Legăminte periculoase [seria Răzbunări vicioase]

8 : Kaysen

    — Păi îți mulțumesc pentru această discuție Regina cea rea,ne mai vedem!

   Mă ridicasem de pe scaun în momentul în care am primit înapoi tot ce mi-am dorit.

  Armele mele și slăbiciunea ei pentru mine.

   Pe tot parcursul discuției am simțit-o până în măduva oaselor pe femeia din fața mea,picioarele îi tremurau iar mâinile strânse în pumn îmi arăta destul de vizibil că nu era pregătită pentru întâlnirea asta.

— Ai dorințe prea mari Ash,cu siguranță nu ne vom mai vedea!

Rânjisem în momentul în care trecusem pe lângă ea,al doilea nume al meu încă suna atât de bine ieșit din gura ei chiar și după atâta timp.Făcusem o plecăciune în fața ei în momentul în care ieșisem din prima arie,acum doar urma să restitui armele clienților mei ca să pot să scot niște bani din idioții care aveau să le cumpere.

   Îl văzusem pe micuțul ei iubit stând în fața ușii așteptând un ordin de la șefa lui,de când îl știu mereu a stat pe lângă ea iar asta nu mi-a plăcut niciodată.

   — Tot nu te-ai învățat minte Ash?

  Ce dracu?Mă oprisem atunci când vorbele lui deja îmi enervaseră la culme timpanele,cine era el și de ce naiba își permitea asemenea vorbe în dicționar?

   — Mă scuzi?

  Trebuia să mă abțin din a nu-i înfunda una în moacă.

   — Nu îndrăzni să-i mai vorbești așa atâta timp cât nu te ține legat nimic de ea!

   Mă amuza,el era acel prieten al ei stânjenit de fiecare dată când o vedea?Se observă că atât timp cât prezența mea aici a fost ștearsă,majordomul prinse atât de mult curaj;bănuiesc că și Regina cea rea a contribuit aici sau nici ea nu și-a dat seama de sentimentele idiotului pentru ea.Și nu mă ține nimic legat de ea?Nu trebuia să îi desenez ca să îi pot demonstra că cel mai important lucru ce ne leagă nu se afla la moment aici.

  — Ai grijă la cuvinte băiețaș sau altfel te voi învăța eu cum trebuie să le vorbești oamenilor mari!

  Îi aruncasem un bănuț în momentul în care ieșisem de tot,chiar aveam dreptate;nu simțisem nici-o dorință de a mă reântoarce aici,oriunde mă întorceam acest loc îmi aducea aminte doar de un singur punct ce trebuia îndeplinit și acela era răzbunarea care avea să zguduie pe oricine a încerca să distrugă numele Weston.Mașina mă aștepta exact în fața porților în momentul în care se deschiseră,fețele neplăcute ale paznicilor îmi dădeau de înțeles că nu aveam ce să caut aici și le dădeam dreptate.

— Acasă domnule?

De fapt trebuia să mai rezolv o treabă,mâna mea dreaptă a renunțat înainte ca contractul nostru să se termine iar asta nu mă face de cât să îi fac o vizită neanunțată și să îi bag mințile în cap.Nu aveam să îi dau dreptate cuvintelor sale dar recunosc,aveam nevoie de el și cel mai important nu vroiam să îi aud vocea cicălitoare a mătușii mele.

— O mică surpriză lui Jaxon.

Șoferul meu doar a aprobat din cap,cel puțin el nu punea întrebări stupide și își cunoștea mult prea bine slujba.Ziua asta deja era de rahat,ce mai conta dacă o finisam până la capăt astfel?

   — Domnule Weston,aia nu e mașina doamnei Andie?

  Eram atent la cuvintele sale în momentul în care trecusem pe lângă ea.

   Azi am să fiu la călărie cu nepoata mea.

  Vorbele ei mi se derulau în față dându-mi seama că fetița mea probabil se afla în acea mașină,puteam să o văd de la depărtare;mă mulțumeam și cu atât.

   — Oprește după colț!

  Șoferul oprise mașina exact cât pot să le privesc prin oglinda din spate,Andie îi dăduse ghiozdanul idiotului care asculta la ușă în timp ce o coborâse pe cea mică jos.Arăta exact ca mine sau oglinzile mașinii îmi jucau feste?O prinse de mână pe Andie și cealaltă mână care mi-aș fi dorit să i-o rup în acel moment când avusem ocazia.Ochii mei iau privit până ce au dispărut după porțile castelului;cel puțin puteam fi liniștit că prințesa mea cea mică o are pe mătușa ei,unica persoană din familia Weston pe care o cunoaște.

— Domnule?

— Putem pleca.

Tot drumul nu am făcut de cât să îmi imaginez vizualizarea celor trei împreună,era ciudat de respingător ceea ce văzusem dar nu aveam nici-un drept să mă apropii,nu încă.

— Vă simțiți bine,doriți să opresc?

De ce?Nu arătam ca și cum vroiam să sparg ceva sau să mă întorc înapoi.

— Nu.

Trebuia doar să ajung la Jaxon și să îi bag mințile în cap pentru a putea continua ceea ce am început;chiar dacă părerile lui sunt contradictorii automat față de planurile mele dar ghici ce,nu îmi păsa.Nu ne cunoscusem în cea mai bună ipostază dar el a continuat să se țină scai de mine atunci când și-a dat seama ce problemă majoră pentru societate sunt;e singurul care îmi suportă ifosele și probabil unicul care se preface că îi este frică de mine.

   Mașina se oprise brusc atunci când obstacolul pe care îl căutam îmi oprise calea,ce dracu?

   — Îmi cer scuze domnule dar domnul Jaxon este chiar în fața noastră!

   — Nu da peste el,mai avem nevoie!

  Mă coborâsem atunci când îi văzusem fața crispată,uitasem că el încă era supărat pe porcăria care tot el o începuse;ar fi trebuit să știe că nu e cu nimic mai special de cât ceilalți iar răspunsurile le caut eu singur,nu trebuie să le ofer.

   — De ce nu ești la muncă?

   Deja simțeam cum vroia să mă omoare și nu doar din privire.

   — Ori ești idiot ori ai pierderi de memorie grave!

  Uitasem să menționez că avea și un gust prost în a spune glume?

   — Nu știu care dintre noi,trebuia să fii deja acasă revendicând armele!

   — Nu,acum poți te rog să te dai?

  Glumea cumva sau a observat că prima glumă nu a mers și a încercat cu alta pentru că ziua mea deja era una de rahat,nu mai aveam nevoie și de copilăriile lui.

   — De ce te porți ca un copil?să știi că lui Andie nu-i plac minorii!

   — Dintre noi doi ea e singura care are grijă de tine și ți-am spus,am terminat cu slujba și prietenia asta!

   Era încăpățânat dar să-l ea naiba,aveam nevoie de el pentru a termina treaba asta.

   — Bine,atunci dacă nu vrei să te întorci va trebui să restitui tot din contractul pe care l-ai semnat și vreau rapid absolut tot înapoi!

   Știa cât avea să îmi întoarcă înapoi,îi făcusem un favor mult prea mare de a se reântoarce înapoi dar dacă e un copil mult prea mare de încăpățânat atunci nu am de gând să mă rog de el.

   — Bine!

   Doar atât îmi spuse ca să treacă pe lângă mașină și să o ea înainte,trebuia să apelez la Andie pentru ca să poată să-l aducă înapoi altfel toată afacerea asta avea să se ducă naibii.

****

bună
îmi cer scuze în avans dar facultatea îmi mănânc timpul și e clar cel mai plictisitor capitol de până acum,scuzee))
lectură plăcută)