Intre doua lumi 🔞

Capitolul 3

Raziya:

De cum am ajuns acasă cu sora mea lasand turnul lui Seteh in urma noastra si punând toate planurile mele pe pauza cu privire la disparitia lui doar ca sa o scap putin pe ea de o mica parte din suferinta in care a intrat o data cu ai mei atunci cand asa zisul sot al meu a fost declarat mort,ne-am pus amandoua sa o ajutam pe mama ca sa pregătească mâncarea pentru cina ce-o luam în fiecare seara in familie,iar in momentul in care tata s-a întors de la munca,am mancat impreuna,apoi eu am fost prima care s-a ridicat de la masa si-am luat directia spre camera mea.
Acum stau in fata geamului deschis larg si privesc cum soarele mai are foarte puțin sa apună,iar gandurile mele reusesc sa se amestece intre ele și cauta tot felul de răspunsuri plauzibile cu privire la dispartia lui Seteh.
"Poate totuși asta e calea...sa ajung pe urmele celui care a tras ca sa descopăr ceva...dar încă n-am aflat cine a facut-o si oricat am insistat la masa ca sa-l descos pe tata n-am reușit sa-l fac sa vorbească. Pe tot parcursul cinei a tăcut,iar lucrul asta mai ca nu m-a scos din minți. De cand Seteh nu mai e prin casa,linistea dinăuntrul ei e atat de asurzitoare incat am impresia ca am sa înnebunesc intr-o zi."
-Sper totuși sa raman in toate facultățile mintale cel puțin pana cand dau de urmele lui...soptesc cu ochii pe mingea de foc ce abia se mai vede dincolo de dunele de nisip si-mi impreunez bratele la piept.
Incep sa respir adanc și sa-mi calculez in minte fiecare mișcare pe care urmează sa o fac.
"Am sa ma îmbrac complet in negru cand intunericul o sa se lase de tot,apoi am sa cobor ca o pisica pe geam și am sa sar gardul din spate cand am sa prind momentul oportun,dupa am sa ma fac nevăzută si-am sa ma indrept spre locul unde știu ca Seteh se întâlnea cu cei care voiau sa intre in clanul lui."
Incuviintez ca pentru mine din cap atunci cand vizualizez evadarea mea cu ochiul mintii,dupa ma intorc pe calcaie si pasesc spre pat fiindca n-are rost sa stau in picioare pana cand soarele n-o sa dispara.
Ma intind pe saltea si intorc capul spre noptiera pe care se afla o poza cu mine si cu Seteh din ziua in care mi-am serbat majoratul.
Eram la cel mai luxos restaurant din Cairo si amandoi dansam. Îmbrăcați în haine elegante,iar eu cu un machiaj închis la culoare care sa-mi scoata mai mult ochii de ambra ce-i am in evidenta. Râdeam si fericirea se vede clar ca radia prin fiecare por de-al nostru.
"Fericiți e puțin spus. Noi doi eram în extaz de fiecare daca cand ne aflam unul in prezenta celuilalt."
-Trebuie sa te găsesc cat mai repede...soptesc cu dor in glas si clipesc des de cateva ori ca sa alung lacrimile ce vor sa-mi curga pe la coltul ochilor,apoi imi strang pleoapele si ma concentrez pe respirație.
Cu gândul la el,somnul ajunge sa ma fure fara sa-mi dau seama,dar realizez ca am părăsit realitatea cand ma trezesc fata in fata cu portalul urias ce stiu ca urmeaza sa ma tragă în cealalta dimensiune.
"Ah! Asta imi lipsea! Sa fiu inghitita pentru cine știe cât timp intr-o alta lume..."

*****

Egiptul Antic:

Imediat ce devin constienta de tot ce se întâmplă cu fiinta mea,simturile mi se trezesc la viata si o data cu ele deschid larg ochii. Prima data ajung sa privesc cerul senin de deasupra mea,apoi sa inghit in sec fiindca imi simt gatul extrem de uscat de la toropeala de afara.
Imi ling buzele crapate in timp ce ma ridic in fund,iar nisipul din jurul meu simt cum arde și-mi da impresia ca ma aflu intr-o mare saună naturala.
Insa,desi sunt constienta ca am părăsit realul,ceva e extrem de ciudat de data asta la acest vis. E ca și cum fizic as fi aici. Nu mai e ca pana acum cand de fiecare data ajungeam sa colind prin aceasta dimensiune libera precum un spirit ce umbla de colo colo pana cand ma intoarceam la viata mea normala. Acum pana si adierea de vânt uscata mi se pare ca ma ineaca si nu-mi da voie sa respir,ceea ce nu s-a întâmplat niciodată pana in momentul asta.
-Asta chiar e ciudat,mormai in vreme ce ma ridic in picioare si privesc roata imprejur.
Sunt din nou captiva in capsula timpului foarte departe de casa,fiindca de fiecare data cand adorm stiu ca am sa ma trezesc în trecut,dar acum dupa pustiul ce ma înconjoară in desertul nesfarsit imi dau seama ca am călătorit foarte mult in antichitate pentru ca nu e nici țipenie de om prin jurul meu,iar civilizația lipsește cu desavarsire.
-Perfect!exclam sarcastica. Oare e posibil sa mor intr-un vis si lucrul asta sa se întâmple si-n realitate?ma întreb singura fiindca imi e atat de sete incat nu cred ca am sa apuc apusul daca nu dau peste o oaza sau vreo casa de la care sa cer o cana cu apa.
Clatin din cap pentru ca nu vreau sa ma gandesc la lucrul asta si incep sa merg printre dunele de desert.
Soarele strălucește fix deasupra mea,iar caldura lui imi îngreunează deplasarea fiindca face în scurt timp ca imaginea din fata ochilor mei sa-mi joace feste.
Ba ma sperii cand imi imaginez ca-n jurul meu apare câte un scorpion,ba incerc sa ma reped spre o oaza ce apare din senin,doar ca in realitate nu se afla acolo.
-Daca n-am sa-mi găsesc eu sfârșitul inghitita de nisip inca-i una!chicotesc cu amaraciune in glas cand găsesc o fărâmă de luciditate prin mintea mea care a început sa o ia pe aratura si oftez zgomotos,apoi imi ridic gulerul de la rochia ce o am pe mine pana in dreptul nasului si respir prin material cand vad ca o furtuna de nisip se apropie de mine.
Ochii imi fug in toate direcțiile ca sa găsesc un refugiu,doar ca nu exista nici un loc prin zona unde sa ma adăpostesc.
Sunt in mijlocul pustiului si inima incepe sa-mi bata mai repede de frica sa n-o mierlesc.
-Mda...plescai din buze. Stai usor inima ca si de te agiți tot nu rezolvi nimic!o cert cand bubuitul ei il aud cum imi zvacneste in timpane.
Ma opresc în mijlocul desertului cand nici o ascunzătoare nu se întrevede pe la orizont si ma trantesc in fund pe nisip in așteptarea furtunii.
-Oricum n-am unde sa ma ascund,asa ca...las cuvintele in aer si privesc impasibila cum norii in depărtare devin tot mai roșiatici,de parca o forta supra naturala conduce furtuna si e gata sa spulbere in orice secunda orice suflet ii iese in cale. Hai ca m-a găsit pe mine ghinionul sa-ti ies in drum!exclam ironica si bufneste intr-un ras sec,fiindca nu imi convine situatia,dar nici n-am vreo scapare din ea.
Secunde se scurg cu viteza luminii cand vântul ajunge sa bata tot mai tare in jurul meu si inspir o gura adanca de aer de parca lucrul asta chiar mi-ar fi folositor ca sa scap cu viata din infernul ce urmeaza sa ma inghita.
Nisipul se ridica furtunos din dune spre inaltul cerului si incepe sa se invarta in jurul nucleului in care norii erup si fulgerele spinteca incontinuu vortexul ce-l formează particulele de culoarea aurului,iar bubuitul tunetelor rasuna intr-un mod infricosator si-mi face toata pielea sa devina ca de gaina pe mine.
-Pana aici mi-a fost...soptesc cu ochii cat cepele pe fenomenul ce se dezlănțuie in jurul meu.
Furtuna creează un vortex de proporții inimaginabile în mijlocul desertului,iar vuietul e atat de puternic încât am impresia ca aud urlete prin el.
De parca natura ar zbiera ca sa para si mai inspaimantatoare.
Mai trag o gura de aer adanc in piept si inchid ochii in așteptarea sfârșitului meu,doar ca in momentul in care simt desertul ca incepe sa trepideze ca sa ma inghita,in loc sa ajung sa ma sufoc sub dunele lui de nisip,totul se opreste ca din senin.
Vântul ajunge sa nu mai bata,natura sa nu mai suiere,iar tunetele inceteaza sa mai bubuie.
Deschid un ochi ca sa vad ce se intampla si exclam socata cand inaintea mea se afla un alt portal ce isi revarsa puterea peste mine formând o cupola care sa ma protejeze de furtuna ce inca continua sa se dezlănțuie in afara cercului.
Fara sa mai stau pe gânduri sau sa mai aștept vreo secunda in plus,ma ridic de jos ca arsa si sar dincolo de bariera ce s-a format intre mine si o alta dimensiune.
Nu imi pasa unde urmeaza sa ajung pentru ca sigur n-am cum sa dau intr-o alta furtuna,așadar,decat sa astept ca cea in care am aterizat sa ma inghita,prefer sa risc si bine fac pentru ca ajung sa fiu teleportata la marginea unui sat si rasuflu usurata fiindca am scăpat printr-o minune cu viata.
"Cu toate ca eram curioasa sa vad ce se intampla daca as fi ajuns sa fiu ranita in acest vis..."
-Vai ce minte bolnava am!exclam in soapta cand gândul imi trece ca fulgerul prin minte.
Cu gândurile împărțite între nebunia de la mine din cap si gravitatea situației in care ma aflu,incep sa pasesc pe cărarea facuta printre case din chirpici acoperite cu pânze de in si urc un deal ca sa ajung in mijlocul așezării.
Imi sterg fruntea transpirata cand reusesc sa ajung in varf,apoi privesc împrejurimile.
Undeva in zare,dincolo de baza dealului pe care ma aflu se vede Nilul care mai ca nu da pe afara datorita nivelului sau ridicat de apa.
Insa ceea ce ma face sa raman cu ochii pe el,nu e dimensiunea sa considerabila,ci fauna lui bogata.
Pentru cateva secunde lungi ajung sa-mi clătesc ochii cu frumusețea de care dispune,apoi imi mut privirea pe micuțele bărci ce il traversează semn ca deja comerțul e in floare.
"Are in ce an sunt?"
Ca sa-mi raspund la intrebare,ma fortez sa imi mut ochii de pe frumusetea râului si continui sa merg pana cand ajung in centrul satului si ma opresc în piata.
Stiu ca bârfele dau mereu aici ora exacta,deci,e sansa mea sa aflu toate detaliile in ceea ce privește perioada in care am aterizat.
Asadar,cum nimic la mine nu da de bănuit ca apartin unei alte lumi fiindca sunt imbracata exact pe stilul egiptenilor,iar moda nu s-a schimbat cu mult de atunci si pana in timpul meu,incep sa ma plimb in voie printre tarabe.
Vad cateva femei cum ma măsoară din cap pana în picioare cand trec pe langa ele cel mai probabil pentru ca sunt noua pe aici și cum satul nu cred ca are prea multa populație nu stie de unde sa ma ia,apoi altele ce sunt vanzatoare ma invita sa arunc un ochi peste mărfurile lor,iar eu intru imediat in vorba cu ele.
-Ce pietre aveți de vânzare?vreau sa stiu,desi pe majoritatea pe care le are expuse deja le cunosc.
-Pentru ca ochii tai au o culoare asemănătoare cu cea a carneolului,iti recomand aceasta bratara care e special conceputa pentru a trata bolile si durerile. Are pe deasupra și puteri de protecție și e perfecta pentru o inima ranita,raspunde tipa la vreo 20 de ani,iar eu raman masca.
-Poftim?intreb ca trasnita.
"De unde si pana unde a ajuns sa spună asa ceva?"
Ma priveste îndelung,apoi schițează un zambet viclean de parca ar stii mai multe decât lasa sa se vadă,dupa ridica din umeri ca pentru ea si isi coboara privirea turcoaz pe restul bijuteriilor ce le are la tabara.
-Daca tu crezi ca piatra asta nu ti se potrivește pot sa iti recomand un cristal sau un topaz.
-Stai asa!ii cer cand vad ca vrea sa schimbe subiectul.
Se uita din nou la mine,iar de data asta privirea ii e surprinsa.
-S-a întâmplat ceva?face pe proasta si mijesc ochii in directia ei.
"Isi bate joc de mine?"
-De ce mi-ai recomandat prima piatra?o iau la rost fiindca ceva dinăuntrul meu imi spune ca nu e o întâmplare.
Inca o data ridica din umeri și ma abțin sa nu pufnesc.
-Oamenii ce au culoarea deosebita pe care o porti si tu la ochi de obicei cumpara aceasta piatra,imi raspunde relaxata si un mârâit imi reverbereaza in gat.
-Ma iei de proasta?intreb printre dinti si din nou ranjetul viclean ii curbeaza buzele.
De data asta pufnesc si ma uit la celelalte tipe care vând prin apropierea tarabei la care stau.
Toate ne privesc contrariate si imi scutur de cateva ori capul.
"De ce dintre toate doar ea a deschis prima data gura inaintea mea si a mai scos printre buze niște baliverne care imi fac mintea nebuna sa mi-o ia mai tare razna?"
-Deci...? Cumperi sau nu?ma readuce vocea brunetei tunse pana la umari in fire si revin cu privirea pe ea.
"Eu știu ca vechii egipteni credeau in puteri,dar aceasta femeie e foarte stranie. Dupa legile de mult apuse,oamenii locului se ghidau dupa orice tine de supra natural,iar din cauza acestui lucru foarte multe povesti s-au inventat. Acum nu știu ce sa spun...eu oricum sunt o ciudata in timpul meu,insa aici toate aceste lucruri ce se intampla cu mine par mult mai normale cand dau peste altii mai nebuni decat mine."
-Cumperi sau nu?ma intreaba din nou si clatin din cap fiindca n-am nici un ban la mine.
Ma intorc pe calcaie fara sa-i mai arunc vreo privire,apoi continui sa ma plimb prin piata si chiulesc urechile la orice voce se aude prin jurul meu,doar-doar reusesc din greșeală sa descopăr ceea ce cu adevarat ma interesează.
-Si as face bine ca pe langa toate astea sa găsesc un loc unde sa dorm la noapte...soptesc ca pentru mine in timp ce-mi invart ochii sa vad dacă mi se mai pare ceva ciudat.
Pierduta intr-o lume de mult apusa,incep sa-mi fac griji pentru viata mea,fiindca nu stiu cat am sa stau pe aici,dar nici cum sa supraviețuiesc intr-un loc în care nu cunosc pe nimeni.
"Era mult mai ușor cand eram precum o umbra...in acele vise nu aveam nevoie de bani și nici de mâncare. Nici macar nu oboseam,dar acum totul ma consuma. De parca as fi intr-adevar fizic cu totul in aceasta lume. Lucru ce ma inspaimanta putin."
Ajung sa ma pierd printre ganduri in vreme ce pasesc incet prin piata,iar la un moment dat sunt scoasa din transa cand o mana ma apuca de un brat si ma scutura incet.
Tresar,dupa ma intorc dintr-o miscare si dau fata in fata cu tipa de la taraba care insista sa imi vândă o bijuterie cu vreo piatra magica pe ea in viziunea ei.
-Cand soarele apune ne vedem la ieșirea din sat in partea de vest ai înțeles?imi sopteste ca doar eu sa o aud si fac ochii cat cepele.
-Ce?intreb speriata fiindca mi se pare extrem de straniu comportamentul ei.
"Cine vine după un client,iar pe deasupra sa-l mai invite la ceas de seara pe la periferia așezării? Va spun eu,nimeni! De asta ma baga în boala felul în care reacționează."
-Am cateva răspunsuri pentru tine,continua vorbind tot pe un ton incet.
"Raspunsuri la ce? Ca n-am pus nici o intrebare concreta. Ce e cu ea?"
-Aaa...zic blocata.
Ranjeste.
-Stiu ca nu ești normala,asa ca,de vrei sa afli mai multe cu privire la tine și la locul in care te afli te aștept unde am stabilit.
"Am stabilit deja? E nebuna rau de tot!"
-Dar...ce?cum?intreb repede pentru ca nu stiu cum sa-mi explic tot ce mi se intampla.
Imi eliberează bratul si isi așază rochia diafana de pe ea,apoi isi trece degetele de la mana dreapta peste bratarile groase de la încheietura celei stângi si chicoteste ca pentru ea.
-Ai de gând sa vii?intreaba cu ochii pe pietrele ce ii sclipesc pe bijuterii.
Raman din nou blocata cat mintea incarca sa priceapă ceea ce mi se intampla,iar cand nu reușește sa-mi dea un răspuns,tipa se satura sa mai aștepte si se intoarce pe calcaie.
-Stai!ridic vocea si o prind de data asta eu de un brat.
Se intoarce cu lentoare cand reactionez din instinct si imi arunca o privire victorioasa,apoi imi face șmecherește cu ochiul.
-Ne vedem mai târziu,spune inainte sa plece de langa mine si ii las bratul sa-mi scape printre degete fiindca inca o data raman vexata.
"Habar n-am ce se intampla aici,dar am știut de cand am vazut-o ca nu e pe treaba ei. Acum stau și ma întreb,oare întâlnirea asta o sa-mi puna capac si-o sa-mi aducă sfârșitul? Fiindca ma pot astepta la orice daca ma duc sa ma vad cu ea. Hm...rămâne de văzut,pentru ca n-am încotro si trebuie sa verific ce are sa-mi spuna. Se comporta extrem de ciudat si tare imi este ca ori am sa dau de belea,ori chiar am sa aflu lucruri ce cu siguranta o sa-mi fie folositoare,dar care cel mai probabil o sa ma bage și mai tare in sperieți. Fiindca ceva bun din toata întâlnirea asta a mea cu o străină n-are cum sa fie cu noroc. Ar fi culmea sa se intample taman pe dos."