~Criminals Group~ BinJae

8

Am auzit soneria uşii şi m-am gândit să dispar în camera mea.

L-am văzut mai întâi pe fratele lui hanbin, cu un zâmbet pe chip în timp ce intră în cameră. La câtiva
paşi în spatele lui, am văzut un bărbat care semăna atât cu hanbin, cât şi cu yujin în trăsăturile faciale și fizice.

Avea părul întunecat şi ochi părunzători care erau lipsiți de emoții, la fel ca hanbin când lucra. Purta un costum croit, asemănător cu cel pe care hanbin le purta aproape tot timpul.

Fața lui era plată și infricoşătoare, cu o cicatrice care curgea de la mijlocul frunții, pe lângă ochiul drept şi până la linia definită a maxilarului.

Mi-am dorit brusc ca hanbin să fie aici, aşa că nu trebuie să-l înfrunt singur pe acest bărbat.

-jay, acesta este, maestrul Sung, tatăl meu și al lui Hanbin. M-a informat yujin.

Nu știam ce să spun, nu știam ce să fac. Să stau în picioare? Mă duc să-l iau pe Hanbin? Acesta a fost omul
care m-a pus aici, probabil că s-ar descurca mai rău dacă aş face sau spune ceva greșit.

Hanbin era încă în repaus, nu se putea mişca cu cusăturile şi rana încă se vindeca. A încercat a două
zi, spunând că se va descurca, dar în timp ce se ridica, câteva cusături s-au rupt, dându-i și mai multă durere şi forțându-mă să învăț cum să cusez pe cineva.

Reuşise şi el să se îmbolnăvească aşa că făcuse febră si vomitase în ultimele două zile, din fericire nu vomitase în ziua aceea și febra îi dispărea odată cu medicamentul pe care l-am pus să il ea.

- Hanbin e sus dacă vrei să-l vezi. am spus, ridicându-mă și punându-mi cartea pe măsuța laterală.

Am simțit că inima începe să se accelereze.Chiar dacă mă obişnuisem cu Hanbin, nu eram pregătit să-l văd pe tatăl lui, mai ales cu fratele lui de
neincredere.

-E rănit? întrebă yujin.

- Da, a fost înjunghiat când a ieșit acum două zile. am spus cât se poate de ferm.

-Ei bine, te rog, dă drumul. A spus tatăl său, vocea lui era profundă și puternică.

A fost prima dată când l-am auzit vorbind şi nu a făcut nimic să-mi liniștească nervi. M-am întors si i-am condus în sus pe scări și în camera lui. Am tras adânc aer în piept: -Poți doar să aştepți o secundă, te rog? Trebuie să mă asigur că este prezentabil.

Ei au dat din cap și m-am strecurat în cameră. Hanbin mai avea cârpa umedă pe care o pusesem pe
frunte în acea dimineață. Mai era o oră până la prânz de atunci.

-Hei.

Mi-a oferit un zâmbet obosit. Avea un strat subțire de sudoare pe față și pe pieptul gol.

-Cum te simți? am întrebat să-i scot cârpa de pe frunte si să o ud din nou

-Mai bine, a spus el în timp ce îi puneam cârpa pe frunte.

- Tatăl și fratele tău sunt aici. Am oftat în timp ce i-am tras husele peste corpul lui transpirat, încercând
să-i sparg febra.

-Ce? Hanbin părea mai treaz.
- Acolo chiar în fața uşii, aşteptând să le las să intre

Hanbin închise ochii şi scoase un oftat: -Lasă-i să intre. spuse el, deschizând ochii

M-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşă, deschizând-o pentru ei. Au intrat, iar tatăl lui s-a încruntat.

Iar fratele său a înjurat: - fuck. Arăți îngrozitor, Hanbin.

El a zâmbit: -Ma simt exact așa cum arăt.

-Nu te deranjez prea mult, Hyung

Domnul Sung : -Yujin! a spus el cu un accent puternic -jay ai putea voi doi să ne lăsați puțin timp singuri?

-Da. Am răspuns şi am plecat. Eram nervos să fiu singur cu fratele lui.
Am intrat pe hol şi chiar nu am vrut să vorbesc cu el, dar el nu a înțeles indiciu: -Deci, eşti fericit pentru nuntă? El a intrebat.

Am clătinat din cap: -Nu.

-Și de ce nu? Fratele meu este un bărbat frumos, puternic, cu bani.

M-am uitat în cele din urmă la el -Am fost pus în aceasta situație din cauza problemelor groaznice ale părinților mei cu jocurile lor de noroc și tocmai am aflat cu resentimente despre nuntă de la tine, aş fi ştiut Vreodată dacă nu mi-ai fi spus?

S-a uitat la mine înainte de a spune
-Dar eşti atât de confortabil cu Hanbin, se pare că s-ar putea să-ți placă de fapt el.

Am făcut o pauză și i-am răspuns -Doar pentru că mă simt confortabil în preajma lui Hanbin şi aș putea avea grijă de el, nu înseamnă că vreau să mă căsătoresc cu el, tocmai l-am cunoscut Am tăcut până când tatăl lui a ieşit -A fost foarte plăcut să te cunosc, Jay. Şi-a întins mâna pe care
am ezitat să o iau

-Din păcate, trebuie să plec, ne vedem în ziua nunți, peste o săptămână' Spuse el şi se intoarse să coboare scările.

- Trebuie să îl conduc acasă a spus yujin Ne vedem mai târziu, jay". S-a întors să-și urmeze tatăl.

Am stat acolo până am auzit zgomotul slab al ușii închise în spatele lor, apoi am intrat în camera lui
Hanbin.

Am scos un oftat când m-am afundat în scaunul pe care îl avea în colțul camerei lui.

-îmi pare rău că au apărut la întâmplare, mai ales tatăl meu. Ştiu că ai fost panicat în prezența lui, îmi
pare rău că nu am fost acolo jos cu tine.spuse Hanbin.

M-am uitat la el: —Ei bine, nu te poți mișca și ești bolnav Asta mi-a reamintit că ar trebuit să schimb bandajele lui hanbin.M-am ridicat şi am tras husele înapoi, dezvăluindu-i pieptul cu gâtul şi am înfăşurat secțiunea mijlocie cu pătura.

Am desprins bandajele şi am curățat rana cu antibacterian înainte de a adăuga bandaje curate. i-am dat
medicamente pentru febră si el a clătinat din cap

-Nu mai am nevoie, febra poate dispărea de la sine acum. Hanbin nu era un mare fan al medicinei. Am oftat şi am aruncat antibioticul

-Odihnește-te puțin, nu scoate husele. Am spus si m-am ridicat să intru în sufragerie și să-mi termin
cartea

-Mulțumesc.spuse Hanbin, părând obosit. Am dat din cap: -Nu ai pentru ce. Am spus înainte de a ieşi și de-a merge în sufragerie să-mi termin cartea și să mănânc.