Ești a mea, Gisselle!

Cap 8 - Gisselle

Sorb ceaiul pe care mi l-a pregătit una dintre secretare și aproape că îmi scaldă limba. Sunt neliniştită şi nervoasă. Nu-mi convine că mă știau pe nume. Pe asta scrie numele Elisei. Sunt convinsă că este un fel de capcană, dar nici nu pot să plec. Nu când există cea mai mică şansă să pot salva viața mamei mele în acest fel.

Poate că June a fost cea care i-a anunţat că aş putea trece pe aici? Pare puțin probabil, dar prefer asta decât să cad în altă capcană a surorii mele vitrege. Ultima dată când am intrat într-una din schemele ei, aproape că am fost acuzată de posesie de droguri. Nu orice fel de droguri. O sută de grame de cocaină. Pentru Elise, a merge la greu sau a merge acasă e la un alt nivel şi, dintr-un motiv oarecare, m-a văzut întotdeauna ca pe o pacoste a existenţei ei. Nu sunt sigur de ce, din moment ce nu am tratat-o niciodată pe nedrept. Ea este unul dintre motivele pentru care abia aşteptam să plec de acasă. Mi se strânge inima la gândul că asistenta mamei mele şi Elise sunt de acord. Dacă aşa sau lucrurile, înseamnă că Elise şi Jade au acces la mama mea. Dacă pot ajunge la June, pot ajunge şi la mama.

Mă uit prin cameră, încercând cât mai bine să mă lupt cu nervii. Arată mai mult ca o sală de şedinţe decât orice altceva, cu masa ei lungă şi scaunele capitonate. Toată clădirea asta nu seamănă deloc cu ceea ce mă aşteptam. Am crezut că voi intra într-un club de noapte, dar în schimb, m-am trezit în ceea ce pare a fi o versiune din centrul oraşului a unui club de ţară foarte luxos. Am văzut semne pentru nenumărate facilităţi. Dacă nu mă înşel, am văzut chiar şi unul pentru o piscină şi o zonă de golf.

Doamne, sper că nu am greşit locul. Am clătinat din cap. Nu, recepționerul ştia cine sunt, aşa că sunt cu siguranță în locul potrivit. Sper doar să ştie de ce mă aflu aici. Sper din tot sufletul că nu va trebui să dau explicații. Dacă o fac, nu sunt sigură că voi putea să merg până la capăt.

O parte din mine se întreabă dacă nu cumva faptul că m-am întâlnit cu Luce şi Alecsander a fost un semn, o ultimă șansă de a mă întoarce, înainte de a-mi pierde tot respectul pe care îl am pentru mine. Dar apoi mă gândesc la mama mea și știu că voi regreta mereu dacă voi pleca acum. Nu mi-aş ierta niciodată că a murit când aş fi putut face ceva pentru a o salva. Chiar dacă nu se va mai trezi niciodată, trebuie să știu că am încercat tot ce mi-a stat în putinţă pentru a-i da şansa să o facă. Dacă rolurile noastre ar fi fost inversate, ştiu că mama mea ar fi făcut același lucru pentru mine.

Uşa din spatele meu se deschide şi îmi pecetluieşte soarta. Un bărbat înalt şi blond ocupă locul din faţa mea, cu un zâmbet libidinos pe față. Un fior îmi curge pe şira spinării când se lasă pe spate pe scaun.

- Cum e ceaiul, Gisselle? mă întreabă el, cu ochii pe pieptul meu. Mă încrunt. Nu sunt sigură ce se întâmplă, dar ceva nu mi se pare în regulă.

- Nu am spus niciodată nimănui de aici numele meu.

El zâmbeşte, cu o urmă de cruzime în ochi.

- Nu era nevoie să o faci. Nu sunt multe lucruri pe care nu le ştim despre tine. Apropo, eu sunt John. Noi doi suntem pe cale să ne cunoaştem foarte intim ca parte a interviului de angajare, bineînţeles.

Înghit în sec, tremurând pe şira spinării. Încerc să împing în jos frica pe care o simt, dar nu pot. Încep să tremur, inima îmi bate cu putere, dar totuşi zâmbesc. Ştiam în ce mă voi băga... Ştiam ce se va aştepta de la mine.

- Deci, spune-mi de ce faci asta, Gisselle. Plictiseală de fată bogată? Tata nu ți-ar fi cumpărat o geantă nouă?

Am rămas fără cuvinte. Nu mă aşteptam cu adevărat la această întrebare. Dar, din nou, nu mă aşteptam să ştie deloc cine sunt. Intenționam să folosesc un pseudonim. Ceva de genul Crystal sau Candy. Sau, mai bine zis, Chastity. Până acum, nimic nu merge aşa cum am plănuit.