Cap 18 - Alecsander

54 7 0
                                    

Gisselle intră în barul în care am rugat-o să ne întâlnim, iar eu mă aşez, privind-o de la distanţă. Poartă o rochie roşie care îi stă al naibii de sexy în acelaşi timp, dar care este perfect potrivită. Ochii ei îi găsesc pe ai mei, iar ea zâmbeşte, atrăgând atenția asupra buzelor ei roşii.

I-am spus Gissellei să ne întâlnim aici, ca să începem să facem să circule zvonurile despre noi. Sunt sigur că cineva va încerca să ne facă o fotografie, aşa că i-am spus să se îmbrace elegant. Totuşi, nu mă aşteptam să arate atât de frumoasă.

Suntem căsătoriți de două săptămâni și am intrat într-un fel de rutină. Eram îngrijorat că va fi nevoiaşă, că îmi va promite un lucru şi va cere altul, dar nu a fost cazul. S-a ţinut departe de mine fără să fiu nevoit să-i reamintesc promisiunile, şi i-a ținut companie mamei mele atunci când eu nu pot fi prin preajmă. A fost nora perfectă şi a fost o soţie şi mai perfectă, desfăcându-şi acele picioare subțiri şi frumoase pentru mine fără să se plângă, fără nicio dramă. A fost de acord să-mi ofere trupul ei şi asta a făcut, fără să-mi ceară timp în afara patului.

Gisselle se apropie de mine, iar eu nu sunt singurul care o observă. Văd cum cel puţin o mână de bărbați o urmăresc cu privirea, dar ea nici măcar nu observă. Majoritatea femeilor pe care le cunosc se bucură de atenție, dar nu şi Gisselle. Ea se uită la mine.

Mă ridic de la locul meu când ajunge la masa noastră, brațul meu înfăşurând-o imediat ce ajunge la îndemână. O trag spre mine, buzele mele găsindu-i pe ale ei. Gisselle se sperie şi îngheaţă, dar apoi se topeşte împotriva mea, brațele ei găsindu-şi drumul în jurul gâtului meu. Nu mă îndepărtez decât atunci când ea este fără suflare, cu rujul murdărit.

Se uită în ochii mei, cu brațele noastre încă înfășurate unul în jurul celuilalt, iar eu zâmbesc. Îmi place expresia ei agitată. Să o fac să roșească a devenit una dintre activitățile mele preferate.

- Bună, spune ea, părând puțin gâfâită.

- Bună.

Buzele Gissellei se înclină într-un zâmbet şi îşi duce degetul mare la buzele mele, ştergând rujul pe care, fără îndoială, l-a lăsat.

- Roşul îți stă bine pe tine.

Zâmbesc la tonul ei tachinos.

- Aşa este. Ar trebui să încerci să-l laşi şi pe restul corpului meu.

Obrajii i se înroşesc, iar eu chicotesc în timp ce mă îndepărtez de ea. Gisselle ia loc, încordându-se când îşi dă seama că toți ochii sunt ațintiți asupra noastră.

- Acesta este cel mai bun loc pentru a crea nişte zvonuri despre noi. Este locul în care să vedem şi să fim văzuți. Sărutul acela a fost începutul perfect. Ea dă din cap, cu obrajii înroșiți în timp ce eu îmi trag scaunul mai aproape de ea. Nu va dura mult până când oamenii vor începe să bârfească.

Gisselle comandă un cosmopolitan, iar eu mă las pe spate cu un whisky în mână.

- Pari nervoasă.

Ea se uită la mine şi dă din cap.

- Nu... eu... poate puțin? A trecut mult timp de când nu m- am mai mişcat în aceste cercuri.

Mă aplec şi îi prind bărbia între degetul mare şi arătător.

- Va trebui să te comporți natural. Acum joci rolul de prietena mea şi, în curând, vei fi cunoscută ca soţia mea. Am nevoie de încredere, la limita aroganței. În acest moment, nu eşti doar o simplă posesie a mea, Gisselle. În timpul acestor mici acte ale noastre, eşti egala mea, singura persoană care are drepturi asupra mea.Cuvintele mele nu fac decât să o facă mai emoționată, iar eu zâmbesc în timp ce mă aplec mai aproape. "

- Sărută-mă, îi ordon.

Gisselle ezită, apoi îşi trece mâna prin părul meu, trăgându-mă mai aproape. Buzele ei le găsesc pe ale mele, iar mâna ei îmi cuprinde o parte a feței. Mă sărută uşor, adânc, limba ei mă face să mă întreb cunt se vor simți buzele ei înfăşurate în jurul penisului meu. Până când a terminat cu mine, sunt tare ca piatra.

Gisselle zâmbeşte complice când se îndepărtează, iar eu dau din cap. Îi apuc mâna şi i-o pun peste umflătura mea, bucurându-mă de felul în care ochii ei se măresc.

- Ti-am spus să mă săruți - nu să-mi fuți gura cu a ta. Nu mă face să te târăsc în toalete. O să te pun în genunchi şi o să-ți fut gura. O să te privesc cum îmi laşi inele roşii de ruj pe sculă. O să-ți arăt cât de bine arată roşul pe mine.

Gisselle își linge buzele, iar eu aproape cedez tentației chiar aici şi acum.

- Asta a vrut să fie o ameninţare, iubito. Nu te uita atât de excitată.

Ea râde şi se aşează pe spate, îndepărtându-se de mine cu o privire satisfăcută. Gisselle Rousseau... e o enigmă.

Mă aplec pe spate, iar ochii mei se plimbă prin cameră, oprindu-se asupra unei fete care îmi pare vag cunoscută. Nu este una dintre prietenele lui Jennifer? Îmi întorc privirea şi iau o înghiţitură din băutura mea, ascunzându-mi zâmbetul în spatele paharului.

- Hei, am vrut să-ți mulțumesc, spune Gisselle, cu vocea ei moale.

Mă uit la ea cu sprâncenele ridicate.

- Ştiu că avem o înțelegere reciproc avantajoasă, dar chiar şi aşa, eu... mi-aş fi pierdut mama dacă nu erai tu. Ea înghite în sec, cu o expresie de angoasă pe față. Gisselle clipeşte şi îşi forţează buzele să zâmbească. I-ai salvat viața și ai salvat-o şi pe a mea.

Îi împing părul după ureche şi scutur din cap.

- Nu am făcut aşa ceva. I-ai salvat viața mamei tale. În ceea ce o priveşte pe a ta... viața ta am cumpărat-o.

Mă aşteptam ca vorbele mele să o rănească, să îi reamintesc că nu îi fac nicio favoare, că plăteşte un preț mare pentru viața mamei sale. Dar Gisselle doar zâmbeşte, cu o expresie senină.

- Da, spune ea. Dar aş prefera să-ți aparțin ție decât să fiu la Vaughn.

Gândul că ea este acolo mă înfurie. Dacă aş fi intrat doar câteva minute mai târziu, cine ştie ce s-ar fi întâmplat cu ea? John ar fi dezbrăcat-o şi i-ar fi pus mâinile pe corp. Cine naiba știe cum ar fi putut s-o atingă, ce ar fi pus-o să facă.

Îi cuprind ceafa, cu degetul mare pe gât. Aproape că m-am îndepărtat de ea. Când am văzut-o stând acolo, când mi-am dat seama că mă înşelase, la naiba. Aproape că am lăsat-o acolo, iar Vaughn i-ar fi lăsat membrii lui să folosească fiecare parte a corpului ei. Din cauza mea. Pentru că a crezut că mă va răzbuna.

- Eşti a mea acum, Gisselle. Nimeni nu se atinge de tine în afară de mine.

Mă aplec și o sărut, buza ei de jos plină prinsă între ale mele. Un suspin moale îi scapă de pe buze când mă îndepărtez; gâtul ei mişcându-se pe degetul meu în timp ce înghite.

- Nimeni nu se atinge de ceea ce este al meu, Gisselle. Nimeni nu va îndrăzni nici măcar să se gândească la tine, să te viseze. Îmi aparții acum, iar eu nu împart.

Ești a mea, Gisselle! Where stories live. Discover now