Ești a mea, Gisselle!

Cap 16 - Gisselle

     Intru în noua cameră de spital a mamei mele, dacă se poate numi aşa. Sunt în stare de şoc în timp ce mă uit în jur. Camera în care se află este imensă şi luxoasă, semănând mai degrabă cu o cameră de hotel decât cu o cameră de spital, dar are toate echipamentele medicale de care mama mea ar putea avea nevoie.

Ştiam că Alecsander va avea grijă de ea, dar asta depăşeşte cele mai nebuneşti aşteptări ale mele.

     - Bună, mamă, îi şoptesc, aşezându-mă lângă ea. Mă uit în jur, inima mi se umple până la refuz de recunoştinţă, de fericire. Ea este încă aici, este încă în viață. Totul datorită soțului meu. Mi se pare ciudat să mă gândesc la el în acest fel, dar asta este acum. Soţul meu. Apuc mâna mamei mele şi îi dau un sărut pe ea. Mi-a fost dor de tine.

O parte din mine încă se așteaptă ca ea să zâmbească într-o zi şi să-mi spună că și ei i-a fost dor de mine. Îmi este din ce în ce mai greu să-mi amintesc sunetul vocii ei, sunetul râsului ei.

     - Trebuie să-ți spun ceva, spun cu grijă.

De-a lungul anilor, i-am vorbit întotdeauna aşa cum aş fi făcut-o dacă ar fi fost trează, pentru că o parte din mine crede cu adevărat că mă poate auzi, că discuțiile noastre ajută.

     - Eu... m-am căsătorit, spun. M-am căsătorit cu Alecsander Pattinson, ți-l aminteşti? Este fiul Sofiei. Îţi aminteşti de prietena ta Sofia? O voi aduce să te vadă în curând. Alecsander... a reuşit să te mute în instalația privată a familiei Pattinson, aşa că acum poți avea oaspeți. Nu există nicio regulă aici care să spună că doar familia apropiată vine să te vadă. Cred că ți-ar face plăcere să o vezi din nou pe Sofia, nu crezi?

Îi zâmbesc, simțindu-mă cumva neliniştită. Nu vreau să afle că m-am căsătorit cu Alecsander din cauza ei. I s-ar frânge inima dacă ar afla că am făcut asta pentru ea.

     - Ştiu că sună cam brusc, dar nu a fost aşa. Este foarte bun cu mine. Trecuseră câţiva ani când eu şi Alecsander ne-am întâlnit din nou, iar el nici măcar nu m-a recunoscut, ştii? Dar au fost scântei, mamă. Lucrurile s-au mişcat cam repede între noi, ştiu... dar sunt fericită, mamă. S-a schimbat mult de când l-ai văzut ultima oară şi mă întreb ce vei crede despre el.

Uşa se deschide în spatele meu, iar eu ridic privirea surprinsă.

     - Mă gândeam că te voi găsi aici, spune Luce. Mă ridic în picioare când se apropie de mine, cu ochii pe mama mea.

     - Bună, Sarah, spune el, suflându-i mamei mele un sărut. Zâmbesc, inima mi se încălzește la acest gest. Îmi place că nu a ignorat-o pur şi simplu.

     - Ce cauți aici?

Zâmbetul lui scade și el oftează.

     - Trebuie să vorbesc cu tine, spune el.

Mă uit la mama şi dau din cap, conducându-l afară din camera ei, uşa căzând închisă în urma noastră.

     - Ştiu cum este fratele meu, Gisselle, spune el, şi ştiu cum eşti tu. Probabil că te-a făcut să te simți vinovată să te căsătorești cu el, iar tu probabil că te-ai simţit datoare şi ai fost de acord.

Luce pare îndurerat şi ezită înainte de a continua.

     - Nu ne datorezi nimic. Chiar crezi că mama mea nu l-ar ajuta pe una dintre cei mai vechi prieteni ai ei? Nu contează câţi ani au trecut sau cât de mult ne-am îndepărtat, mama ta şi a mea au fost prietene din copilărie, la fel ca şi noi. Vom fi alături de tine necondiționat.

Deşi cuvintele lui sună adevărat, nu mă pot abține să nu mă simt totuşi vinovată. Luce îşi trece o mână prin păr și oftează.

     - Ştiu cum eşti tu. Ştiu că te vei simți îndatorată faţă de noi și vei vrea să ne răsplătești cumva. Sunt sigur că fratele meu te-a convins că mariajul este cel mai bun mod de a face asta, dar te asigur că nu este aşa. Divorțul nu este o opțiune în familia noastră. Ti-ai schimba literalmente viața pentru nişte bani de care nici măcar nu ne va lipsi. Nu este un schimb corect.