Ești a mea, Gisselle!

Cap 1 - Gisselle

     Îmi întorc paharul de vodcă şi comand un al doilea, ignorând încercările barmanului de a flirta cu mine. Slavă Domnului pentru muzica groaznică şi zdrobitoare care îl îneacă. Nu am chef să socializez în seara asta, ca de obicei. Nu ar fi trebuit să ies deloc, dar m-am gândit că ar trebui să îmi sărbătoresc cumva cea de-a 23-a aniversare.

     Barmanul îmi întinde băutura şi încerc să rezist tentației de a o termina dintr-o înghițitură. Am învăţat pe calea cea mai grea că băutura nu va amorți golul şi îngrijorarea pe care le simt în mod constant. Dacă ar fi făcut-o, aş fi devenit, fără îndoială, o alcoolică înrăită acum doi ani. Totuşi, încă îmi oferă o senzație plăcută, iar în seara asta mă mulțumesc cu asta.

     Îi zâmbesc cu scuze barmanului care se tot uită la mine şi mă întorc cu spatele, privirea mea cutreierând ringul de dans. Nu-mi ia mult timp să le găsesc pe fetele cu care am venit. Lucrăm toate la acelaşi restaurant şi, când au aflat că e ziua mea de naştere, au insistat să mă alătur lor în seara asta. Ar fi trebuit să refuz, aşa cum fac întotdeauna. Mă simt ca o ciudată, dar nu mă pot convinge să mă intereseze cine se îndrăgosteşte de cine. Vreau să fiu la fel de lipsită de griji ca ele, doar pentru o noapte, dar eşuez lamentabil.

     Îmi sorbesc băutura în timp ce mă plimb prin mulțimea de oameni şi lumini intermitente, urând faptul că abia îmi pot auzi propriile gânduri. Chiar mai rău, basul este atât de tare încât parcă îl simt pe pielea mea. Cu siguranţă nu-mi voi simţi telefonul zbârnâind dacă sună, iar simplul gând de asta îmi trimite un fior de anxietate pe şira spinării.

     Răsuflu uşurată când ajung pe acoperiş. Aerul cald mă relaxează şi inspir adânc în timp ce mă strecor printre mulțimea de fumători şi mese, spre locul meu ascuns preferat din colțul barului. Aproape nimeni nu vine niciodată aici, iar în ocaziile ciudate în care încerc să mă prefac că sunt de vârsta mea şi să ies în oraş, sfârşesc prin a mă regăsi aici. Micul loc ascuns este de obicei gol, dar, spre marea mea consternare, în seara asta nu este.

     Fac o grimasă la spatele tipului care stă pe locul meu preferat. Umerii săi largi şi costumul său croit, evident scump, îmi spun că probabil este un mare dobitoc. Exact genul de ţip pe care vreau să-l evit în seara asta - sau în orice seară, de fapt.

     Se încordă de parcă simte că îl privește cineva fix în ceafă. Apoi se întoarce... şi sunt sigură că inima mi se opreşte.

     - Alecsander? Spun, numele lui ieşindu-mi de pe buze înainte să-mi dau seama.

Ochii noştri se întâlnesc, iar mie mi se opreşte respirația. Mie mi se pare că lumea din jurul nostru se evaporă, dar în ochii lui nu se vede nicio recunoaştere.

Alecsander se uită la mine confuz la auzul numelui său. Zâmbeşte politicos, cu o privire întrebătoare pe faţă.

     Nu e surprinzător că nu mă recunoaşte. La urma urmei, m-am schimbat mult de la cincisprezece ani, în mai multe privințe decât cele fizice. Întreaga mea viață s-a schimbat. Sunt departe de a fi prietena lipsită de griji al fratelui său mai mic.

     Un scurt junghi de durere mă străbate la gândul lui Luce, prietenul meu din copilărie şi fratele mai mic al lui Alecsander. Luce este încă o persoană pe care am pierdut-o când tatăl meu s-a recăsătorit, o altă parte a unei vieți trecute, o lume căreia nu-i mai aparțin.

     Ochii mei se plimbă peste Alexander, pomeții lui ascuțiți, părul lui des și închis la culoare şi acei ochi verzi întunecați care m-au captivat întotdeauna. Este la fel de chipeş şi pot să observ pe fața lui că habar nu are cine sunt eu.

     Oricum, e mai bine aşa. Nu mai sunt o simplă cunoştinţă. Nu... acum mă va vedea doar ca pe sora mai mică a lui Matthew. Lui Alecsander nu-i va păsa că nici măcar nu mai vorbesc cu fratele meu - eu voi fi în continuare o amintire a tipului care i-a furat logodnica şi i-a afectat grav compania în acelaşi timp.

     Ochii lui Alecsander se plimbă pe corpul meu, iar eu sunt în secret încântată să văd aprecierea din ei. Dintr-o dată, mă bucur că le-am lăsat pe fete să-mi aleagă ținuta. Rochia mini de smarald pe care o port îmi îmbrăţişează fiecare curbă şi mă simt minunat în ea. Ultima dată când m-a văzut aveam cincisprezece ani, eram extrem de supraponderală, cu bretonul acoperindu-mi jumătate de față. Nici ochelarii şi aparatul dentar nu au ajutat. Nu e de mirare că nu mă recunoaşte.

     Alecsander îmi zâmbeşte, iar privirea din ochii lui poate fi descrisă doar ca fiind cochetă. E o nebunie cum încă îmi poate da lumea peste cap. Întotdeauna a avut această putere asupra mea şi nu şi-a dat seama niciodată.

     Înainte de a mă gândi prea mult, mă apropii de Alexander şi iau loc lângă el, cu inima bătându-mi sălbatic.

     - Nu cred că ne-am mai întâlnit. Cu siguranță, mi-aş fi amintit că am întâlnit o femeie ca tine, spune el, lăsându-se pe spate pe scaun. Replica este incredibil de banală, dar totuşi aproape că am leşinat. Alexander îmi zâmbeşte, iar această latură relaxată şi cochetă a lui mă surprinde. Alexandru pe care îl știam eu era mereu stresat şi suprasolicitat.

Nu-i confirm şi nici nu-i infirm afirmaţia. În schimb, îi zâmbesc şi scutur din cap.

     - Ai apărut destul de des la ştiri în ultimii ani. Este aproape imposibil să nu auzi despre Alecsander Pattinson, moştenitorul unuia dintre cele mai mari conglomerate din lume. Sunt aproape sigură că am văzut un tabloid care relata că ai fost la supermarket zilele trecute. Dacă aş fi în locul tău, m-aş duce să cumpăr lucruri ciudate, cum ar fi un castravete şi nişte lubrifiant, doar ca să îi scot din minţi pe reporteri.

     Alecsander pare perplex, apoi râde. Este genul de râs care îmi trimite fluturi în stomac. Este un râs adânc, un râs care îmi zguduie corpul. Nu mă pot abţine să nu chicotesc și eu. Se uită la mine cu interes și dă din cap.

     Locul meu nu mai este în lumea lui. Alecsander nu este o persoană pe care mă aşteptam să o mai văd vreodată. Asta asta e tot ce voi avea vreodată de la el. Momente furate. Le voi lua şi le voi pune sub cheie, pentru a fi prețuite, pentru a-mi lumina cele mai întunecate zile.

    Dacă asta e tot ce voi avea de la el, o să fac să conteze.

>>>Bună tuturor!❤️ Aștept părerile voastre despre acest capitol și de ce nu și un mic vot⭐️ de încurajare dacă va plăcut. Mulțumesc pentru susținere! KISS✨>>>