După ce am citit jumătate din carte, Ryder s-a întors în sfârșit.
Nu m-am putut abține să nu îmi iau o clipă să-l admir. A intrat doar în pantaloni de trening. Abdomenul și brațele lui tonifiate și puternice sunt expuse. Părul ud, atârnându-i pe frunte. Își întoarce capul pe spate, apoi trece o mână prin pletele maro, făcându-le să rămână pe spate. Îmi întorc vederea spre ochii lui și îmi dau seama, din privirea de pe chipul lui, că știe că mă uitam la el, admirându-l. Astfel făcându-mi obrajii să-mi ardă de rușine. Știu că nu ar trebui să-l laud pe acest om, dar nu este vina mea că este atrăgător.
"- Ți-e foame?" mă întreabă. Oftez de ușurare, recunoscătoare că nu-mi va aduce în discuție privirea. Nu știu dacă aș putea face față acestei stânjeniri.
Dau din cap spre el, în timp ce el se apropie și îmi descătușează glezna, făcându-mă să mă uit confuză. Nu-mi desface niciodată glezna ca să mănânc, îmi aduce întotdeauna mâncarea înăuntru.
"- Vino." Spune el, apoi se întoarce și iese din cameră.
Este asta o gluma? Un test? Nu mi-a încătușat mâinile și nu m-a așteptat. Îmi crește ritmul cardiac, îngrijorată că mă testează și dacă așa este, chiar nu vreau să dau greș. Înghit, stând încet și precaută înainte de a ieși din cameră.
"- Ryder..." spun eu.
"- Aici." Îl aud spunând înapoi.
Îi urmăresc sunetul vocii, cu ochii mari, până ajung într-o bucătărie. Stau lângă el, încremenită pe loc. Îmi simt corpul tremurând.
Se uită la mine, apoi se apropie, punându-și mâna pe spatele meu, mă îndrumă să mă așez pe scaunul de la insula din bucătărie.
"- Calmează-te, iubire. Am crezut că putem mâncă împreună măcar odată ." Spune el, apoi mă sărută pe obraz înainte de a merge spre aragaz.
Stau în tăcere, îngrijorată.
Nu pot să renunț la senzația că acesta este un test.
Pentru ce totuși, nu știu.
"- Nu sunt cel mai bun bucătar, așa că m-am gândit că putem încălzi niște pizza", spune el.
Dau din cap în schimb, încă tăcută.
Întinde mâna, trecându-și mâna peste fața mea, spunându-mi să mă relaxez înainte de a leșina.
Îmi dreg glasul, oferindu-i în schimb un mic zâmbet. Îl văd cum se întoarce apoi pentru a introduce pizza în cuptor, setând un cronometru, înainte de a merge în jurul blatului pentru a-și încolăci brațele în jurul meu.
Urăsc că găsesc cu adevărat mângâiere în acest bărbat.
O parte din mine vrea să-l înțeleagă, vrea să afle celelalte părți ale lui, vrea cu adevărat să creadă că nu este doar un om rău. Acea parte din mine este și partea care găsește confort în el, trecând granițele la care nu m-am gândit niciodată că voi putea trece. Cealaltă parte din mine țipă constant la mine că este doar un om rău, nu merită simpatie sau iertare, că greșesc că m-am apropiat de el.
Nu vreau să creadă că acest lucru este în regulă, dar nu pot sa nu mă apropii de el.
Am încercat..
Mă strânge, punându-mi un sărut pe frunte.
"- Îți plac cărțile?" El intreaba.
"- Da, îmi plac. Mulțumesc din nou Ryder." Eu raspund.
Dă din cap în schimb, apoi îndepărtându-și brațele de pe mine, își așează cotul pe masă, sprijinindu-și capul.
CITEȘTI
His Obsession
Romance"- Uhm... Domnule? Pot să vă ajut?" mormăi în timp ce mă uit la el. El izbucnește într-un rânjet uriaș, genul de rânjet pe care îl vezi la copiii mici când își primesc jucăria preferată. El se întinde spre mine și încep să fac pași în spate încercân...
