M-am trezit supărată și diferită...
Nu m-am trezit de data asta vinovată și supusă. Exact opusul de fapt. Am vrut să-i dau un gust din propriul medicament. Nu este corect din partea lui să mă bată când nu am făcut nimic rău. Și simt că de data asta, mi-a stricat ceva în creier. De data asta, cred că poate mi-a provocat leziuni cerebrale. Pentru că furia pură și fierbinte pe care o simt, nu este firească pentru mine. Nu mă simt speriată. Nu mă simt îngrijorată că l-am supărat. Nu simt să-mi cer scuze. Simt să-l lovesc.
Cu aceste gânduri în minte, îmi dezlipesc cearceaful de pe față și mă uit prin cameră. Am crezut că nu e aici, până când am văzut lumina din baie aprinsă. Mă hotărăsc să-l aștept, așa că mă ridic, cu capul sus, privind ușa. Nu trece mult până când lumina de la baie se stinge, iar el iese. Ochii lui călătoresc spre pat, acei ochi albaștri frumoși pe care îi iubesc și el îngheață odată ce își dă seama că sunt trează.
Își drege glasul, se apropie de mine și se așează pe pat.
"- Trebuie să vorbim."
Îi văd surpriza de pe chipul lui. Nu se aștepta să vorbesc cu îndrăzneală. El se aștepta să plâng și să cer iertare. Dar asta nu se va întâmpla de data asta. Refuz. Este vina lui și trebuie să fie conștient de asta.
Deschide gura să vorbească, dar l-am întrerupt repede.
"- Da, am lucruri pe care trebuie să le spun mai întâi. M-ai bătut inconștient fără niciun motiv. Sper că-ți dai seama de asta. Nu mă duceam nicăieri. Aveam un atac de panică și îmi doream puțin aer proaspăt. Asta e. Dar tu m-ai bătut pentru asta. Nu e în regulă. Refuz să-mi cer scuze, de fapt, cred că ar trebui să-mi ceri tu iertare." îi spun cât se poate de răspicat.
Mă uit cum fața lui trece de la confuzie la furie pură. Fața i se răsucește, iar pumnii ii se strâng.
"- Cu cine dracu crezi că vorbești, Layla?" Se răstește la mine.
"- Cu tine, Ryder. Cu tine vorbesc."
Mâna lui țâșnește, încercând să mă strângă de gât, dar o împing brusc departe de mine.
"- Nu poți continua să mă bati doar pentru că ești al naibii de supărat, Ryder! N-am făcut nimic rău!" strig la el.
Știu că trec atât de multe linii, dar m-am săturat să fiu fetița speriată, supusă. Și dacă este cineva de vină, el este.
Înainte să pot reacționa, el este peste mine, ținându-mă cu greutatea întregului său corp. Mâna lui se îndoaie într-un pumn, lovindu-mă în nasul meu deja rupt.
"- Ar fi bine să te uiți la asta, Layla. Nu știu cine crezi că ești, dar mai bine te comporți frumos. Acum."
Nu-i răspund. În schimb, îmi concentrez energia pe a încerca să-l arunc de lângă mine. Încerc să-mi răsucesc corpul, să dau din picioare, să încerc să ies de sub el, dar nimic nu funcționează. El este mult prea greu.
"- Dă-te jos, Ryder!" țip eu.
În sfârșit îmi eliberez unul dintre brațe și încerc să-l lovesc oriunde pot ajunge.
Ceea ce îl face doar să mă apuce de încheietura mâinii și să o rupă de parcă ar fi fost o crenguță.
Lacrimile încep să-mi curgă din ochi la cantitatea de durere pe care o simt, dar refuz să renunț de data asta, continui sa ma lupt. Mă lupt în continuare cu el.
Pe măsură ce mă lupt, el aplică mai multă presiune asupra încheieturii mele rupte, până când sunt la limita, plângând de durere.
"- Dacă nu oprești rahatul ăsta, îți voi rupe fiecare os din nenorocitul tău trup, Layla. Nu mă încerca." El mă avertizează.
CITEȘTI
His Obsession
Romance"- Uhm... Domnule? Pot să vă ajut?" mormăi în timp ce mă uit la el. El izbucnește într-un rânjet uriaș, genul de rânjet pe care îl vezi la copiii mici când își primesc jucăria preferată. El se întinde spre mine și încep să fac pași în spate încercân...
