Ești a mea, Gisselle!

Cap 19 - Alecsander

Mâhnesc în timp ce îmi închid calculatorul. Această zi de lucru a durat mult prea mult - este aproape ora 22:00. Telefonul îmi bâzâie exact când mă îndrept în sfârşit spre casă şi îl deblochez cu un oftat, presupunând că mă aşteaptă mai multă muncă. În schimb, găsesc un mesaj text de la ultima persoană de la care mă aşteptam să primesc veşti.

Jen: Cred că am făcut o greşeală, Alec. Mi-e atât de dor de tine. Te rog, putem vorbi?

Mă uit neîncrezător la telefon, inima mi se răsuceşte dureros. Cum a îndrăznit să-mi trimită un mesaj după atâta timp? E logodită cu nenorocitul de Matthew Rousseau. Se căsătoreşte cu el în ziua în care trebuia să se căsătorească cu mine. Ce dracu' vrea să spună că îi e dor de mine? Cred că zvonurile despre mine şi Gisselle au ajuns la urechile ei. Ştiu cum e Jennifer - chiar dacă nu mă vrea pe mine, nu va vrea să mă aibă nimeni altcineva.

Îmi strâng telefonul în mână, tristețea umplându-mi inima. Ea m-a distrus, iar acum are tupeul să-mi trimită un mesaj? Cel mai rău lucru este că primul meu instinct este să-i răspund la mesaj. Să o întreb dacă e bine. Dacă s-a întâmplat ceva. Dacă are nevoie de mine.

Dar eu nu mai sunt persoana care să îndeplinească acest rol. Nu sunt persoana pe care a ales-o ea.

Sunt distrat şi furios când intru în dormitor. Gisselle se aşează în patul meu, iar eu îngheţ, simțindu-mă brusc vinovat ca naiba. Când Jen mi-a trimis un mesaj, pentru câteva secunde, am uitat că m-am căsătorit.

Gisselle îmi zâmbeşte, iar inima mi se strânge. Arată al naibii de frumoasă stând aşa în patul meu, cu cearşafurile la brâu şi cu cămaşa de noapte sexy din mătase la vedere.

- Hei, eşti acasă, spune ea.

Dau din cap şi îmi forţez un zâmbet pe față. Gisselle Rousseau... M-am căsătorit cu sora lui Matthew cu un motiv, aşa că de ce nu m-am folosit încă de ea? De ce nu am aruncat-o încă în faţa lui Matthew şi a lui Jennifer? O parte din mine vrea să o țin ascunsă, să o țin aici, în casa mea, unde e la adăpost de presă, de zvonuri, de presiunile cu care se va confrunta ca soție. Dar nu pot. Nu m-am căsătorit cu ea pentru a o proteja. M-am căsătorit cu ea ca să mă pot folosi de ea. Ca să o pot folosi ca o armă împotriva lui Matthew, ca un scut împotriva termenilor bunicului meu.

Ochii mei se plimbă pe fața ei. E atât de frumoasă şi pare atât de inocentă. Dar, din nou, știa în ce se bagă căsătorindu-se cu mine. Nu i-am făcut niciodată promisiuni false.

Încep să-mi deschei cămaşa şi mă opresc când îi simt privirea asupra mea. Îmi ridic privirea şi o găsesc pe Gisselle privindu-mă, cu un zâmbet dulce pe față. Nu există nici măcar o urmă de cruzime în ochii ei, doar inocenţă. Poate că ştia în ce se bagă, dar nu prea avea de ales şi pun pariu că a subestimat cât de grea va fi viața ca Pattinson - ca soţie a mea.

Oftez şi ies din vedere pentru a mă dezbrăca înainte de a intra în duş. Apăs pe butonul perdelei de apă, ascunzându-mă. Apa se revarsă peste mine, iar eu mă sprijin pe spate de perete.

Dacă nu m-aş fi căsătorit cu Gisselle, ce-aş fi făcut? M-aş fi dus să alerg la Jen chiar acum? Şi dacă aş fi făcut-o, ar mai fi contat? Mi-am petrecut luni întregi simțindu-i lipsa şi urând-o, dorindu-o. Acum, că în sfârşit mi-a întins mâna, nu sunt în stare nici măcar să-i răspund.

Închid ochii în timp ce amintirile mă asaltează. Am iubit-o pe Jennifer din toată inima. Nu am crezut niciodată în căsătorie, având în vedere cum arată căsnicia părinţilor mei. Nu cunosc nici măcar un singur cuplu căsătorit şi fericit, iar eu nu voiam să fac parte din asta. Dar apoi a fost Jen. Era doar una dintre angajatele mele când ne-am cunoscut, dar a devenit totul pentru mine. Ea era diferită. Vedea viața cu alți ochi şi m-a învăţat să mă bucur de lucrurile mărunte din viață într-un mod în care nu o făcusem niciodată înainte. Încă nu ştiu dacă totul a fost o prefăcătorie, dacă a fost vreodată ceva real.