Intre doua lumi 🔞

Capitolul 28

Raziya:
Egiptul Antic...

După o baie lunga în care temperatura s-a ridicat mai mult in jurul nostru din cauza pasiunii ce s-a dezlănțuit in amandoi cand ne-am lăsat purtați de valurile plăcerii ce la final au reusit sa ma sleiasca pe mine de puteri din cauza zeului malefic care nu s-a lăsat pana cand nu a stors si ultima picatura de vlaga din corpul meu,am ieșit din piscina purtata de el pe brate,apoi dusa in salon ca sa luam împreună micul dejun si in vreme ce am început sa ma infrupt din platourile cu fructe proaspete,am reușit sa-l si conving sa iasă singur din templu ca sa se arate multimii ce inca astepta in fata lui,iar acum,la o distanta de vreo câteva ore de la trezirea noastră,am ajuns sa ma aflu în biblioteca maleficului unde încerc sa mă hotarasc asupra căruia papirus sa ma opresc ca sa-l citesc.
Cum nu exista titluri pe ele asa cum se afla pe cotoarele de la carti,ma uit mai mult ca mata in calendar și aproape hipnotizata de stralucirea pergamentelor din aur.
Îmi trec ochii incet pe fiecare raft in parte și intind o mana la intamplare cand imi dau seama ca nu am nici o șansă sa aleg unul anume cand n-am nici cea mai mica idee despre ce este vorba in interiorul lor fiindca nu exista nici un indiciu la suprafata.
Așadar,cand aleg unul la nimereala,incep sa-l desfac in vreme ce pasesc spre masuta din lemn aflata pe partea cealalta a camerei si ma asez pe o perna pufoasa cand ajung in dreptul ei.
Ma apuc sa citesc pentru ca heroglifele le inteleg perfect cu toate ca scrisul aparține unui timp antic și cu cat imi cobor ochii mai mult pe foaia din aur cu diferite desene pe ea ce fac parte tot din poveste,cu atât ajung sa ma incrunt din ce in ce mai mult.
Habar nu am de ce am pus mana pe acest papirus dintre atâtea cate se aflau pe rafturi,dar din nou ajung sa cred ca nimic nu este întâmplător,pentru ca in povestea relatata de pergament înțeleg ca este vorba despre un copil minune care este capabil sa traiasca in doua lumi.
Acum nu știu la ce se refera mai exact legenda,pentru ca in timpurile astea când vine vorba de zei,s-a dovedit ca ei pot sa colinde atat pe pamant,cat si prin lumile lor nevăzute de ochii muritorilor,insa ceva ajunge sa se agite in mine si resuseste sa-mi precipite putin respiratia de parca interiorul ar fi înțeles deja totul foarte clar inaintea mintii mele ce e ușor în ceata.
-Sper ca nu e vorba de mine si pe aici...soptesc cand prin amestecatura ce incep s-o am in cap un gând ma duce la noaptea de aseara și la începutul acestei dimineti,pentru ca amândouă perioade s-au încheiat cu momentul in care Set a terminat in mine.
-Unde mai exact sa fie vorba despre tine?ii aud vocea venind de pretutindeni si sar ca arsa in picioare.
Apuc repede pergamentul din aur și incep sa-l fac sul,insa pana ma reped eu spre raftul de unde l-am luat,zeul apare langa mine si un tipat ascutit imi iese printre buze din cauza spierieturii ce mi-o provoacă.
-Ti-am cerut sa nu mai apari asa!strig la el si il privesc cu ochii cat cepele.
Imi înconjoară talia pe la spate si incepe sa ma mangaie usor pe solduri.
-Am vorbit inainte sa apar. Nici asa nu e bine?
-Nu!pufnesc pe nas. Trebuia sa ma anunți ca îți faci apariția.
Ofteaza.
-Am sa tin minte pe data viitoare,sopteste in urechea mea,dupa ma saruta scurt pe obraz.
-Mda...bine...raspund dupa ce inima imi revine la locul ei si bataile devin normale. Cum de te-ai întors atat de repede?schimb subiectul in timp ce ma ridic pe vârfuri ca sa bag papirusul la locul lui.
Habar nu am de ce incerc sa imi acopăr urmele,nu e ca și cum am intrat neivitata aici si mi-am băgat nasul pe unde nu trebuie,dar intr-un colt al mintii mele vreau sa cred ca de papirusul asta nu se mai afla in posesia mea si nici inaintea ochilor mei atunci nu e vorba despre noi in el.
-Ti-am spus ca n-am sa stau cu ei la palavre. Am fost,m-au văzut,am venit înapoi,punctează fiecare pas in parte. Dar tu...ce ai găsit de ești atat de agitata?
-Hmmm...mormai in vreme ce ma întorc în bratele lui.
Il privesc in ochi in vreme ce incerc sa ma hotarasc dacă sa-i spun sau nu peste ce am dat din greseala.
„Daca o zic cu voce tare si se adeverește acea legenda? Daca in ea chiar e vorba despre copilul nostru? Poate sa fie o coincidenta într-adevăr,dar exista șanse foarte mari sa se adeverească pentru ca de când ma aflu în aceste timpuri mi s-a demonstrat in repetate rânduri ca tot ce tine de fiinta mea si a lui nu este doar o simpla întâmplare."
-ruuHii?intreaba incet si clipesc des pana cand imaginea imi devine din nou clara.
Oftez cand realizez ca am reușit sa ma pierd atat de repede și tare printre gandurile mele încât am ajuns sa ma uit la el,dar privind în gol.
-Ce ai găsit?
Îmi inclin capul ușor intr-o parte si trag adanc aer in piept inainte sa ma apuc de vorbit.
-O poveste despre un copil ce trăiește in doua lumi si pentru o clipa am crezut ca e vorba despre mine,raspund cu jumătate de gura.
Se incrunta.
-Dar tu nu ești un copil Raziya.
-Stiu...dar nu la asta ma refeream,ci la o naștere a unui copil pe care eu sa o dau,dar acum realizez ca in timpul meu Seteh nu are pe nimeni dupa el. Ti-am zis ca in lumea mea povestea ta e ca ești un băiat orfan,continui,apoi scot fara sa vreau un sunet meditativ printre buze cand mintea incepe sa mi-o ia razna. Dar de fapt...incep sa mormai cand o alta idee imi trece ca fulgerul prin cap. Daca acea poveste ar fi despre mine si tine,ai putea sa ascunzi identitatea unui alt suflet,nu-i asa?
Incuviinteaza din cap,iar inima ajunge sa-mi bata intr-o clipa mai haotic in piept.
-Au!tip speriata,apoi fac un pas in spate cu forta ca sa ma lase putin sa ma indepartez de el si imi cobor privirea pe abdomen. Doar nu e posibil asa ceva,nu?
-Sa-mi porti copilul in pantece?
-Da!raspund pe un ton ridicat.
-Hmmm...nu stiu,zice si-mi tintesc dintr-o miscare privirea pe chipul lui.
-Si cum putem sa aflam? Adică...aseară și azi dimineață...tu...incep sa vorbesc și o fac tot mai precipitat. Ai terminat in mine!
-Dar ti-ai dorit lucrul asta,spune si imi dau o palma peste frunte.
-Mda...chiar am vrut. Încă de când m-ai adus din orașul lui Anubis înapoi in templul tău. Dar acum...ahhh...acum realizez ca nu mai suntem in timpul meu,iar eu nu mai iau nici o pastila! Vai de mine Set!ridic mai mult vocea si incep sa ma plimb de colo colo agitata prin fata lui.
-Linisteste-te ruuHii,imi cere si pufnesc.
-Sigurrrrrr!!!replic ironica. Cum vrei sa o fac? Numai cand ma gandesc ca in timpul asta nu exista deloc tehnologie și ma panichez mai tare!
-Hm?intreaba si pufnesc pe nas.
-Suntem in antichitate Set! Nu exista spitale! Nu exista aparate care sa monitorizeze o sarcina si nici macar un test ca sa aflu dacă m-ai lăsat sau nu insarcinata! Bine...oricum nici in timpul meu n-as fi aflat atat de repede dacă sunt pentru ca e prea devreme pentru a face un test de sarcina...dar...ahhhh...continui maraind. Ma sperie ideea de a fi mama!
-De ce?intreaba ridicand dintr-o spranceana.
Ma opresc în loc si ma uit la el ca trasnita.
-Pentru ca sunt încă tanara!raspund cand imi revin din soc.
Zambeste.
-In lumea asta muritorii fac copii de cand le permite fizic corpul sa se reproducă.
-Stiu! Dar eu nu sunt din lumea asta,Set!
-Nu...dar in ambele ma ai pe mine si ar trebui sa nu-ti fie frica de nimic.
„Dar imi este...cum sa fiu însărcinată la doar 22 de ani? N-am fost crescuta asa. La mine in casa nu s-a pus problema cât mai repede a maritisului. Am făcut ce am vrut pentru ca mi-am dorit eu lucrul asta. Dar la copii niciodată nu mi-a stat capul. Si nu ca ar fi un capăt de lume dacă ar trebui sa port unul acum in burta,dar nu stiu daca sunt in stare sa îmi asum o asemenea responsabilitate. Plus ca la mijloc nu e vorba despre un copil normal,ci unul cu puteri. Daca sunt într-adevăr însărcinată am sa dau naștere unui zeu!"
-Aolo!exclam cand ma gandesc ca in mine ar putea creste o fiinta cu puteri si imi pun o palma pe abdomen,de parca as incerca sa simt dacă e totul in regula pe dinauntru sau creste ceva pe acolo.
-ruuHii...calmeaza-te,imi cere din nou și ma trage înapoi in bratele lui.
-Nu înțelegi...daca sunt însărcinată,nu sunt in stare sa gandesc daca as putea sa ma descurc cu creșterea unui copil normal,darămite cu a unuia ce o sa aibă puteri,dau glas fricii,iar el ma saruta pe frunte inainte sa vorbească.
-Dar si tu ai puteri,imi readuce aminte. Esti legata de mine Raziya. Tot ce curge prin mine se găsește și în tine.
„Vai...am uitat de acest aspect."
-Ma apuca mai tare panica,recunosc cand il aud ce spune si rade ușor în barba.
-Daca vrei sa afli de esti sau nu însărcinată,te pot duce in desert.
-Ce sa fac in el?intreb contrariata.
-Exista o oaza a lui Nut,iar locul ala e vrajit. Nu stiu decât zeii de existenta acelui loc si in el putem afla daca într-adevăr imi porți sau nu copilul in pantece.
„Ah! Pai cred ca putem incerca. Dar parca îmi e și frica sa aflu raspunsul. Vai de mine! Cine sa ma mai înțeleagă? Ca nici eu nu mai știu cum sa o fac! Lumea asta ma da rău de tot peste cap! Se intampla prea multe lucruri intr-un timp mult prea scurt și toate au o foarte mare anvergura. Impactul pe care il trăiesc in urma tuturor evenimentelor din acesta lume imi da tot mai mult dauna la temelie si chiar ajung sa cred ca in curând am sa-mi pierd complet mintile din cauza acestor surprize de proporții ce reușesc sa ma lase tot mai tare masca."