Ești a mea, Gisselle!

Cap 14 - Gisselle

     Mă plimb prin dormitorul lui Alecsander, simțindu-mă neliniştită. M-a ajutat să-mi împachetez lucrurile şi m-a lăsat acolo înainte de a se întoarce la serviciu, aşa că am cel puțin câteva ore pentru mine. Sunt nervoasă în timp ce îmi arunc o privire spre bagajele mele din colț. Să împart o cameră cu Alecsander... numai gândindu-mă la seara asta îmi face inima să se agite.

     Întregul spațiu este uimitor şi, de acum înainte, acesta va fi casa mea. Mă simt ca într-un apartament de lux dintr-un hotel de şase stele. Cred că a angajat un designer de interior pentru a remodela totul. Au trecut ani de zile de când nu am mai fost înconjurată de un asemenea lux.

     Mă opresc lângă patul lui, inima mi se strânge când observ că Alecsander are o fotografie cu Jennifer şi cu el pe noptieră. O iau cu grijă şi mă aşez pe patul lui, cu mâinile tremurând. A trecut mai bine de un an de când s-au despărţit, dar el încă mai are o fotografie cu ei doi. Oare la asta se uită înainte de a se culca, oare ea este încă primul lucru pe care îl vede când se trezeşte?

     Inima mi se strânge dureros în timp ce pun fotografia la loc. Mi-a spus clar că nu mă va iubi niciodată, dar încă îmi amintesc cum o iubea pe Jennifer. Era clar pentru toată lumea că ea era întreaga lui lume. Nu prea sunt o visătoare; fiecare speranţă şi fiecare vis pe care îl aveam s-a prăbuşit peste mine când mi-am pierdut întreaga familie, fiecare dintre ei într- un mod diferit. Dar o parte din mine... o parte din mine a sperat că într-o zi voi avea propria mea familie. Un soț care să mă iubească, o casă plină de râsete şi fericire. Nu voi avea nimic din toate astea acum că mi-am pecetluit soarta.

     Nu pot avea noţiuni romantice. Nu pot avea speranță. Alecsander a fost clar de la început şi nu mă pot amăgi crezând că mă va iubi într-o zi. Nu pot să mă pregătesc pentru suferinţă.

     Mă uit din nou la fotografie şi îmi muşc buza. Poate că sunt soția lui acum, dar nu există nicio garanție că nu va ajunge să regrete că s-a căsătorit cu mine. Dacă tatăl și fratele meu îmi pot întoarce spatele, atunci şi Alecsander poate face la fel. Trebuie să-mi amintesc asta.

     Fac tot posibilul să-mi limpezesc mintea în timp ce intru în dulapul lui Alecsander, oprindu-mă surprinsă când găsesc un perete întreg plin de haine, pantofi şi genți de damă. Pentru o secundă îmi cade inima, dar apoi observ că totul are încă etichetele puse. Ochii mei se închid în timp ce mă cuprinde uşurarea.

     Se pare că stilistul familiei lucrează rapid. N-ar trebui să fiu surprinsă că au mărimea mea. Verificarea trecutului lui Alecsander trebuie să fi fost destul de cuprinzătoare.

     Toate lucrurile de aici sunt genul de lucruri pe care m-aş aştepta să le poarte soţia lui Alecsander. Semi-formală, elegantă şi foarte scumpă. E genul de lucruri pe care le purtam şi eu, înainte de a fi nevoită să vând tot ce am pentru a plăti facturile mamei mele.

- Îți place? spune o voce blândă din spatele meu. Mă întorc surprinsă şi o găsesc pe Sofia sprijinită de cadrul uşii, cu un mic zâmbet pe față.

- Îmi place, este uimitor.

- Am primit un telefon imediat ce ți-ai înregistrat căsătoria. Sunt informată despre o mulțime de lucruri pe care le fac fiii mei, deşi ei nu-şi dau seama.

Am chicotit, deloc surprinsă. Chiar şi atunci când eram mai tineri, ea ştia întotdeauna ce făcea toată lumea. A dus faptul că avea ochi în ceafă la un cu totul alt nivel.

- Cred că felicitările sunt de rigoare, dar sper că ştii în ce te-ai băgat, Gisselle. Alec... el nu caută dragostea. Mă bucur că cea cu care s-a căsătorit ești tu, dar, în acelaşi timp, mi-am dorit mai mult pentru tine. Nici mama ta nu şi-ar fi dorit asta pentru tine. Alec a trecut prin multe şi nu sunt sigură că va fi în stare să-ți dea o şansă. Sper că o va face, Gisselle. Chiar sper să o facă. Dacă cineva îi poate vindeca inima, cred că tu ești aceea.