Acest capitol conține scene + 18 ! Citiți pe propria răspundere!
__________________________________
Ultimele trei săptămâni au fost fără evenimente.
Nu l-am văzut prea mult.
Intră, îmi lasă de mâncare, mă duce la baie și gata. Dar se furișează aici când dorm, el crede că nu știu că face asta și pleacă dimineața devreme, dar mă trezesc de fiecare dată când ușa se deschide.
Azi a fost însă diferit.
Îmi dau seama că ceva îl deranjează în ultima vreme.
Ușa mi s-a deschis, iar el mi-a adus micul dejun.
Excepția de data asta este că a stat lângă mine și m-a privit. Mi-a pus nervii pe cap, făcând să mănânc greu.
Cred că este vina mea ce se întâmplă , pentru că știu că urăște când nu mănânc.
Oftează furios.
"- Layla, mănâncă dracului, înainte ca eu să te țin și să ți-o bag pe gât."
Aceste cuvinte m-a făcut să-l privesc cu ochii mari.
"- Îmi pare rău, Ryder.. Este greu să mănânc când sunt privită." am bolborosit.
Asta părea să-l enerveze și mai mult.
"- Nu mă minți! Sunt eu, nu-i așa? Încerci să mă detesti?" Întreabă el furios iar eu am clătinat rapid din cap cu nu.
"- Îți jur că nu. Devin neliniștită când oamenii mă privesc". Am încercat să clarific.
Dar părea să aibă în cap că făceam asta doar pentru a-l supăra. A venit spre mine apucându-mă de bluză, scuturându-mă.
"- Nu știu de ce mă faci să-ți fac asta! Nu vreau să fac asta!"
Am încercat să mă îndepărtez dar fără rezultat. O palmă puternică mi-a aterizat pe față
"- Nu te îndepărta de mine!" El țipă în fața mea.
"- Nu știi de ce sunt capabil, Layla. Consideră-te norocoasă."
Sunt norocoasă ? Eu ?
Femeia înlănțuită într-o cameră din ciment, ținută captivă de un bărbat cu probleme mentale profund problematice? Obsesia lui pentru mine este norocoasă?
Trăiesc constant în frică.
Mereu mă întreb dacă asta a făcut cu primele patru femei înainte să facă o obsesie pentru ele și le ia viața. Mă întreb când îmi va scurge ultima suflare din corpul meu. Va simți el remușcări? Își dă seama măcar că sunt o ființă umană? Sau aș fi doar o altă greșeală pentru el? Aruncându-mi corpul ca pe un gunoi folosit și va trece la următoarea.
El spune că mă iubește. În fiecare zi.
Dar nu sunt suficient de proastă să cred asta. Știu că este o obsesie bolnavă, nimic mai mult.
Doar că nu înțeleg de ce. Am fost doar o țintă ușoară?
Sau i-a captat ceva atentia?
Acestea sunt întrebări la care mă îndoiesc că voi primi vreodată un răspuns.
Mă împinge înapoi, urcându-se pe corpul meu. Mâna lui alunecând de-a lungul maxilarului meu.
"- Te rog, nu mă face să te rănesc." șoptește el.
Toate urmele omului furios și veninos au dispărut.
Se uită adânc în ochii mei, părând în transă înainte de a șopti
CITEȘTI
His Obsession
Romance"- Uhm... Domnule? Pot să vă ajut?" mormăi în timp ce mă uit la el. El izbucnește într-un rânjet uriaș, genul de rânjet pe care îl vezi la copiii mici când își primesc jucăria preferată. El se întinde spre mine și încep să fac pași în spate încercân...
