Intre doua lumi 🔞

Capitolul 22

Raziya:
Egiptul Antic...

-Nici nu stiu unde ar trebui sa-l caut,zic in timp ce trecem dincolo de zidurile incrustate in tot felul de pietre pe care orice muritor din aceste vremuri si-ar dori sa le ia pe toate acasă dacă ar putea.
-Cred ca o sa te găsească el pe tine și nu tu pe el,raspunde Adom,dupa ne face semn sa calarim spre inaltul primului deal.
Orasul este situat pe mai multe coline,iar in cea din varf se afla templul lui Anubis.
-Cred ca ai dreptate,mormai printre buze si-o luam toti pe urmele lui,iar cand ajungem pe prima colina de nisip,vedem undeva in apropierea noastra o carciuma mult mai stilata fata de cele in care am tot intrat pana acum pentru ca dispune si de-o terasa in aer liber,iar pe lângă ea curge un rau curat ca lacrima si cativa palmieri ce cresc de-a lungul malului si le ofera călătorilor un loc prielnic ca sa se odihnească la umbra lor.
-Hai sa mancam ceva și poate ai norocul sa te găsească zeul intre timp,vorbește tot Adom si se da jos de pe cal.
Ii urmam din nou exemplul si prind de hamurile calului meu in vreme ce imi potrivesc pasul cu a prietenilor mei si ne indreptam toți spre locul cu pricina.
-Acolo in spate vad ca exista muncitori care grijesc de animale,ne atrage Atum atentia si ne indica cu un deget spre directia in care sa ne uitam.
Undeva pe dupa carciuma,observ la indemnul roscatului ca sunt locuri amenajate pentru oamenii care vin calare pe cai,iar pentru ca ai noștri au nevoie de repaus ii ducem acolo doar ca sa prindă din nou puteri.
Dupa ce ii lasam in grija muncitorilor respectivi,incep sa-mi plimb ochii prin împrejurimi si ajung sa ma uit tot mai suspiciosa prin jur.
-Cum de oamenilor ăstora li se permite sa stea aici?vreau sa stiu si analizez in amanunt așezarea zeului.
Orașul e plin atat de călători,cat si de oameni ai locului,iar eu n-am cum sa nu ma intreb cum de au primit o asemenea sansa ca sa locuiască aici unde grija zilei de mâine lipsește cu desavarsire.
-Au trecut testul. Cand au venit pe tărâmul asta n-au furat nimic. Asa ca zeul lumii de apoi le-a permis sa rămână ca sa ducă un trai mai bun,imi raspunde brunetul ridicand usor din umeri.
-Hmmm...un fel de suflete pure?intreb,iar el incuviinteaza din cap.
-Suflete care sa merite toate aceste bogatii si sa nu duca lipsa de nimic. Pentru ca nu oricine e capabil sa reziste în ispita asta. Mulți au făcut-o pentru ceva vreme,apoi au încercat sa fure ca sa-si faca o viata mai buna in locul din care au plecat. Doar ca nu li s-a permis nici macar sa ajunga la ieșirea din oraș ca au fost omorâți de furia nisipului,continua tot el sa vorbească.
-Oh!scot un sunet putin șocat printre buze pentru ca doar imaginandu-mi o astfel de secventa se ridica parul  pe mine.
"Am văzut de ce e capabil sa facă desertul atunci cand e furios,deci...acele suflete pana sa părăsească lumea asta,cu siguranta s-au chinuit."
-Zeii sunt foarte tranșanti,aud mormaitul lui Atum in timp ce ne indreptam pasii spre terasa carciumei.
-Ei...o sa mai povestim dupa,dar acum am nevoie urgenta la baie,zic cand una comuna de peste drum imi sare in ochi și imi aduc imediat aminte ca vezica mea are ceva timp de când tot cere sa se elibereze.
-Comand eu si pentru tine?ma intreaba Zahra,iar eu aprob repede cu o mișcare a capului,dupa grăbesc pasul si ma indrept glont spre baia de peste drum.
Traversez strada aglomerata,dupa pasesc spre cambuza din care intra și ies intr-una oameni.
Stramb din nas cand realizez ca e o baie chiar comuna pentru ca ambele sexe patrund in ea si schimb directia de mers în ultima clipa.
Pasesc spre coltul din spate al baii,iar cand trec dincolo de el,ma uit unde as putea sa ma ascund ca sa-mi fac nevoile.
-Hai cu mine...mormaie o voce in spatele meu si tresar,ca in secunda urmatoare sa realizez ca undele din vocea joasa imi sunt extrem de cunoscute.
-Set...soptesc fara sa arunc o privire peste umar.
Trece pe lângă mine acoperit cu o pelerina roșie de sus pana jos,iar eu îl urmez fara sa mai scot un cuvânt printre buze.
Ma poarta printre casele construite pe vârful acestui deal,iar ochii mei fug de cateva ori spre dreapta,acolo unde pe cea mai înaltă colina se gaseste casa lui Anubis.
-Sper ca nu vrei sa fur ceva de la Anubis ca dorinta mea pe ziua de astazi nu este ca sa mor,replic in vreme ce ajung sa-mi tintesc privirea pe capul lui acoperit de-o gluga.
Chicoteste,apoi tace pana cand ajungem printre cativa palmieri,iar locul constat intr-o clipa ca este complet pustiu.
De parca o data cu sosirea lui,toti oamenii au dispărut din zona.
-Fa-ti treaba,ma îndeamnă si imi ridic o spranceana in vreme ce el se intoarce cu fata spre mine. Nu voiai sa te ușurezi?
-Ba da...dar de aia n-am intrat în baia comuna,doar ca sa n-am companie.
Ranjeste.
-Prea bine,mai spune inainte sa dispara si pufnesc. Trebuie sa te dezobisnuiesc de obiceiul asta prost,imi atrage atentia. Ma irita pe creier,vorbește imediat ce scot sunetul printre buze,iar vocea lui suna undeva in fata mea cu toate ca el nu se vede.
-De asta am pufnit!ma rastesc in soapta. Pentru ca știam ca ai rămas aici! Nu ma ajuta faptul ca nu te vad dacă stiu ca esti in zona!
Devine din nou vizibil și imi dau ochii peste cap atunci cand se afla doar la un pas distanta de mine.
-Mmm...maraie in urma gestului meu si ma prinde cu o mana de gat.
Casc ochii imediat ce ii simt degetele lungi și fierbinti ca apasa pe jugulara mea,iar trupul imi intra imediat in alerta si incep sa ma zbat.
-Vad ca ai de gând sa ma omor tu inaintea lui Anubis!harai in directia sa si incep sa-l lovesc peste mana,ba de cateva ori chiar ajung sa-l si zgârii cand vad ca nu are de gând sa ma lase in pace.
-N-o sa te omoare nimeni,replica pe un ton extrem de jos.
Continui sa ma zbat,iar el chicoteste sinistru.
-Ce te sperie acum mai exact?ma intreaba,iar eu ma blochez in secunda urmatoare.
Isi ridica o spranceana in directia mea,iar eu inchid pentru cateva secunde ochii doar ca sa nu mai vad pătrunzimea din a lui ce reușește sa-mi dea foc inimii.
-De ce te-ai zbătut?replica de data asta printre dinti,iar eu incep sa respir din ce in ce mai greu.
-Pentru ca mi-a fost frica ca o sa-mi rupi gatul!recunosc,iar cand imi găsesc curajul ca sa-i întâlnesc din nou privirea,deschid ochii si ma intampina cu un ranjet.
-Actionezi fara sa gândești,sopteste,iar eu realizez cu stupoare ca de fapt pot sa respir in voie pentru ca degetele lui nu ma strang atat de tare încât sa nu pot trage aer in piept,doar ca gestul sau m-a speriat cumplit si-am intrat fara sa vreau in garda pentru ca n-am mai fost niciodată pana acum stransa de gat. Daca ești legata de mine...nu e logic ca nu ai cum sa patesti ceva?continua,iar întrebarea o pune mai mult retoric.
-Cand vine vorba de tine,nimic nu mai are logica pentru mine,raspund incet,iar degetele lui se misca usor pe gatul meu,parca intr-un gest extrem de intim. Plus ca tu ai spus ca ești capabil sa ma îngropi dacă nu ma comport cum trebuie,iar cand apari pe langa mine,simturile mele o iau razna,mintea mi se blochează in loc si...
-Inima îți bate ca nebuna,vorbește peste mine,desi nu asta voiam sa spun in continuare,dar ceea ce tocmai a zis este purul adevărat.
Inima chiar ajunge sa-mi bata ca nebuna și o face doar din iubire,dar si pe alocuri cu teama fiindca langa el nu simt siguranta cu care m-am învățat cand venea vorba de Seteh cu care sunt casatorita,desi ambii barbati seamănă la perfecție unul cu celalalt.
-Ei bine...da...mormai,iar degetele ii aluneca usor pe lungimea gatului meu,apoi le trece pe umărul stang si ma arde cu atingerea sa atunci cand isi lasa palma sa-i ajunga in dreptul cotului meu.
Încă o data ajung sa inchid ochii din cauza senzațiilor ce le stârnește in mine,iar respiratia lui o simt cum se izbeste tot mai aproape de buzele mele.
-Hm?spun nedumerita si dau sa privesc ce se intampla,iar cand deschid ochii ma trezesc cu fata lui periculos de mult apropiata de a mea.
-Iti simt fiecare dorinta in parte ruuHii...susura peste buzele mele,iar gura simt cum mi se usucă,la fel si gatul cand pornirea mea ma arde pana in maruntaie de pofta ca sa-l sărut.
Surade mulțumit de reacția mea,de parca mi-ar ghici intenția si mi-ar simți pe deplin pornirile,apoi mi-o tranteste prin vorbe ca sa constat ca nu m-am înșelat si ca a nimerit-o din prima.
-Vrei sa ma saruti ruuHii?intreaba usor amuzat,dar nu ma lasa sa raspund si continua. Ai grija ce iti dorești...s-ar putea sa te coste scump aceasta placere,incheie,dupa imi eliberează cotul si se intoarce dintr-o miscare. Mai ai de gând sa te ușurezi? Sau iti spun ceea ce trebuie sa faci in continuare pentru mine?
„Eu ma gandesc ca mai bine mi-ar prinde sa te sărut,dupa poate ma lași sa sar pe tine ca sa ma contopesc cu trupul tău pana cand sufletele noastre ajung sa te atingă intre ele...”
Oftez subtil printre buze in urma gandurilor păcătoase ce le am prin minte,iar cand trec pe langa Set,ii arunc o privire și vad cum un zambet atotștiutor ii ridica colturile gurii.
Clatin din cap fiindca nu ma incanta ideea de a ma citi ca pe o carte deschisa.
„Bine...acelasi lucru facea si Seteh al meu,dar cu el era totul diferit. Aici ma enervează faptul ca el îmi simte toate emotiile si imi ghicește toate indentiile,iar cu toate astea nu imi permit sa fac cu el tot ce-mi trece prin minte.”
Aproape cu lacrimi în ochi atat de ciudat,cat si de frustrare,dar si din cauza iubirii pe care i-o pot si pe care nu i-o pot impartasi cum imi doresc fiindca zeul nu e 100% bărbatul cu care eu m-am căsătorit,ma indrept spre palmierii aflați în apropierea noastra si ma trantesc cu fundul în nisip la umbra unuia dintre ei,apoi privesc in zare,acolo unde nisipul prinde nuanțe rozalii din cauza soarelui ce strălucește intr-un rosu aprins pe cer.
-Ce e cu tine?il aud fix in spatele meu,cu toate ca nu l-am simțit sa se fi mișcat din loc.
-Nu stiu...raspund adevărul fiindca nici eu nu ma mai înțeleg.
-Dintr-o data toata pasiunea ti s-a stins,continua si incuviintez pierdută din cap pentru ca are dreptate. De ce?vrea sa stie.
Oftez,iar cand minutele incep sa se scurga si eu nu catadicsesc sa-i raspund,se pune langa mine si intorc privirea surprinsa spre el.
-Spune-mi...imi cere,iar ochii de data asta nu i se mai aprind in nici un fel care sa-mi dea de inteles ca urmeaza sa rada sub o forma sau alta de mine si de naivitatea mea.
Pentru ca de fiecare data ajung sa ma comport ca o toanta in prezenta lui,iar lucrul asta il amuza.
Dar de data asta privirea ii e normala și parca se uita la mine cu foarte multa sinceritate,fără strop de viclenie in ochi cu toate ca încă ii are în doua culori.
-Nu stiu cum as putea sa-ti spun ce-mi trece prin cap,Set...murmur cu emoție in glas.
-Cum poți,raspunde cu un zambet pe buze.
Pufnesc,iar el mijeste imediat ochii in directia mea.
-Ah! Mai lasa-ma in pace!ii cer aproape strigând fiindca tot ce ma incearca aproape ca reuseste sa ma dea peste cap,iar el nu e capabil sa priceapă lucrul asta si așteaptă sa ma comport intr-un mod exemplar.
Trec de la o stare la alta intr-o fracțiune de secunda fiindca mintea imi e vraiste si se face mai tare praf cand el se afla prin apropierea mea,iar la final cand nu reusesc sa pun putina frana emoțiilor,incep sa harai din adancul gatului.
-Iar uiți cum trebuie sa te comporți?intreaba iritat cand imi aude sunetul ce-mi trădează grav nervii.
-Asa ma manifest eu cand nu imi ies ploile!raspund enervata. Ce vrei?il iau la rost.
-Sa imi spui ce ai...maraie printre buze.
-De ce?
-Pentru ca imi placea cand ardeai,nu acum cand ești rece ca gheata.
„Pai dacă vrei sa ard din nou,pune doar mana pe mine si-ai sa simți cum ma aprind imediat pentru ca in preajma ta nu mai știu ce e ala control și nici cu ce se mananca...”