Intre doua lumi 🔞

Capitolul 27

 Raziya:
Egiptul Antic...
 
O data cu soarele ce răsare și cu căldura ce incepe sa se ridice din desert o data cu razele lui ce încălzesc nisipul,ma foiesc la pieptul zeului,iar el isi înfășoară mai strans bratul in jurul taliei mele ca sa nu ma lase sa ma indepartez nici macar un milimetru de el.
-Mor de cald...soptesc cu gura uscata.
Deschid ochii in acelasi timpul cu a lui,iar imediat ce privirile ni se întâlnesc,un zambet șarmant ii curbeaza buzele.
-Ce spui de o baie?intreaba cu acea raguseala in glas ce-mi face mintea praf și ma îndeamnă sa cedez de fiecare dat tentației.
-Si un mic dejun dupa?raspund cu o intrebare.
Incuviinteaza din cap,iar in timp ce ne ridicam din pat,aud pasi grei pe hol cum vin spre usa de la camera in care ne aflam.
Îmi arcuiesc o spranceana,iar zeul ridica din umeri.
-E Toth,câinele lui Anubis,ma informeaza in timp ce face sa apara pe el o pereche de pantaloni,iar pe mine o rochie scurta in culoarea safirului.
-Aha...raspund in vreme ce-l apuc de o mana si ne indreptam împreună spre ieșirea din dormitor. Si daca e a lui Anubis cum de te slujește pe tine?intreb incet.
-Pentru ca facem parte din aceeași lume. Doar ca soarta l-a vrut pe el in cea de dincolo,iar pe mine la suprafata ei,incepe sa-mi explice,iar eu incuviintez usor din cap.
-Deci tu si Anubis ce sunteți mai exact?intreb,pentru ca in mitologie Set apare ca fiind tatăl lui,dar cum pana acum mi s-a demonstrat ca nu tot ce scrie în ea este si adevărat,am îndoieli in privința a ceea ce stiu din castile de istorie.
-Frati,raspunde in timp ce deschide ușa,iar in fata ei ne așteaptă acel câine ce m-a condus pe mine prima oara la el.
Sta drept si priveste cu ochii lui negri spre amândoi.
-Ce s-a întâmplat Toth?il intreaba,iar dulăul isi apleaca ușor capul in semn de salut inainte sa-i raspunda.
-Oamenii din nou s-au strâns în fata templului ca sa-ti aduca ofrande.
-Spune-le ca am sa ies mai tarziu,dar sa faca bine ce-i ce nu cred cu totul in mine sa dispara din fata casei mele dacă nu-si doresc sa fie îngropați in nisip,replica Set,iar cand trece pe lângă el il mangaie putin pe cap,apoi ma trage pe mine la pieptul lui si imi potrivesc pasul cu al sau ca sa traversam holul.
Dulaul merge in spatele nostru,iar pasii lui grei fac piatra pe care călcăm sa vibreze.
-Set?intreb in momentul in care ajungem in fata treptelor lungi ce duc la etajul superior.
Câinele isi schimba direcția si o ia spre ieșirea din templu in vreme ce noi urcam la următorul nivel,iar ochii mei se ridica curioși in ai lui cand ceva imi da cu virgula si nu stiu unde anume sa o pun mai exact.
-Mitologia spune ca Anubis e copilul tău și a lui Nephthys. De ce oamenii sunt lăsați sa creadă asa ceva,cand in speta tocmai ce mi-ai dezvăluit ca îți este frate?
Ranjeste in coltul gurii imediat ce imi aude dilema.
-Mintea omului nu e întratat de deschisa incat sa cuprinda toate tainele universului. Iar cum intre noi zeii multe s-au mai întâmplat,oamenii au presupus ceea ce mintea le-a fost capabila sa priceapă.
-Ahaaa...raspund si imi scutur putin capul pentru ca toate evenimentele pe care pana acum le-am citit din carti,nu se prea pupa cu întâmplările reale.
-Dar cum oamenilor mereu le-au plăcut legendele ce s-au invartit in jurul nostru,iar ei știau doar frânturi din ele,l-au asociat pe Anubis cu mine ca fiind fiul meu si pe Osiris ca fiind frate-meu. Știau ei ceva,dar n-au înțeles bine și au incurcat borcanele intre ele. Insa,cum eu nu aveam nici un interes sa le schimb convingerile,i-am lăsat sa creadă ce vor. Pana la urma si daca stiu sau nu adevarul,oricum nu se schimba cu nimic lucrurile.
-Deci ai lasat ca lumea sa se duca singura in eroare cu buna stiinta,constat pe un ton jos in vreme ce ajungem in salonul de la etaj,locul in care se găsește și baia lui din aur.
Chicoteste.
-Zeii nu sunt drepti cand nu-si doresc lucrul asta,ruuHii. Si nici extrem de buni. Chiar dacă suntem impartiti in doua,în esenta suntem la fel. Sa nu crezi ca Ra dacă e zeul soare este si bunătatea întruchipata,pentru ca ai sa fii dezamăgită cand ai sa afli ca nu este.
-Dar cum e?vreau sa stiu.
-Plictisit?raspunde cu o intrebare. E atat de plictisit ca nici nu baga lumea muritorilor in seama. Si e atat de satul incat nu stiu pentru cat timp o sa mai aibă chef sa se lupte cu Sarpele Apep ca Egiptul sa nu fie cufundat intr-o zi in bezna totala.
Ma infior cand aud numele ce in mitologie era semnificatia distrugerii,pentru ca șarpele se spune ca in fiecare noapte astepta sa prindă ocazia ca sa distrugă bolta solara a lui Ra.
-Inca mi se pare de neimaginat cum am ajuns sa trăiesc intr-o lume a legendelor pe care in timpul meu le consideram niște povesti pentru copii.
-Eu ma bucur ca ai ajuns aici,spune in vreme ce ma strange mai tare la pieptul lui,iar cu cat pasim spre baie,imi arunc ochii dincolo de balustrada din piatra și vad rândurile de oameni cum așteaptă pe distante foarte mari inaintea templului ca zeul lor sa isi faca apariția.
-Trebuie sa vorbești cu ei?intreb si fac semn din cap spre mulțimea încărcată cu ofrande.
-Nu,raspunde scurt. Trebuie doar sa ies și sa le arat ca încă sunt aici. Ca au motive sa ma venereze in continuare. Apoi fiecare o sa-si lase darurile si-o sa plece de unde au venit.
-Am înțeles,raspund cu jumătate de gura. Atunci eu am sa te astept in templu cat timp o sa-ti faci tu treaba.
 Chicoteste.
-Ba ai sa vii cu mine ruuHii,pentru ca Egiptul trebuie și ție sa ti se inchine.
Icnesc.
-Poftim?intreb ca trasnita cand imi regasesc vocea si-l privesc imediat cu ochi mari.
-Datorita ție sunt din nou la putere,iar oamenii trebuie sa cunoască acest aspect și sa vada ca ne aparținem.
-Dar știu deja ca eu te-am eliberat,raspund in speranta ca argumentul meu o sa-i schimbe intenția si n-o sa mai vrea sa ma scoată în fata mulțimii.
Zambeste.
-Asa este,confirma,dar după privirea lui imi dau seama ca n-o s-o lase balta. Dar vreau ca poporul sa fie constient de prezenta ta.
-Eu nu!exclam imediat. Pentru ca asta ar insemna să schimbam mitologia!
Rade ușor în barba cand ma aude si ma îmbrățișează mai strans.
-Legende mereu o sa fie ruuHii...
-Da...dar hai sa le lasam in picioare doar pe alea care le cunosc eu,ce zici?intreb,iar el clatina ușor din cap,apoi ofteaza subtil printre buze.
-Intr-o zi n-o sa mai ai scapare si-ai sa fii nevoita sa accepți ca Egiptul iti aparține în aceeasi măsură în care imi aparține si mie. Cat despre legende...n-ar trebui sa-ti faci griji Raziya. Daca vrei sa nu apari in ele,nu este nici o problema. Am sa ma ocup personal ca numele tău sa nu fie trecut prin papirusuri,exact asa cum Anubis s-a asigurat ca nu toată lumea o sa stie despre tine ca fiind fata din profetie.
„Ei bine...eu una n-am nevoie de popularitate prin randul oamenilor. Am nevoie doar de el. Si nu ma interesează dacă cineva o sa stie despre noi sau nu. Fiindca oricum sunt de părere ca cu cât mai putina lume știe despre ceea ce te face fericit,cu atât este mai bine pentru ca atunci nimeni n-o sa-si bage coada acolo unde nu este loc de ea.”