~Criminals Group~ BinJae

3

Jay pov:

M-am trezit auzind strigăte puternice

 
   Am scos un geamăt în timp ce m-am întins și mi-am frecat ochi, apoi mi-am acoperit capul cu perna dar nu a ajutat deloc . Părea că era chiar în fața uşi mele.

M-am ridicat din pat fară tragere de inimă și m-am îndreptat spre uşa mea, deschizând-o, nu aveam chef să
mă trezesc atât de dimineață. Tocmai îmi găsisem rutina după ce am fost aici timp de trei săptămâni.

Nu era ceva ce îmi plăcea tocmai, dar trebuia să profit la maxim de el, deoarece nu aveam să ies din asta prea curând.

  Dar toate astea au fost aruncate din cauza persoanei care țipa în fața uşi mele.Când am deschis uşa, hanbin s-a întors spre mine, acea expresie obişnuită lipsită de emoții a dispărut şi a fost înlocuită cu o expresie de furie pură.

Bărbatul din fața lui a împărtăşit aceeaşi privire, arătau blând în timp ce se priveau.

Inainte să pot spune ceva, le-am văzut ochii cum călătoresc peste corpul meu şi mi-am dat seama că dormisem doar în boxerii , făcându-mă să mă simt foarte nesigur sub privirile lor aspre.

Dar chiar și cu fardul uşor răspândit din cauza corpul meu expus, m-am ținut cât am putut de sus -Poți să duci argumentul în altă parte, te rog,
Incerc să dorm puțin. am spus, cu vocea aspră din cauza  somnului.

     Ochii lui Hanbin s-au întors în fante și am încercat sa procesez ceea ce făcusem greşit. Chiar dacă am greşit ceva, el mă va pedepsi în schimb, oaspetele lui care se cearta a spus: -Deci, acesta este cel pe care tata ți la promis Părea sa fie de vârsta mea sau puțin mai în vârstă şi aproape identic cu Hanbin.

-Yujin, de ce eşti încă aici? Hanbin și oftă, frustrat.

-Nu eşti fericit să mă vezi, Hyung ? Cât a trecut... nouă, zece ani ? El a zâmbit

Ce înseamnă asta? Sunt frați? De ce nu s-au văzut de atâta timp?
- Nu e vina mea că ai fost prins. spuse Hanbin, fixându-şi manşetele costumului, pe care parea să-l poarte mereu.

Hanbin sa apropiat de yujin, dar eu am spus: -Cine este el?

 -Întoarce-te la culcare, Jay. mârâi Hanbin supărat

M-am gândit sa protestez, eram deja treaz, nu aveam cum să mă întorc la somn acum. Dar tonul vocii lui şi privirea pe care a trimis-o înapoi m-au făcut sa dispar în camera
Mea.

Am decis să-mi pun nişte haine și să termin de citit o carte pe care o luasem de la bibliotecă cu o zi înainte.

Petrecusem aproximativ o jumătate de oră citind asta,când stomacul meu a decis să mârâie. Uitasem de cina din
noaptea precedentă și am adormit în timp ce citeam.

Hanbin m-a trezit dar eram prea obosit să mănânc mă trezisem devreme şi în ziua precedentă, provocându-mi oboseală.

Am pus cartea pe noptieră și m-am ridicat să cobor scările la micul dejun

   Am deschis uşa şi am început să cobor scările, am auzit voci venind din sufragerie în timp ce treceam, sperând că Hanbin nu mă va vedea și nu se va supăra.

   Am intrat în sufragerie și era o farfurie acoperită cu un capac argintiu, ca întotdeauna. L-am scos, scoțând un oftat mulțumit în timp ce lăsam mirosul minunat să-mi invadeze simțurile

M-am aşezat și am început să mănânc
încercând să fac cât mai puțin zgomot posibil, ca să nu ştie că sunt aici jos.

Am putut auzi conversația lor - De ce nu te joci cu el? L-am auzit pe yujin spunând.

Vorbea despre mine.

-Eu m-am născut primul şi după deciziile pe care le-ai luat, chiar și după ce tata s-a oferit să te protejeze, nu e de mirare că nu are încredere în tine

-Nu e ca și cum am făcut ceva prea extrem și asta a fost acum zece ani

-Da, sunt și zece ani pe care i-ai petrecut în închisoare, yujin Pentru că te-ai dus pe la spatele tatălui şi ai făcut ce ți-a spus el să nu faci. A fost alegerea ta să-i omori pe acei oameni, nimeni nu te-a pus să faci asta, aşa că de Ce ai făcut-o?

A fost o pauză lungă înainte să aud răspunsul

-Aveam unsprezece ani şi îmi doream cu disperare să fiu acceptat de tatăl nostru, care te-a lăudat numai pe tine mult mai mult decât orice. Ştiu că nu ți-ai dat seama niciodată, ai fost mereu prea ocupat în propria ta lume, dar tată. Nu m-a iubit niciodată aşa
cum te-a iubit pe tine, aşa că m-am gândit că dacă i-aş ucide umătoarele ținte el m-ar iubi în sfârşit aşa cum te-
a iubit pe tine.

Ei au fost cu siguranță frați și am învățat multe de la ei cu uşurință, dar mă simțeam şi îngrozitor pentru că ascult ceva atât de personal despre cineva pe care nici măcar nu-l cunosc.

- In tot acest timp încă nu mi-ai spus cu adevărat de ce eşti aici. Hanbin vorbi, rupând tăcerea încordată.

-Am luat legătura cu tata, a vrut să-ți spun că va fi aici într-o lună, la nuntă
Am simțit furculița alunecându-mi din mâini

   Și înainte de a-mi da seama sunetul asurzitor al argintului a răsunat prin încăpere și sunt sigur că ceilalți doi au auzit asta.

-Jay? Am auzit vocea lui Hanbin mult mai aproape.

M-am întors şi el a stat la intrarea în sufragerie, cu o expresia necitită

-Nuntă? am întrebat supărat

-Ne vom căsători luna viitoare. Ştii asta, eşti al meu, jay trebuie să oficializăm asta în curând"

-Este scandalos, nu ai spus niciodată nimic despre căsătorie. am spus stând în picioare și întorcându-mă complet spre el.

- Credeam că eşti suficient de deştept ca să-ți dai seama.

- De ce ar trebui să mă căsătoresc cu cineva Care nu-l iubesc?!! L-am întrebat pe punctul de a țipa, la care Hanbin mă privea supărat .

-O să înveți să mă iubeşti, Jay, ştiu că deja mă placi și nu va dura prea mult ca să mă iubeşti.

L-am privit uimit și i-am răspuns:-Dar ce zici de tine, tu nu mă iubeşti! de ce ai vrea să te căsătoreşti cu mine când  poți avea pe altcineva?

A făcut doi paşi lungi spre mine prinzânzdu-mă de masă uimindu-mă

-Cine a spus că nu te iubesc? Mi-a şoptit la ureche, făcându-mă să îngheț.

- Nu mă cunoşti. Am răsuflat: -Cum ai putea să mă iubeşti?

L-am simțit cum îmi pune un sărut peste ureche, apoi pe gât. Mi-am pus mâinile pe umerii lui, uitându-mă direct la el ca să-l opresc -Nu.

El doar a zâmbit şi s-a dat înapoi:-In curând, Jay. Vei vedea că-mi  aparți. A spus și a plecat făcându-mă să mormăi - Nenorocit poetic.