Intre doua lumi 🔞

Capitolul 5

Raziya:
Egiptul Antic...

Inspir brusc cand plimbarea mea nocturna alaturi de Zahra prin desert ajunge la final si ne oprim amandoua in fata unor uși imense dintr-un metal gros in care luna de pe cer se oglindește si face construcția masiva in diferite locuri sa sclipesasca in noapte.
-Asta e templul?intreb ca trasnita si incep sa chicotesc din cauza socului pe care il am cand vad grandoarea din fata mea.
Desi inca e noapte,pot sa aproximez cat e de mare și nu pricep cum asa ceva a putut sa fie construit intr-un timp atat de îndepărtat.
"Bine...cum vrei Raziya sa-ti dai seama,cand in vremurile tale nu s-a descoperit nici pana acum felul în care au fost construite piramidele?"
-Da,raspunde scurt in timp ce eu imi dau mental o palma peste frunte din cauza vocii ce ma cearta in capul meu,iar in timpul asta Zahra paseste spre partea stanga a zidului din blocuri de piatra și imi face semn sa o urmez.
Ma misc telighidata si mai ca nu-mi cade maxilarul pe jos cand apasa pe o bucata de zid,iar in el se deschide o mica crăpătura. Dar una nu intratat de ingusta incat sa nu incapem prin ea si pasesc cu ochii cat cepele in culoarul stramt,apoi aștept cat bruneta sa smulga o torta din perete,dupa continuam mai departe sa ne mișcăm dupa ce ii aprinde fitilul.
Aerul din nou lipsește pe aici,la fel ca în acel pasaj prin care am fugit impreuna de vanatori,doar ca singura diferența dintre aceste doua situații aproximativ similare o face flacăra din momentul de fata ce ne ajuta pe amândouă sa vedem.
-Sunt tare curioasa de ce am sa găsesc cand o sa ajungem in interiorul templului,soptesc,iar ea surade.
-Ai sa vezi imediat,raspunde si continua sa ma poarte printre pereții înguști pana cand dam de o alta usa.
Pune torta intr-un suport gol inainte sa se impinga in usa facuta la randul ei dintr-un material gros,iar cand trecem dincolo de prag,raman de tot vexata.
Intepenesc cand vad imaginea dinaintea ochilor.
-Ce. E. Asta?intreb rar si punctez fiecare cuvânt in parte in vreme ce privesc gradina in care am intrat.
Printre stâlpii grosi de susținere ce sunt luminați de cateva felinare ce atarna de fiecare in parte,vad o venerație foarte vasta.
De la plante agățate pe pereti,la flori puse în ghivece din piatra și palmieri inalti,spațiul asta viu ma duce cu gândul la o sera in aer liber și imi da rau de tot cu virgula fiindca nu pricep cum au făcut un asemenea lucru posibil.
"Egiptul sta prost la capitolul apa,așadar de unde un asemenea izvor prin zona care sa întrețină atata vegetație?"
-Iti place?ma intreaba Zahra si imi mut privirea mirata spre ea pentru ca nu înțeleg cum de au reușit un asemenea lucru.
-E...minunat!exclam mai mult socata.
Chicoteste.
-Sa vezi pe timp de zi ce frumos arata,insa,asta o sa se întâmple mâine,acum hai sa vedem pe cine găsim la ora asta prin templu ca sa te prezint. In caz contrar,n-ai sa mai apuci rasaritul,imi zice si bufneste in ras la final,lucru ce pe mine ajunge imediat sa ma sperie.
-Pai?intreb,iar ea ridica din umeri.
-Un intrus in templu inseamna automat o moarte de om,ma informeaza senina si inghit in sec. Dar nu te îngrijora,continua cand aude sunetul din gatul meu. Daca reușim sa-l găsim pe invatator,totul o sa fie in regula. Sper sa fie in templu si nu plecat pe traseu.
"Acum sa ma rog sa-l găsim cat mai repede pe acest invatator ca sa nu risc sa mor? Ar fi o soluție,insa nu stiu cat m-ar ajuta pe mine rugăciunile ca sa scap cu viata. Am ajuns intr-un loc pe care ea îl descrie ca fiind a celor ce practica magia neagra. In fine...n-ar fi contat nici daca era alba. Pana la urma eu nu cred in asa ceva,dar locul asta ma face sa-mi pun serios niște semne de întrebare. Pare magic si desprins dintr-un paradis. N-are cum sa existe în mijlocul desertului doar cu ajutorul unui izvor care sa presupunem ca ar exista pe aici. Doar dacă acea apa n-ar fi pe bune vrajita. Altfel cum sa-mi explic ca asemenea frumusețe poate sa existe în timpul asta pe pamant? Nici nu cred ca s-au inventat inca sistemele de irigare ca sa zici ca aduc apa de undeva și au la discreție. E atat de ciudat totul incat ajung sa cred cu o parte a mintii ca acești magi despre care imi spunea ea chiar poseda niște puteri supraumane."
-Hai sa mergem!imi cere cand observa ca nu ma misc din loc.
Imi scutur capul sa alung toate gândurile ce-mi roiesc prin minte și ma pun in miscare doar ca sa am sansa sa deslușesc acest mister.
O urmez puțin abătuta in timp ce incepe sa ma poarte de data asta pe niște holuri largi ce sunt luminate din loc în loc tot de felinare,iar la un moment dat dam intr-o sala deschisa unde observ ca sunt mulți tineri care invata.
-Ce faceți?intreaba Zahra bucuroasa de cum intra inauntru si rand pe rand atat băieții,cat si fetele din încăperea gradioasa plina cu obiecte de arta și rafturi întregi de papirusuri ce se intind de-a lungul pereților din piatra de sus si pana jos,iși ridica ochii,apoi privesc in directia brunetei si implicit a mea.
-Invatam,dar tu? Pe unde tot umbli? Si cine e ea?intreaba un tip cu piele inchisa la culoare și cu un par negru extrem de cret.
-Am cunoscut-o in piata,ii raspunde bruneta voioasa si-mi face semn sa ma apropii mai mult de ea.
Zambesc timid in coltul gurii,iar emotiile ma fac sa pasesc putin nesigura pe mine.
"Daca ăștia se gândesc ca sunt o amenințare pentru ei sa vezi cum am sa sfârșesc in mainile lor."
Inghit cu dificultate in urma gandului,dar cu toate astea reusesc sa-mi pastrez zambetul mic pe buze ca sa le dau de inteles ca sunt pe pace și n-am nici o intenție sa ma pun rau cu ei,iar cand ajung in mijlocul încăperii si ma opresc în stanga Zahrei,ii salut incet cu o mișcare a mainii.
-Buna!zic cu glas scăzut.
-Ce tremura pe dinauntru!exclama o fata satena de data asta,tot cu piele măslinie și par cret.
-Vad si o simt,raspunde chicotind tipul de mai devreme.
-I-a un loc,ma invita un alt tip cam de aceeași varsta cu mine si imi face semn sa ma asez pe un loc gol de la una din băncuțele pe care ei stau și invata la masa.
-Hai!ma încurajează Zahra. Nu o sa-ti faca nimeni nici un rau.
Las respiratia sa-mi iasa cu un tremurat printre buze,apoi o urmez îndeaproape si ne asezam langa cei cu care a intrat pana acum in vorba.
Ma pun langa un tip ce pana acum a fost tăcut,iar parul lui rosu cu o șuviță extrem de alba in partea din fata ma face sa-l sorb pentru cateva clipe din priviri.
Nu pentru ca mi s-a pus pata deodata pe el. N-am nici o treaba și nici o atracție,fiindca am un bărbat pe care il iubesc mai mult decât pe mine,insa frumusetea acestui tip e izbitoare si n-ai cum sa n-o admiri.
Culoarea mierii ce-o are pielea lui se potrivește perfect cu parul sau roscat,iar șuvița deschisa la culoare il face deosebit. Asta ca sa nu mai spun ca bustul lui gol ma lasa sa-i vad perfect muschii,iar ochii cu o nuanta foarte asemănătoare de a mea ii sclipesc in timp ce ii plimba pe papirusul ce-l are in fata.
Ambra din privirea lui e doar o tenta mai inchisa decat a mea,iar toate aspectele astea si contrastele de culoare ce le poseda,ii dau o aura aparte frumuseții lui.
-Te mai uiți mult la mine?ma intreaba,iar vocea lui joasa,vibreaza cand rostește cuvintele pe un ton lent și letal,iar eu ma cutremur imediat pe bancuta din lemn cand ii aud glasul mortal si-mi mut imediat privirea de pe el.
-Nu fi rau,Atum!il mustra imediat Zahra ce sta lângă tipul brunet cu parul cret.
Acest Atum simt cum îmi tranteste mie o privire urata desi nu i-am zis nimic si inghit inca o data in sec cand emotiile se dezlănțuie in mine.
-Las-o...rostește apasat brunetul de langa Zahra si imi fac curaj sa privesc in directia roscatului.
Ochii de ambra ii sclipesc mai tare si icnesc cand ii vad iritațiile portocalii cum se aprind rand pe rand și incep sa i se invarta in jurul pupilei.
"Ce mai e și asta?"
-Atum!ridica vocea de data asta tipa draguta care radea mai devreme de emotiile mele.
Roscatul pufneste,dupa isi coboara privirea și continua sa citească papirusul din fata sa.
-Nu-l lua în serios,nu ii sunt pe plac străinii,ma informeaza aceeași fata,apoi se prezintă. Eu sunt Issa,iar el este,Seb,fratele meu,zice si mi-l prezintă pe brunetul cu par cret.
-Eu sunt Abasi,spune si celalalt tip din gasca lor ce poseda niște ochi atat de albastri ca par ireali.
-Eu sunt Raziya,raspund mecanic si toti de la masa se blocheaza,la fel ca și tinerii de pe la celelalte.
Singurul care misca ceva in afara de Zahra ce s-a obișnuit deja cu numele meu,este acest Atum care își ridica ochii din papirus si ma sageata cu ei.
-Raziya...haraie printre buze si din nou ma trec fiori reci cand ii aud glasul intunecat.
-Da!raspunde Zahra in locul meu. Si-am adus-o la templu dupa cum vedeți pentru ca e foarte diferita.
-Observ,maraie tot Atum,iar ochii lui incep din nou sa sclipeasca.
Frigul imi ia mai cu asalt interiorul si inca o data ajung sa tremur pe bancuta din lemn din cauza privirii lui.
-N-o mai speria!ii cere nemulțumită Zahra.
-De ce? O sa ne incendieze casa?vrea sa stie roscatul si ranjeste la final cu răutate spre mine.
-Poftim?reusesc sa articulez si ma infior mai tare de spaima ca din cauza numelui ce-l port devin fara sa vreau un inamic pentru oamenii acestor timpuri ce cred pana la extrem in fel si fel de coincidente si superstiții.
-Raziya e cea care e capabila sa fructifice puterea lui Set,așadar ai de gând sa ne arzi daca te superi?vrea Atum sa stie,iar o sclipire răutăcioasa ii aprinde mai tare ochii de ambra.
-Nu,raspund in soapta. N-am sa fac asa ceva.
-Pentru ca nu poți,nu stii sau ca nu vrei?ma descoase,iar eu clatin din cap.
-Pentru ca n-as face-o indiferent dacă ar fi posibil asa ceva,replic cu glas gatuit de emotie.
"Ei chiar cred in magie,iar eu nu stiu cum sa-mi mai explic toata nebunia din jurul meu. Ochii lui,simturile dezvoltate,capacitatea de a ma simți pe interior? Imi dau rau de tot cu virgula. Cine sunt oamenii ăștia si cum de au o intuiție atat de dezvoltata? Dar mai ales,cum sa justific printr-o explicație logica faptul ca privirea lui se aprinde si se stinge la propriu in funcție de trăirile ce le are pe interior."
-Atunci pot sa te învăț daca vrei,se oferă,iar eu constat imediat după ranjetul ce-l are pe buze ca isi bate joc de mine in clipa asta.
-Lasa ca o s-o faca invatatorul,intervine Zahra in discuție. Care apropo,unde este?
-In camera de ceremonii,raspunde roscatul cu un plescait din buze,dupa isi coboara plictisit privirea înapoi pe papirus si imediat face abstracție de noi.
Incep sa-mi rotesc ochii prin încăperea spațioasă si observ ca majoritatea inca se uita ca trasniti la mine. Tinerii ce au pana in 25 de ani au rămas interziși doar din cauza numelui ce-l port,iar cativa dintre ei ajung sa-si vorbească din priviri din câte îmi dau seama.
"Asta chiar e ciudat..."
-Ei bine Raziya,zice Zahra si vad cum forțează un zambet. Hai sa te prezint învățătorului ca sa ma asigur ca o sa fii în siguranță cat stai pe aici.
Inca o data ajung sa inghit cu noduri numai cand ma gandesc ca am sa dau peste cel in mainile căruia se afla acest templu,iar fiorii reci de mai devreme pe care mi i-a stârnit privirea roscatului,se tranforma in frisoane fierbinti ce ajung sa ma supraincalzeasca si sa ma faca sa transpir.
"Sper sa scap cu viata cat timp am sa stau pe aici pana cand am sa ma intorc la realitatea din vremurile mele. Dar la cum se prezintă lucrurile,nu prea stiu care imi sunt șansele sa supraviețuiesc fiindca am nimerit intr-un loc extrem de periculos."

*****

Issa:

Seb:

Atum:

Abasi: