Ești a mea, Gisselle!

Cap 21 - Alecsander

Stau la intrarea în magazin, reducând-o la tăcere pe vânzătoare cu degetul. Îmi recunosc imediat soţia, dar, din păcate, o recunosc şi pe femeia care stă lângă ea. Mă dau la o parte, fără să fiu văzut, concentrându-mi atenția în întregime asupra Gissellei.

O ascult cum Elise o acuză că are sugar daddy, cum îi aruncă în față facturile de spital ale mamei Gissellei. Nu-mi scapă faptul că ea dă intenționat de înțeles că gențile pe care Alaric Rousseau i le-a cumpărat au aceeaşi valoare ca şi facturile de spital.

Mă tot aştept ca Gisselle să se apere, dar nu o face. Nu există nimic din încrederea pe care o are atunci când îmi rezistă. E mai bătăioasă când îmi amintește că tot ce dețin este corpul ei, decât este acum.

Începe să tremure, iar eu mă îndrept spre ea. Ochii lui Elise se măresc când mă vede, dar eu îmi păstrez atenția asupra Gissellei.

- Am întârziat, Buttercup, spun, înfăşurându-mi brațul în jurul ei. Dar acum sunt aici.

Gisselle se relaxează în brațele mele şi se uită la mine ușurată. Încrederea din ochii ei... face lucruri ciudate în inima mea. Îmi desprind privirea de la ea şi mă întorc spre vânzătoarea cu sprâncenele ridicate.

- Nu ai auzit fata mea? A întrebat dacă poți să-i faci o geantă identică.

Asistenta de vânzări îşi măreşte ochii şi mormăie o scuză înainte de a se grăbi la calculator să proceseze comanda Gissellei. Va trebui să-mi educ soţia în privinţa tratamentului pe care ar trebui să-l ceară. E o Pattinson, la naiba.

Suspin şi îmi iau telefonul.

- Iubito, îi spun. Nu trebuie să vorbeşti niciodată cu un simplu personal. Mai ales nu într-un mall pe care îl deţinem. Sună-l pe directorul general al companiei acestui brand, mă auzi? Mi-ar plăcea să-l văd cum îți refuză orice cerere. Va face ca magazinele lui să fie scoase din toate mall-urile Pattinson mai repede decât poate clipi.

Gisselle dă din cap, privirea ei trecând de la mine la Elise. O văd pe Elise pozând din colțul ochilor şi mă dezgustă. E nebună dacă crede că ar putea vreodată să-mi atragă atenţia.

Mă întorc și o găsesc pe Gisselle care se agită cu eşarfa ei. Mă încrunt la ea şi o privesc cu ochii îngustați.

- Încerci să ascunzi stricăciunile pe care le-am făcut? O întreb. Pentru cine?

Trag de eşarfă, o desfac pentru a-mi admira munca. Gisselle roşeşte când îi pun eşarfa în buzunar.

- Alecsander, murmură ea, cu obrajii roşii aprins, iar eu nu mă pot abţine să nu zâmbesc. Îmi place să o fac să roșească. Pare atât de dulce când o face, atât de dezarmată. Mă aplec şi îi apăs un sărut prelungit pe buze.

- Nu poţi vorbi serios, spune Elise. Asta... totul a fost un zvon, nu-i aşa? Voi doi... nu puteți...

Ochii lui Elise se plimbă pe gâtul Gissellei, iar eu văd supărarea din ochii ei. Având în vedere că tocmai a recunoscut că ea a fost motivul pentru care soţia mea a ajuns la Vaughn's, zilele ei sunt numărate.

- Cine eşti chiar tu? o întreb pe Elise, ştiind foarte bine cine este.

Ea se uită la mine neîncrezătoare.

- Elise Rousseau. Sunt sora Gissellei.

Mă uit la soţia mea, furia îi străluceşte în ochi.

- Tu ai surori, iubito?

Gisselle dă din cap, iar eu aprop.

- Nu credeam, spun, înainte de a mă întoarce la Elise. Ce a ajuns lumea ca fiica unei amante să se asemene cu fata mea? Cred că ți-ai pierdut minţile.