Legăminte periculoase [seria Răzbunări vicioase]

1 : Ruby

— Ruby?

Mă oprisem când îi auzisem vocea surorii mele,nu vroiam să pară că fug dar nici că tocmai îi pândisem casa în jur la cinsprezece minute întregi.Doar mă holbam la toate amintirile mele și nu pot să cred că acesta e primul loc la care mă întorsesem de când revenisem în țară,tot la ea prima dată mi-a spus sufletul ca să vin dar uite că ordinul de restricție nu-mi permite să fac pași înapoi ca să o pot privi între ochi.Ultima dată doar am regretat că nu am putut să îi dau vestea care poate avea să o bucure însă ea avea momentul ei iar atunci am preferat să nu il fur.

Ochii mi sau strâns greu iar mânile practic încercau să roadă geanta de piele,știam că dacă mă întorc vor apărea o mie de întrebări sau repulsie iar poliția nu va ezita să apară.Dar acum nu mai e acea veche Ruby și știu că lumea nu a trecut peste mine iar eu nu vreau să risc să intru din nou în lumea lor.M-a pus naiba să trec pe aici pentru că undeva acolo simțeam că poate și ei îi era dor de mine pentru că mereu a avut o slăbiciune exact cum nu am arătat-o și eu pe a mea,revino-ți Ruby.

Amintește-ți ce ai învățat de la terapie.

Respiră,gândește de o mie de ori și apoi acționează.

E sora ta până la urmă,vitregă dar totuși încă te iubește chiar și după tot răul ce i s-a îngăduit așa că din respect întoarce-te către ea doar că fără lacrimi.

— Reyna.

Era frumoasă,sora mea se maturizase frumos iar eu eram mândră de ea.A dat să se apropie însă singură am dat în spate,nu o vroiam aproape și mai ales acum.Ca să pot să îndrept tot și să mă vindec a fost mai bine ca ceilalți să mă uite și poate cumva să mă ierte însă asta era partea nasoală,nimeni nu avea să facă acest lucru.Din geantă am scos ordinul și i l-am pus în față,nu vroiam să o fac să regrete dar trebuia să își amintească de ce nu am voie atât de aproape.Era încă valabil iar eu trebuia să îl respect,nu pentru mine ci pentru fiica mea care doar ea avea nevoie de Ruby - mama ei.

— Ce cauți aici?mototolisem hârtia când prințul surorămii mă observase.

Reyna îl oprise și arătase distanța față de noi iar faptul că picioarele îmi tremurau denota faptul că intențiile mele nu erau rele,doar simțisem ceva și am vrut să verific dacă era adevărat sau primisem doar un semnal rău inconștient;acum eram sigură că făcusem o prostie.

— Vrei să intri?cobora scările până ce îi făcusem semn să se oprească la ultima scară,ar fi bine să se oprească acolo sau singură își va încălca dorința.

Din casă ieșise mama și tatăl ei,absolut toți iar acum dintr ei păream singura nebună.

— Ce se întâmplă Nolan,ce e cu circul ăsta?

Acum era timpul să pleci Ruby,pleacă și vezi-ți de fetița ta,nu te băga în fericirea lor și mergi acasă la ea.Mama mar omorî dacă ar ști că nu am fost să o văd pe ea pentru prima dată dar tata sar bucura să știe că pot recunoaște că mi-a fost dor de ea,sora și chiar familia ei.

— Ruby,te rog.

Uram să mă privească așa,nu le cerusem ură și nici compătimire;puteau să fie liniștiți în casa asta în timp ce eu îi priveam.Nu aveam nevoie de asta,nu eram o infractoare gata să le stric ferestrele sau să încep a urla prin jurul casei lor pentru răzbunare.De data asta chiar o făcusem,mă întorsesem și făcusem pași.

— Ce poliție tată?nu vezi că îi era frică de noi?

După ce trecusem de perimetrul casei începusem să alerg,atâtea greșeli Ruby însă a asta a fost cea mai de rahat.Niciodată nu mă învăț minte și calc mereu pe același drum,fir-ar că am uitat cum să respir iar costumul ăsta îmi îngreuna și mai tare respirația.Bine că nu o luase pe Ashline cu mine,nu o vroiam apropiată de ei și mai ales că fetița mea îi cunoștea mult prea bine.Am pornit motorul mașinii vrând să dau în spate că să nu le lovesc lor mașina însă sora mea nu putea face o prostie mai mare de cât asta,ce dracului avea în capul ăla?vroia chiar să mă bage la pușcărie sau ordinul era doar prima amenințare.

— De ce vii aici și nici nu te apropii de mine?crezi că mie nu-mi îmi e frică sau rușine?

Blocasem geamurile și ușile,nu aveam nevoie de o conversație melodramatică iar ea știa destul de bine că față de sufletul ei cald al meu mereu a fost neprihănit.

— Știi ce?am crezut că poate ai reușit să găsești ceva bun în tine dar se pare că nimic nu a meritat!

Vorbea din supărare de asta nu mă afectau cuvintele ei,de fapt nimic de la un timp nu mai deranja nimic.Doar că și eu puteam fi la fel așa că făcusem cea mai mare prostie,mă dădusem jos iar tocurile mele răsunau tare și puternic în momentul în care eu deja am pășit spre ea.

   — Încă nu știi nimic despre mine Reyna.

   Și aveam dreptate,nimeni nu mă știa și nici nu a încercat să mă înțeleagă vreodată.Toți care au încercat au eșuat lamentabil,până și eu la un moment dat deja am început să mă obișnuiesc cu cine sunt eu.

   — Cred că știu foarte multe despre majestatea sa Claire Samson din moment ce ai fost cândva sora mea,nu crezi?

   Deci mă urmărea?Pentru că în momentul în care am fugit din țară nimeni nu știa de mine iar când mă reântoarsem fusesem întâmpinată cu toată presa la palat și la casa mamei.

   — Ruby pentru tine,la moment nu ai dreptul să mă numești pe al doilea nume!

   Ține-te dreaptă Ruby,pentru asta îți este titlul.Și doar ea îmi zicea Claire,atunci când ne prefăceam că eram surori și că totul era mult prea bine între noi.Tresărise,nu se aștepta la asta însă astea erau regulile.

   — Până la urmă ai ajuns unde ți-ai dorit,ai luat ceea ce crezi că e al tău doar că ghici ce,acum ești singură în toată lumea asta!

   Credea că mă va face să plâng?Eu nu sunt ea și ea niciodată nu va fi eu.

   — Ghici ce soro,ai vrut până la urmă familia ta,ai primit-o!Nu cred că mai e cazul să te intereseze cât de bine o duc în singurătatea mea!

   Și din nou a tresărit.Însă am atras atenția la aspectul ei,nu arăta bine însă naiba să mă ea că nu pot să știu ce are.Și am făcut cel mai bun lucru,am reușit să mă întorc fără ca să mai fiu pe aici cel puțin o secundă.

   — Claire.

   Are noroc că Sebastian nu e aici altfel regulile palatului erau să sară lamentabil pe ea,mă oprisem;puteam să mai duc o înțepătură din partea ei.

   — A evadat,a ieșit din închisoare!

   Acum eu am fost cea care mă cutremurasem,picioarele mi sau înmuiat dar am reușit să mă stabilizez cu mânile de mașină.

   — Nu te apropia,stai departe!am urlat când am auzit-o lângă mine.

   — Te rog,vreau doar să îmi îmbrățișez sora și să o apăr,nu pe regina cea rea!

   Căzusem în brațele ei,exact așa ca și atunci când eram mici.

Nu simțeam nimic în afară de frica pe care nu o va ști nimeni că o am față de el dar nu aveam să-i permit.Nu mai eram Ruby acea pe care o știau toți,poate pentru unii încă eram aceiași persoană dar pentru mine însămi și pentru fetița mea am devenit ceva ce sufletul meu a așteptat.

****

bună!
am ales ca așa să se înceapă povestirea!
sunt multe lucru de înțeles așa că nu vă pripiți să judecați)
vă urez lectură plăcută