~Criminals Group~ BinJae

11

O săptămână mai târziu

Tocmai ne-am întors din luna de miere, o săptămâna distractivă și relaxantă a fost foarte plăcut și
aşteptam cu nerăbdare să o fac din nou. Relația mea cu Hanbin pot spune că se îmbunătățește deoarece am ajuns să-l cunosc mai mult.Tocmai am decolat la aeroportul său privat dimineața când totul a luat o întorsătură înspre rău.

Totul era normal, maşina ne aştepta. Afară erau doi paznici la fiecare intrare şi ieşire atât la avion cât și la maşină, care era chiar peste pista de aterizare

Tocmai m-am trezit din somnul pe care il făcusem tot drumul spre casă, aşa că Hanbin mi-a oferit mâna să mă ajute să mă ridic.

Am luat-o și mi-am frecat din nou ochii, întinzându-mă pentru ultima oară pentru a mă trezi.

-Ai dormit bine dragă?? Hanbin a zâmbit.

Am dat din cap, întorcându-i zâmbetul. Am coborât din avion și am pornit spre mașină când totul s-a întâmplat.

N-am auzit niciodată nimic, am simțit o înțepătură pe umărul stâng, nu m-a durut niciodată cu adevărat până când am simțit a doua înțepătură și mi-am dat seama că sunt glonțe străpungându-mi pielea coapsei drepte, încasându-se dureros în
piciorul meu.

Am scos un țipăt și din cauza dureri am căzut peste Hanbin, care era în dreapta mea, când piciorul
meu a renunțat

Hanbin m-a prins instantaneu și s-a uitat în jos la piciorul meu, apoi a strigat spre, paznicii de la avion care au fugit imediat spre noi, creând un scut în timp ce cei de la mașină scoteau armele și se uitau îngrijorați în jur după lunetist.

Hanbin Si-a strecurat brațele sub spatele meu și ma purtat în stilul miresei -O să fii bine. mi-a
şoptit Hanbin şi mi-a sărutat tâmpla.

Fața mea era strânsă de durere și simțeam lacrimile curgându-mi din ochi în timp ce mă țineam de piciorul
care sângera, umărul îmi ustura doar puțin în comparație cu durerea îngrozitoare care izbucnea din
picior.

-La dracu. Am înjurat respirând greu , strângându-i brațul lui Hanbin pe care il înfăşurâse pentru sprijin în timp ce mă purta

A început să meargă spre mașină și atunci am început să aud împușcături, habar n-aveam cine trăgea şi nici nu deschideam ochii să văd.

Am auzit uşa maşinii deschizându-se şi apoi am simțit perna moale în timp ce hanbin m-a lăsat jos:

-La spital, acum! strigă Hanbin.
Am deschis ochii şi am țipat când am simțit o presiune asupra piciorului meu. Ochii mei S-au îndreptat spre Hanbin care acum era fară cămasă și strângea cămașa albă prăbușită de piciorul meu.

Stătea la picioarele mele, înclinat stângaci pentru a aplica presiune pe orificiul din coapsa mea.
-îmi pare râu, iubito. Trebuie să fac asta până ajungem la spital.

- Nu-mi spune aşa. am spus eu printre dinți strânşi.

A scos un chicotit: -să fii bine. Dar chiar și când a spus-o, părea îngrijorat pentru mine.

Mi-am rezemat capul de scaun, încercând să-mi controlez respirația zdrențuită din cauza durerii, Sa simțit de parcă va dura mult până când Vom ajunge la spital, am simțit transpirația rece crescându-mi pe față și ştiu că fața mea trebuie să fie palidă M-am simțit atât de obosit, chiar și cu somnul pe care tocmai il făcusem.

Nici nu știu cât a trecut deja dar sângerasem încet în maşină.
-jay, ascultă-mă. Deschide-ți ochii. spuse Hanbin cu severitate. Ochii mi s-au deschis, -Sunt obosit Hanbin

-Ştiu, ştiu. Doar ascultă-mi vocea, ține ochii deschişi și Priveşte-mă. Am reuşit să-mi țin ochii deschişi şi m-am uitat la Hanbin.

A deschis uşa și m-a ridicat din maşină, alergând prin uşile glisante către camera de urgență Am aruncat o privire în spatele lui Hanbin şi am văzut cel puțin patru paznici care ne urmăreau în spital, sau poate că erau doar doi imediat ce am intrat, am auzit gâfâituri şi pe Hanbin strigând pentru cineva să ajute.

Îmi amintesc că am fost aşezat pe un pat şi apoi impins pe un hol, ochii mi s-au închis în acel moment.

Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost pe Hanbin spunând: -Esti mort dacă nu reușești.

Hanbin pov:

Am intrat în sala de aşteptare unde se aflau oamenii mei, șase dintre ei erau acolo, câştigând întrebări și priviri speriate de la mulți dintre oamenii din sala de aşteptare.

Unul dintre ei mi-a întins o cămaşă pe care am strecurat-o înainte de a întreba: -L-ai luat?

-Da domnule, Știți cine a făcut asta?
Am dat din cap: -Familia Kim. Am refuzat un acord cu ei care să-i beneficieze mai mult decât pe mine.

- Care a fost afacerea? El a intrebat

-Mi-au cerut să investesc în ei, încearcă sa urce pe scară socială și să ajungă la fel de sus ca mine au nevoie de ajutorul meu.

Am refuzat pentru că sunt o familie fară speranță, cu fii înfometați de putere și un tată încăpățânat. L-au văzut pe Jay când a intrat la întâlnire și au auzit de nuntă aşa că au încercat să mă rănească rănindu-l pe el.

-Domnule, jay va fi bine? Am ezitat să răspund la acea întrebare, speriat să răspund greşit —Sper cu adevărat că da Am spus.

- Ați dori să planificați un atac domnule?

M-am aşezat, simțindu-mă brusc foarte epuizat de energie: —Voi avea încredere în tine cu asta, adu-mi
Un plan și îl vom pune în aplicare.

- Sunteți sigur, domnule?El a întrebat şi am dat din cap: ia-le pe toți cu tine. am spus arătând spre restul oamenilor mei.

Doi gardieni au făcut un pas, în fața cu atenție - Te superi dacă stăm şi aşteptăm să aflăm despre starea lui
Jay?

Erau Hao și jiwoong, cei doi il ajutau mereu pe jay cu grădina și din ceea ce auzisem de la jay și de la oamenii mei, că au legat oarecum o prietenie.

- în regulă ceilalți sunteți liberi plecați Am spus și au ieşit într-o secunda la comanda mea. Nu a durat mult până când o asistentă s-a apropiat de mine cu un clipboard plin de hârti.

Am completat totul și i-am dat-o înapoi, la birou. Eram pe cale să-i întreb cum se simte, dar ea a vorbit
prima: -Mulțumesc. Jay este în prezent la operație. Doctorul va ieşi când se va termina procedura să
vorbească cu tine.

"-Mulțumesc."' -am zâmbit apoi m-am întors spre scaune.

Piciorul meu drept sărea în sus şi în jos cu nerăbdare în timp ce aşteptam ca doctorul să iasă, Hao şi Jiwoong stăteau de-o parte și de alta a mea, aşteptând cu răbdare.

Am auzit uşa deschizându-se şi am ridicat privirea la timp să văd un doctor care se apropie de mine.
M-am ridicat în picioare când el s-a apropiat: -Tu eşti cel care la adus pe jay?El a intrebat

-Da, e bine?

- O să fie bine. El a spus și în cele din urmă m-am simțit relaxat:-Glonțul a ratat o arteră majoră cu un centimetru, Rana de la umăr se va vindeca cu o cicatrice urâtă și a
pierdut mult sânge, aşa că va trebui să-l ținem aici peste noapte şi eventual încă o zi.

-"Pot să il văd?" Am întrebat.

-Sunteți din familie?
- Da, sunt soțul lui.
- Foarte bine, poți să-l vezi, dar ar putea dura vreo treizeci de minute înainte ca sedarea să dispară.
Am dat din cap și m-am întors la Hao și jiwoong -Va fi bine. Am spus și am putut vedea că s-au relaxat, fălcile strânse.

Sarire timp , două zile mai târziu