Ryder pov
Când o iau pe Layla în magazie, simt imediat că aceasta este o greșeală.
Ea nu este pregătită.
Simt frica radiind din ea.
Sunt atât de prost.
Prea devreme am crezut că e gata.
Frica intră în propriul meu corp.
Frica că am stricat ceea ce aveam.
Frica că nu mă va accepta niciodată.
Frica că se va teme de mine.
Și validează rapid acea teamă în timp ce o strig.
Privirea pe care mi-o dă este suficientă pentru a simți că sunt lovit cu pumnul în intestin.
Ea mă privește îngrozită și dezgustată.
O dezgust.
Durerea îmi trece prin corp.
Nevoia de a mă lăsa în genunchi și de a o ruga să mă accepte curge prin mine.
Dar dispare repede pe măsură ce aud vocile batjocoritoare, râzând mai tare ca niciodată.
Ei râd de mine. Pentru că sunt slab.
Pentru că nu am putut face o femeie să mă iubească.
Pentru faptul că e dezgustată de mine.
Pentru faptul că nu voi fi niciodată ceea ce își dorește ea.
Amintindu-mi cât de jalnic și de dezgustător sunt.
Nu pot să-i arăt această slăbiciune.
Așa că îmi opresc privirea, părând neafectată.
Refuz să arăt cât de adânc mă tăia expresia de pe chipul ei.
Îi spun să vină la mine, încercând să mă apropii de ea, în timp ce ea își ridică mâinile, țipând să stau departe.
E ca și cum un cuțit este înfipt în inima mea.
Poate chiar dincolo de asta și în sufletul meu.
Maschez sentimentul cu furie.
Sunt obișnuit cu mânia. Mă descurc cu furia.
În timp ce îi spun să se oprească, văd că ochii ei se uită spre uşă şi ştiu din suflet că o va face. Chiar dacă o avertizez să nu facă asta, știu că are urechile surde acum.
Ea fuge.
Fuge de mine.
Este nevoie de toată puterea mea de voință ca să nu cad în genunchi.
În schimb, plec după ea.
Cu cât strig mai mult pentru ca ea să se oprească, cu atât încep să devin mai furios.
Sentimentul de durere se estompează rapid în furie pură.
Ea chiar fuge de mine.
Tot ce am făcut pentru ea, și ea fuge.
Ar trebui să o ucid.
Din moment ce nu-mi va da inima ei, ar trebui să o tai, să o păstrez într-un borcan.
Mă întreb cum s-ar simți inima ei în mâinile mele.
Mă întreb cum ar arăta cadavrul ei. Ar mai fi la fel de frumoasă?
Aș putea să sar deasupra ei și să aflu chiar acum.
Ar fi atât de ușor.
Mica parte rațională a creierului meu țipă să-mi folosesc slăbiciunea împotriva ei.
CITEȘTI
His Obsession
Romance"- Uhm... Domnule? Pot să vă ajut?" mormăi în timp ce mă uit la el. El izbucnește într-un rânjet uriaș, genul de rânjet pe care îl vezi la copiii mici când își primesc jucăria preferată. El se întinde spre mine și încep să fac pași în spate încercân...
