~Criminals Group~ BinJae

9

Jay pov: (nunta)

  Hanbin era acum pe deplin vindecat şi febra a dispărut, ceea ce a fost frumos având în vedere faptul că nunta noastră avea loc a doua zi.

Luam cina, un obicei obişnuit.masa cerească ca întotdeauna- Unde ai vrea să pleci în luna de miere? întrebă deodată Hanbin. M-am uitat la el, cu ochii mari

-Nimeni nu a spus nimic despre o luna de miere

-Tocmai ce am facut. El a zâmbit.

-Hanbin, nu poți să hotărăști doar un loc pentru luna de miere cu o zi înainte de nuntă.

M-am uitat la el, uneori era doar prost.-Desigur că pot şi sunt. Deci, unde ai vrea să mergi? a întrebat din nou.

-Nimeni nu va accepta rezervări atât de târziu. am spus, plănuind să renunț la subiect şi să-mi termin
masa.

-Ei bine, am o insulă privată şi o casă de vacanță aproape oriunde te-ai putea gândi să mergi. spuse el
dezinvolt.

-Cum de obții atât de mulți bani? am bolborosit.

L-am văzut pe Hanbin pe punctul de a Răspunde şi mi-am ridicat mâna: -Nu vreau să aud. Am spus

Nu vreau să-l aud spunându-mi cum a ucis oameni pentru a-şi câştiga existența. Mă obişnuisem cu Hanbina în preajma mea, nu voiam să mă gândesc la faptul că mai era unul, unul mai periculos.

- Deci unde vrei să mergi? A întrebat după tăcerea furculiței care răzuiesc vasele de porțelan.

-Trebuie să plecăm? Am întrebat.
El dădu din cap: -Da. Deci insulă privată?

Mi-am dat ochii peste cap -Sigur.

-Bine, îmi voi informa pilotul și il voi pregăti mâine, imediat după nuntă. Ar trebui să-ți faci bagajele.

"-Bine." am spus si mi-am terminat cina.

-Mă duc în camera mea să fac bagajele si să mă odihnesc, ne vedem mâine. am spus si am urcat scările.

M-am uitat în cel mai apropiat colț  de mine şi am tras jos valiza care era acolo de când am ajuns aici şi am
început să arunc în ea haine și câteva cărți. Odată ce am simțit că sunt destule, am decis să citesc
puțin înainte de a mă culca.

***

M-am trezit cu un sentiment ciudat, de parcă eram urmărit.

Am gemut si am deschis ochii. sărind când am văzut o silueta la ușa mea.
Mi-a luat un minut ca ochii mei să se adapteze și mintea mea să proceseze că era Hanbin la uşă, -Ce naiba? Am oftat, ridicându-mă și încercând să-mi liniştesc inima care bătea.

-Bună dimineața. A zâmbit intrând în camera mea și luând loc la picioarele patului.

-De ce ai face asta? Am oftat din nou.
-imi pare rău, dragă, pur și simplu nu am vrut să dormi prea tânziu, micul dejun este gata și doamna Karina este pe drum cu ceva ajutor pentru a decora.

M-am întins și am căscat: -Bine, ce e la micul dejun?

-Pentru tine, clătite, bacon și ouă americane. Şi pentru mine roşii şi ouă. Am dat din cap: -Voi cobori intr-un minut.

Cu asta a ieșit, iar eu m-am trezit și m-am pregătit pentru a doua zi
Odată ce m-am îmbrăcat, am coborât scările și m-am alăturat lui hanbin la micul dejun.

Tocmai terminasem când s-a auzit o bătaie în ușă. Oamenii lui Hanbin i-au condus pe vizitatori înầuntru și era doamna Karina cu alte două persoane
un bărbat şi o femeie, cu sacoşe în mână.