Ești a mea, Gisselle!

Cap 4 - Alexander

Păşesc în dormitor, epuizat. Am stat treaz toată noaptea, încercând să-mi dau seama cine este Diana.

- Găseşte-o, îi spun lui Vaughn, proprietarul Inferno şi al aproape tuturor celorlalte localuri de noapte din acest oraş. Mi-a spus că o cheamă Diana. Păr lung şi şaten, ochi verzi-maronii orbitori... şi zâmbetul acela. Mă îndoiesc că e o clientă obişnuită. Arăta mult prea drăguță pentru a frecventa locurile voastre deocheate.

Vaughn râde.

- De când îți plac fetele dulci?

Îmi muşc buza, neputând să scap de gândul la Diana. Nici măcar nu pot să-mi dau seama ce era la ea. Nici măcar nu am sărutat-o. Tot ce ştiu este că vreau să o revăd. Vreau să o văd din nou și să aflu de ce mi-a spus Alec.

- Ea era diferită. Nu ştiu.

Vaughn şi cu mine suntem prieteni încă de când eram copii. Ştie la fel de bine ca și mine că fetele ca Diana sunt departe de a fi genul meu. De obicei, eu prefer femeile atrăgătoare, sexy şi încrezătoare. Nu că Diana nu ar fi fost sexy... era tare ca naiba. Dar nu emana sexualitate, de parcă nici nu-şi dădea seama cât de frumoasă este.

- O să încerc, omule. O să-i pun pe cei de la pază să fie atenți la ea, dar la naiba. Păr lung şi şaten şi ochi verzi-maronii unici? Nu prea îmi dai prea multe aici. O să-i pun pe oamenii mei să verifice imaginile de securitate.

Am gemut.

- Nu-mi vine să cred că nu i-am luat numărul de telefon. Mă cunoştea, totuşi. Îmi spunea Alec. Nu poate fi atât de greu să o găsesc dacă e cineva din cercul nostru. Va fi cineva care cunoaște pe cineva care o cunoaşte pe ea.

Vaughn îşi curăță gâtul, tăcând.

- Vorbind despre tipul de fete pe care le alegi de obicei, spune el cu atenție. E ceva ce am vrut să-ți spun. Aş prefera să afli de la mine şi nu de la presă.

Inima mea se prăbuşeşte. Există un singur subiect cu care ar fi atât de atent. Există o singură persoană de care nu mi-ar vorbi niciodată în condiții normale. Inima mi se răsucește dureros la simplul gând de ea, sentimentul fiind repede înlocuit de furie.

- Jennifer s-a logodit, spune el, părând îndurerat. Cu Matthew Rousseau. Au ales deja data nunții. Vor face o nuntă secretă şi discretă în Bahamas anul viitor... pe 20 iunie.

Pe 20 iunie. Ziua în care trebuia să se căsătorească cu mine. Nu poate fi o coincidenţă. E clar că a ales acea zi intenționat; un alt mod de a mă înjunghia în inimă şi de a răsuci cuțitul ca o cățea vicioasă ce este.

Jennifer este cea pe care o credeam diferită. Prima fată care nu părea să umble după banii mei, care m-a văzut pentru ceea ce sunt, și nu pentru numele meu.

M-am înşelat.

Oh, atât de mult m-am înşelat.

Încă nu ştiu dacă tot ce am avut a fost vreodată real sau dacă totul a fost un joc pentru ea. Ştiu că ea este cea care a furat secrete corporative, făcându-mă să pierd o afacere de mai multe milioane de dolari la care lucram de ani de zile in favoarea lui Matthew Rousseau dar ea este deşteaptă. Sau cel puțin aşa crede ea. Şi-a ascuns bine urmele, dar nu suficient de bine. De nenumărate ori, sunt tentat să o denunț, dar nu pot prezenta dovezi obținute ilegal. Chiar dacă aş putea, n-aş face-o. Nu i-aş face niciodată aşa ceva. În ciuda a tot ce a făcut, nu vreau să o văd în spatele gratiilor.

- Îmi pare rău, omule, spune Vaughn. Ştiam că vei afla intr-un fel sau altul. Cam toată lumea din cercul nostru social ştie deja, aşa că ştiam că veştile vor ajunge până la urmă la tine. Cunoscând-o, probabil că va fi un spectacol mediatic din clipa în care îşi vor anunţa logodna în presă, până în ziua nunții. Va dori fiecare secundă de lumina reflectoarelor.