Umbre....Vol.1

♥ CAPITOLUL 28♥

*JASPER

M-am plimbat prin apartament de la un capăt la altul, cu telefonul în mână, așteptând să mă sune. Inima îmi bătea cu putere în piept, iar mintea mi se zbătea între loialitatea față de Morris și furia că Elena nu mă ascultase. Morris era arestat.

În ciuda avertizărilor mele, Elena s-a implicat. Știam că Morris nu era nevinovat – asta era evident. Dar faptul că ea a contribuit la capturarea lui în flagrant mă zdruncina. Ceva din mine se simțea trădat, deși știam că Morris își merita soarta. Am încercat să o protejez, să o țin departe de pericol, dar ea m-a ignorat. A făcut exact ce i-am spus să nu facă.

Arestat, iar eu nu știam cum să mă simt. Furia se amesteca cu confuzia, într-un haos interior pe care nu-l mai puteam controla. Îmi doream să o înțeleg, dar mă simțeam prins la mijloc. Cum de a putut să meargă atât de departe? Știam ce fel de om era Morris. Îi văzusem latura periculoasă și încercasem să o țin departe de asta. Dar acum, totul era un dezastru. Și știam că, indiferent cât de mult aș vrea să o protejez pe Elena, Morris nu avea să ierte asta.

În clipa în care am auzit cheia răsucindu-se în ușă, mi s-a strâns stomacul. Am stat cu pumnii strânși, încercând să-mi păstrez calmul. Am tras adânc aer în piept, dar nu a ajutat. Furia era acolo, ca un vulcan gata să erupă.

Când a intrat, privirea ei m-a lovit mai tare decât orice cuvânt. Era hotărâtă, fermă, fără o urmă de vinovăție. Nu părea să înțeleagă în ce fel de necazuri ne-a băgat pe amândoi. Sau poate că înțelegea, dar nu-i păsa. Iar asta m-a înfuriat și mai tare.

-De ce ai făcut asta?

Oricât am încercat să-mi temperez vocea, întrebarea a ieșit ca un strigăt nerăbdător, cuvintele au ieșit mai repede decât mi-aș fi dorit, iar vocea mea tremura de furie.

A lăsat geanta pe masă și m-a privit cu o privire calmă dar tăioasă, care părea să mă apese și mai mult.

-Ți-am spus să stai departe, Elena. Morris... Morris nu e un om cu care să te joci. Acum, e prea târziu. Crezi că poți să-l înfrunți, că totul se va termina aici? Nu! O să fie și mai rău de acum înainte, pentru amândoi. Și nici eu nu te mai pot proteja.

Elena m-a privit cu o liniște în ochi care m-a făcut să-mi pierd răbdarea și mai tare. Am văzut cum își îndrepta spatele și își încrucișa brațele, ca și cum s-ar pregăti pentru un eventual atac din partea mea. Dar nu avea niciun regret, nici măcar o urmă de ezitare.

-Morris și-a meritat soarta, Jasper! a spus ea încet, dar ferm. Știam că o să reacționezi așa, dar nu puteam să mai stau și să privesc. E vinovat. Și dacă tu nu vezi asta... atunci e problema ta, nu a mea!

Vorbele ei au căzut ca niște bolovani pe sufletul meu, dar durerea era mai profundă decât ceea ce spunea.

-Problema mea? Problema mea?! am izbucnit, ridicând vocea mai tare decât voiam. Asta crezi că e? Că ți-am spus de atâtea ori să te ții departe doar pentru că e problema mea? Crezi că Morris va uita ce ai făcut?

-Nu-mi pasă de Morris! a răspuns ea, ridicând tonul pentru prima dată. Mi-a păsat de ce a făcut! Tu nu înțelegi? A greșit și trebuia să fie oprit! Nu poți să te prefaci că nu știi ce fel de om este!

-Bineînțeles că știu! Și tocmai de asta ți-am spus să nu te bagi! Nu înțelegi, Elena? Morris nu e doar un alt tip care a făcut ceva greșit. E periculos. E bagat în chestii mult mai mari decât îți poți imagina. Acum că l-ai trădat, n-o să se termine aici!

-Nu m-am gândit la mine! a spus ea cu vocea tremurând de nervi. M-am gândit la toate persoanele pe care le-a rănit. Și dacă tu nu vezi asta, poate că problema e la tine.