Intre doua lumi 🔞

Capitolul 15

Raziya:
Egiptul Antic...
 
Tensiunea o simt cum plutește in aer o data cu lasarea întunericului,dar cu toate astea,noi suntem nevoiți sa ne aventuram mai departe în misiunea pe care trebuie sa o ducem la sfarsit ca vrem sau nu indiferent de primejdiile care ne mai așteaptă.
De aceea,în momentul asta ne furisam precum hoții pe langa casele oamenilor doar ca sa nu mergem prin desert de teama ca toți vânătorii o sa fie pe acolo și poate o sa reușească sa ne facă felul inainte sa ajungem la templul lui Set.
Insa,dacă eu una ma asteptam ca o data cu intrarea noastra in capitala sa dau și peste forfota ei ca sa ne fie mai ușoară deplasarea pierzandu-ne si amestecandu-ne printre egiptenii locului,ei bine mi-am luat teapa fiindca zona e complet pustie.
Nu se afla țipenie de om pe strazi,de zici ca cineva i-a amenințat pe toti cu moartea și i-a băgat forțat in casele lor.
Efectiv nu exista nici un suflet pe nicăieri,iar linistea sinistra din jurul nostru ma duce cu gândul la ce spuneau Adom si Atum astăzi pe timp de ziua in oaza. Cum ca de n-o sa fim luați pe sus,atunci toți vânătorii o sa ne aștepte la templu.
Deci...cum totul e extrem de bizar in jurul nostru inseamna ca spusele celor doi se adeveresc si chiar urmeaza sa ni se intinda o capcana.
-Unde e mai exact templul?il intreb pe brunet in soapta cand ma apropii foarte mult de spatele lui.
A rămas intepenit la un colt de casa și privește dincolo de el ca sa se asigure ca in continuare drumul ne este liber.
-Trebuie sa trecem pe partea cealalta de capitala,ma informează tot cu un glas scăzut ca sa nu ne audă din greșeală careva,fiindca toti știm ca oamenii sunt baricadati in case.
O prind pe Zahra de mana care se afla in spatele meu,iar lângă ea este Atum ce investighează cu privirea etajele caselor pe langa care trecem doar ca sa se asigure ca nimeni nu sta la pândă pe la vreo una dintre ele.
-Asadar...spune Adom de cum se intoarce cu fata spre noi. Suntem la jumatatea drumului. Cand ajungem in partea cealalta trebuie sa ne mișcăm cat mai repede cu putinta pe porțiunea de desert ce desparte capitala de templul lui Set,continua,iar eu dau repede din cap in semn de aprobare.
-Daca ceva merge prost Raziya si o sa fim descoperiți mai devreme decât trebuie,fugi spre templul ai înțeles?vorbeste de data asta Atum si inghit cu dificultate.
-Dar nu pot sa va las in spate,zic,iar amandoi barbati pufnesc.
-Important este ca tu sa intri în acel pasaj,dupa...zeii sa fie cu mila,replica Adom pe un ton atat de grav,ca ridica parul pe mine.
-Doar...ingaim cu greu și inghit imediat cu dificultate inainte sa continui. Aveți grija de voi pana am sa ies!le cer,dupa ma uit la Zahra si o rog cu ochii sa fie atenta ca sa nu moara fiindca toti trei mi-au devenit foarte apropiați si pe nici unul nu-mi doresc sa-l pierd în aventura asta.
Cu toate ca intr-o zi am sa dispar de aici,ei știu ca n-am sa mor si-am sa ajung de fapt in lumea mea care o sa continuie la multe milenii distanta de timpurile lor. Dar eu nu-mi doresc ca existenta niciunuia dintre ei sa dispara cata vreme mai sunt pe aici fiindca sunt constienta de faptul ca a lor călătorie o sa se încheie în lumea de apoi a lui Anubis si nu vreau sa iau parte la asa ceva.
Chiar dacă la început fiecare a băgat intr-un fel sau altul spaima în mine atunci cand ne-am cunoscut,acum ca am împărțit atat bune,cat si rele,toti trei mi-au intrat la suflet și stiu ca nici eu nu le sunt indiferenta. Asadar,tot ceea ce mai vreau de la viata asta in care am aterizat,este sa nu-i pierd cat timp o sa-mi mai fac veacul pe aici.
-Am sa ma descurc,replica Zahra ca sa ma asigure ca o sa fie bine de parca mi-ar intui gandurile. Am sa fiu tot aici cand ai sa iesi,continua,iar eu ma cutremur pe picioare din cauza frisoanelor ce incep sa ma cuprinda atat pentru ca îmi este frica pentru ei,dar si pentru mine fiindca n-am nici cea mai mica idee daca într-adevăr o sa scăpăm cu totii întregi din toata nebunia in care urmeaza sa ne aruncam.
-Haideti sa o facem,ne cere Adom cand linistea se lasa peste noi si se intoarce dintr-o miscare pe calcaie,dupa fara sa mai piardă vreo secunda in plus,traversează ca un ninja strada din piatra și ajunge fara probleme pe partea cealalta a caselor.
Il urmam toti fara sa scoatem vreun sunet,iar dupa ce reușim sa trecem de intreaga capitala ce pare complet pustie,ajungem la periferia ei si ne oprim in spatele unor ziduri groase,iar dincolo de ele pe întinderea de nisip care duce spre templul lui Set ce se iveste printre dunele desertului,vad focul cum e aprins pe coloanele ce sustin construcția masiva a zeului.
-Ne așteaptă,soptesc fiindca in mod normal nu cred ca ar arde flăcările daca nimeni n-ar fi pe langa templu.
-Da...mormaie Adom si il vad cum incepe sa ne calculeze fiecare pas pe care urmeaza sa-l facem.
De la periferie si pana la templul cu pricina sunt aproximativ 5km de desert pe care trebuie sa-i străbatem doar ascunzandu-ne printre dunele de nisip. Lucru ce sigur n-o sa avem cum sa-l facem la nesfârșit pana cand o sa reusim sa ne apropiem la o aruncatura de bat de casa zeului pentru ca ar fi imposibil sa trecem neobservați de vânătorii pe care Osiris i-a trimis aici ca sa ne oprească.
-Hmmm...rostesc pe un ton meditativ si inchid ochii ca sa ma rog lui Set si sa-l invoc cu tot sufletul din mine doar ca sa ne ajute.
„Set? Daca ma auzi sa știi ca singura cale sa ajung la tine este sa ma ajuți!”
Nici bine nu-mi duc la sfarsit dorinta in minte ca nisipul sub picioarele mele incepe sa trepideze,apoi cand deschid ochii vad cum desertul ajunge sa crape pe din noua pe toată întinderea ce ne desparte pe noi de templul zeului malefic.
Dunele se scurg precum nisipul intr-o clepsidra cand ruptura ce s-a format in desert incepe sa inghita totul in calea ei o data cu extinderea mai ampla a crapaturii.
-Asta e momentul potrivit ca sa fugim!ne zice Adom si iese din spatele zidului de piatra,apoi incepe sa fuga spre partea stanga a periferiei ca sa evite crestatura ce trage inauntrul ei atat nisipul,cat si vânătorii ce stăteau la panda prin spatele dunelor,dar de care n-am fost constienti pana in momentul de fata cand le auzim urletele cum se ridica cu ecou la suprafata atunci cand ajung sa cada în bezna rupturii ce s-a produs ca prin magie in desert.
O luam cu toții pe urmele brunetului si fugim la câțiva metri depărtare de fenomenul ce a ajuns sa dezlănțuie haosul inca o data in Egipt din cauza noastră,iar fiecare vanator ce vrea sa ne omoare este efectiv inghitit de cate o duna de nisip ce mai apoi se scurge prin acea crapatura care se tot mărește o data cu înaintarea pașilor nostri spre templul lui Set.
Alarmele incep sa se dea,iar diferite gonguri se bat în apropierea lăcașului care cu cat ne apropiem mai mult de el,observ cum tot mai tare se luminează.
Vanatorii apar de peste tot și urla intr-un mod ce da de inteles ca se pregătesc de razboi,iar arcașii ce sunt amplasati pe zidul gros de la intrare,incep sa tragă cu sageti de foc spre noi.
-Fir-ar sa fie!!!zbier cand vad ploaia de sageti cum se abate asupra direcției noastre.
Adom chicoteste,la fel si Atum,apoi amândoi se lasa cuprinși de magie,iar din palmele lor iese un intuneric atat de gros,incat ne învelește precum o cupola pe toti patru.
Tip cand săgețile de foc se izbesc cu putere de zidul gros ce l-au format băieții ca sa ne protejeze,apoi alerg mai tare când ei grăbesc si mai mult pasul spre templul lui Set.
Zahra isi scoate cuțitele de pe sub rochie si vad cum le strange cu putere între degete,semn ca atat fizic cât și mental este pregatita pentru lupta ce o sa se dea în fata templului.
-Ah!tip scurt cand desertul in jurul nostru se dezlănțuie mai tare cand zeci de vanatori ies pe poarta de care ne apropiem,iar nisipul se transforma în niște fâșii groase ce aduc cu niște serpi furioși ce se inalta spre cer,apoi se reped amenințător spre dușmanii care vor sa ni se puna in cale.
-Unde e pasajul Raziya?urla Adom ca sa acopere vuietul din jurul nostru.
-Pe partea dreapta a templului!raspund țipând ca sa ma fac auzita.
Schimba imediat directia,iar in timp ce menține cupola de intuneric inca deasupra noastră ca un scut,Atum lasa ca din degetele lui sa iasă focul pe care il tranforma tot in niște sageti si le trimite tinta spre vânătorii care reușesc sa scape de furia desertului.
Casc ochii imediat ce vad ca ne apropiem de crestatura in nisip ce inghite tot ce ii iese in cale si zbier la Adom ca sa o luam spre coltul ei unde ruptura e mai mica și putem sa sărim peste ea.
Brunetul ma asculta și face întocmai cum ii cer,iar dupa ce trecem de ea,rasar din nisip niște vanatori ce sar imediat la bataie.
Lanturi si sabii sunt aruncate în direcția noastra cu speranta c-or sa patrunda prin zidul ce Adom la creat,doar ca metalele se izbesc de bezna in care suntem învăluiți si cad prin jurul nostru fara ca măcar sa ne atingă pe vreo unul dintre noi.
-De cand n-am mai luat parte la o asa lupta!urla Atum incantat si lasa mai mult foc sa iasă din el.
De data asta creează mingi pe care le arunca în fiecare vanator cu o precizie demna de invidiat și nu ratează nici un suflet,iar focul ce vine dintr-o alta lume,incendiaza fiecare trup în parte,iar urletele de agonie ce le ies oamenilor printre buze cu siguranta o sa ma bântuie pe mine pentru mult timp de acum incolo.
Dar cum in clipa asta adrenalina pulsează ca nebuna prin venele mele,iar viata mea e mult mai importanta decât a lor,nu le bag în seama si incerc sa fac abstracție totala de ele fiindca am un scop de dus la final.
-Aici!racnesc cu disperare in glas cand ajungem la coltul templului si imaginea pe care o vad se potrivește la perfecție cu cea pe care am vazut-o de nenumărate ori in vise.
Ne repezim cu protecția lui Adom inca in jurul nostru spre zidul in care ar trebui sa intru si alunec de cateva ori cand in deplasarea noastra trebuie sa coboram o duna de nisip.
-Unde?ridica tonul Atum cand mai avem cativa pasi sa ajungem langa zidul din piatra.
-Pe aici pe undeva!zbier cu ochii pe boltarii grosi.
In jurul nostru continua sa se tragă cu sageti de sus de către vânătorii ce mai sunt încă in viata,iar in timpul asta prin gălăgia ce o fac vârfurile înflăcărate cand se lovesc de scutul nostru,aud si urletele de groaza a celor ce pierd lupta cu desertul dezlănțuit ce trage fiecare suflet în adâncurile nisipului si atat imaginea vizuala,cat si cea audio pentru mine cel puțin e una apocaliptică.
Din nou iadul ne înconjoară din toate părțile,iar eu imi doresc ca totul sa se termine mai repede si sa pun o data capat acestei profetii.
-Aici!strig cu sufletul la gura cand in fuga noastră pe langa zid,vad in fata cum in el incep sa se aprinda niște heroglifele rosii ce sigur marchează usa pe care trebuie sa intru.
-Unde?intreaba Adom si pun o mana pe umărul lui exact in momentul in care ajungem in fata porțiunii marcate cu niște litere egiptene ce sclipesc intr-un rubiniu aprins.
-Aici! Nu vezi inscripția?il intreb si clatina din cap imediat ce toti ne oprim ca la comanda.
-Nici eu nu vad nimic,replica Atum respirând repede.
-Nici eu,deci intrarea inseamna ca e vrajita,spune Zahra printre gafaieli.
-Ei bine eu o vad,asa ca,lasa-ma sa intru!ii cer brunetului fara sa ma mai gandesc o clipa ca urmeaza sa intru pe bune in spațiul ala mic și extrem de ingust ce de fiecare data ma baga în spaima cand imi aparea in vis.
Intunericul din jurul nostru incepe sa se prelinga pe pietrele din zid formând un tunel prin care sa trec in siguranta ca sa pot ajunge in fata ușii ce inca e inchisa,dar de cum ma postez in fata ei si o ating cu o palma,piatra se misca din loc si ma reped inauntrul labirintului.
-Hai Raziya!ma încurajez singura cand patrund in bezna pasajului,iar usa din spatele meu dispare intr-o clipa.
Linistea ma inghite imediat,apoi flacari apar ca prin magie peste tot pe langa mine,iar eu incep sa ma rog in gand ca prietenii mei sa reziste cata vreme imi ia mie sa ajung in camera lui Set si cand vocea zeului se face auzita,ma îndeamnă s-o urmez ca sa ma indrume spre locul in care găsesc arma.
Inca o data îmi pare ca glasul lui seamănă izbitor de mult cu a lui Seteh cand ii aud tentele mortale si-n realitate,dar cu toate ca emotiile incep sa ma copleșească,reusesc sa-mi iau totusi inima in dinti si incep sa fug prin pasajul subteran ca sa termin mai repede ceea ce am de făcut.
Parcurg acelasi traseu pe care in vis l-am uitat fiindca m-am lăsat distrasa de felul în care suna vocea zeului,iar cand ajung sa ma aflu in fata aceleași porți negre și masive,imi sterg fruntea transpirata cu o palma pentru ca in realitate am obosit extrem de tare,nu ca in vis unde totul mi se părea foarte simplu.
-In regula,zic printre respirații scurte cand bucata de metal se ridica și isi face loc printre bucățile groase din piatra lasandu-ma pe mine sa patrund fara probleme in mormantul maleficului.
De data asta nu-l mai intreb daca locul este sigur fiindca stiu ca n-o sa ma omoare nici o capcana daca are pusa prin camera si ma reped intr-un suflet spre sarcofagul ce tronează in mijlocul ei.
Aștept ca heroglifele de pe capac sa se incinga,apoi piatra de mormânt sa se dea singura la o parte,iar cand sceptrul sau mi se arata inaintea ochilor,pun mana repede pe el de frica sa nu apara careva si sa vrea sa mi-l fure,iar cand arma ajunge intre degetele mele si-o scot din locul in care a fost pastrata,simt toata puterea zeului cum trece si vibreaza cu putere prin mine.
-Ah!tip imediat ce focul lui mistuitor imi încinge pana la refuz sangele din vene.
-Fugi!bubuie vocea ce seamănă unu la unu cu a lui Seteh al meu,iar eu nu mai stau o secunda in loc cand o aud si-o rup la fuga asa cum ma îndeamnă maleficul sa o fac.
Picioarele mai ca nu mi-o iau inaintea corpului de parca ar cunoaste singure drumul,iar viteza cu care ajung sa ma misc face ca totul in jurul meu sa nu mai aibă forma sau culoare.
Ajung cred ca din cateva clipiri ale pleoapelor sa ma aflu înapoi la intrarea în pasaj,iar cand pun mana pe piatra,usa apare ca prin magie și se deschide automat.
Intunericul lui Adom ma intampina de cum ies din nou la suprafata semn ca invatatorul nu s-a mișcat din loc cat timp am intrat în templul lui Set,iar cand ma vede ochii lui verzi strălucesc cu satisfacție in noapte.
-Ai luat-o!exclama fericit,iar un zambet de om nebun ii apare pe buze.
-Da,dar acum hai sa fugim de aici!zbier fiindca haosul inca se dezlănțuie in desert,iar vuietul ce-l creaza furtuna stârnita printre dune se aude mai sinistru decat o facea in momentul in care eu am patruns in subteranele templului.
-Trebuie sa ne îndepărtăm cat mai repede de capitala!ne spune Atum si din nou ne punem sa fugim prin Iadul ce inca il creează nisipul pe langa casa zeului.
„O idee geniala! Insa,n-am cum sa nu ma intreb,dacă am reușit sa i-au arma pe care mi-a aratat-o in vis,unde este zeul mai exact?”