3 - Realitate

492 34 7
                                        

"- Layla.."

"- Layla... haide. Trezeste-te"

Casc, întinzându-mi corpul, deschizând ochii pentru a întâlnii irișii albaștri, atașați de o față zâmbitoare.

"- Ți-am făcut micul dejun!" spune vocea fericită.

Zâmbesc, o senzație de căldură de moment mă inundă.

Până când realitatea se instalează.

Mă târăsc repede înapoi, cu ochii mari ca farfuriile până când spatele meu se lovește de perete.

El chicotește.

"- Layla, haide. Te porți amuzant. Ți-am făcut mâncare. Vezi!" Ciripește.

Mă uit în jos și văd două farfurii.

Umplute cu ouă, pâine prăjită și fructe.

El apucă o farfurie, venind încet spre mine și întinzând-o.

Îmi simt stomacul răsturnându-se, cerșind mâncare. Dar refuz să iau ceva de la acest om.

Dacă a otrăvit-o, al naibii?! Crede că voi mânca mâncarea făcută de el?! Îngenunchează în fața mea văzând că nu fac nimic.

"- Hai..te rog..am crezut că putem lua micul dejun împreună..." mormăie el cu o voce tristă, inocentă.

Acest om este nebun cu acte in regula!

Într-o secundă țipă și mă sufocă. După se poartă ca un copil mic!

Mă uit la el cu ochii mari, încă clătinând din cap în semn că refuz.

Nările îi fulgeră.

"- Layla. Fii drăguță. Ia naibii mâncarea." El țipă

Ca de obicei, refuz. Mă uitam fix la el.

Văd că mâinile lui încep să tremure. Maxilarul i se mișcă dintr-o parte în alta, scrâșnind din dinți.

Apoi se trage.

Aruncând farfuria în jos, ouăle și fructele căzând peste mine, el mă apucă de părțile laterale ale capului, lovindu-mă de perete.

"- De ce nu poți fi pur și simplu drăguță !" El fierbe."- Ți-am făcut micul dejun și așa te comporți!"

Mă lovește din nou în cap.

Punctele negre imi acoperă vederea în timp ce lovesc cu piciorul spre el, încercând să-l smulg pe acest bărbat de pe mine.

"- Oprește-te, oprește-te!" Eu strig iar el se aplecă aproape de fața mea.

"- Dacă mai dai cu piciorul încă o dată, îți voi rupe picioarele." spune el cu un zâmbet bolnav.

"- Mă înțelegi?" Întreabă.

Dau repede din cap, privindu-l cu frică pe acest bărbat.

Mă mângâie pe cap ca pe un nenorocit de câine!

"- Fata buna."

Strâng din dinți și rămân tăcută, urmărindu-i fiecare mișcare.

El apucă cealaltă farfurie, se întoarce spre mine și se așează.

"- Din moment ce ai stricat cealaltă, o s-o împărțim pe a mea." Spune el, punându-o între noi.

Îmi aruncă o privire rece, iar asta mă face să-l ascult.

Iau repede o bucată de fruct, ronțăind-o încet.

Îmi zâmbește strălucitor, luând o mușcătură de ouă.

His ObsessionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum