Umbre....Vol.1

♥ CAPITOLUL 29♥

*ELENA

Luna martie aducea cu ea un vânt rece și necruțător, iar vremea de afară reflecta starea mea interioară. Chiar dacă soarele strălucea timid pe cer, lumina sa palidă nu reușea să alunge norii care se adunaseră în jurul meu. Era ziua mea de naștere și, în ciuda eforturilor mele de a părea entuziastă, simțeam că totul se prăbușește într-un haos emoțional.

Apartamentul meu era decorat cu baloane colorate și câteva flori proaspete, dar atmosfera era departe de a fi sărbătorească.

Cu Jasper eram încă în conflict. Ne vedeam atât de rar, încât părerile de rău păreau atât de departe. Și azi, cu atât mai puțin...nu părea să fie deloc interesat de ziua mea. Cu fiecare oră care trecea, frustrările mele se amplificau. M-am pregătit pentru petrecere cu o rochie de seară elegantă, dar simțeam că zâmbetul meu era forțat și că tristețea din ochii mei nu putea fi ascunsă.

Petrecerea a avut loc la restaurantul Virtue din campusul Universității din Chicago, un loc mic și cochet, cu feronerie elegantă și lumină difuză. Atmosfera era calmă, dar eu nu reușeam să mă simt confortabil. Mesele erau acoperite cu fețe albe, iar lumânările aprinse adăugau o notă de intimitate, dar parcă totul părea lipsit de culoare pentru mine. Așteptam cu nerăbdare să văd dacă Jasper va veni și, dacă da, ce comportament va avea.

Christina și iubitul ei, Julian, erau primii care au sosit. Christina m-a întâmpinat cu un zâmbet cald și mi-a oferit un cadou frumos împachetat.

- La mulți ani, Elena! a spus ea, cu vocea ei blândă. Sper că îți va plăcea.

Am desfăcut cu grijă ambalajul și am descoperit o brățară delicată, cu pietre colorate, care strălucea la lumina lumânărilor.

— E superbă, Christina, mulțumesc! — am spus, încercând să-mi ascund emoțiile.

— Nu e nimic, Elena. Doar să nu uiți că sunt aici pentru tine, indiferent de ce s-ar întâmpla — a răspuns Christina, punându-mi mâna pe umăr. În acel moment, am simțit o ușoară mângâiere, dar anxietatea mea nu s-a dus niciodată complet.

Lucas, colegul nostru de facultate, a sosit și el, aducând o notă de familiaritate în seara aceasta, dar chiar și prezența lui nu a reușit să alunge complet sentimentul de neliniște care mă bântuia.

Când l-am văzut pe Ares intrând în restaurant, am fost surprinsă. Se îndrepta spre mine cu un zâmbet timid și, înainte de a avea timp să mă gândesc la ce să mă aștept, a spus:

— Elena, la mulți ani! Vreau să îți cer scuze pentru tot ce s-a întâmplat. Sper că ziua ta va fi frumoasă.

Mă îmbrățișă, dar, ca de obicei, senzația nu era una tocmai plăcută. Nu aducea nimic bun și mă înfiora prezența lui.

De când ne întorsesem de la ski, aveam vaga impresie că mă urmărea peste tot. Orice mișcare făceam, oriunde mergeam, el părea să fie acolo.

La început am încercat să mă conving că era doar în imaginația mea, o coincidență, dar prezența lui constantă îmi dădea fiori. Simțeam cum ceva nu era în regulă, de parcă aerul din jurul meu se închidea încet în jurul corpului meu, iar fiecare pas al meu era urmat de un ecou invizibil.

Nici măcar nu era nevoie să-l văd – parcă știam că e prin preajmă. Corpul meu reacționa instinctiv. Un fior rece, ca o undă electrică, îmi traversa instant corpul, urcându-mi pe șira spinării. Aproape că mă cutremuram pe loc. Inima mea începea să bată haotic, un puls rapid și necontrolat, ca un avertisment tăcut că ceva, sau cineva, îmi pândea fiecare mișcare.

Nu puteam să-mi găsesc liniștea.

Iar azi cu atât mai mult!

Nu am apucat să răspund, pentru că, în acel moment, Jasper și-a făcut apariția. De cum l-am văzut, mi-am dat seama că era deja destul de băut – mersul lui nesigur și privirea tulbure îl trădau. S-a îndreptat direct spre masa noastră, fără să schițeze niciun zâmbet.