Intre doua lumi 🔞

Capitolul 17

Raziya:
Egiptul Antic...
 
Imi revin in simturi o data ce aud agitatie in jurul meu,iar cand vocile cunoscute ma aduc la realitate,deschide deodata ochii,iar miscare imi provoacă pentru cateva secunde o durere crancena de cap.
-Hmmm...gem si-mi duc o mana la frunte,apoi mi-o masez pana cand durerea ma lasa.
-Raziya!ma striga Zahra panicata si intorc deodata capul in directia vocii ei.
Sta în picioare langa mine alaturi de Adom si Atum,iar toți trei ma privesc speriati.
-Ce aveți?vreau sa stiu,apoi sar deodata in picioare cand frica lor se transmite si la mine,iar prin cap imi trece gândul ca suntem înconjurați de vreo armata de vanatori.
Privesc repede in toate părțile,iar cand constat ca nu e nici țipenie de om de la oaza si pana la capitala,ma incrunt vizibil.
-Aaa...spun,dupa imi trec ochii peste fiecare in parte.
Încă se uita la mine panicați si nu înțeleg ce au.
-Ce e cu voi?vreau sa stiu,iar ei deschid pe rand gurile ca sa-mi răspundă,insa nici un cuvânt nu se desprind de pe buzele lor.
-Arma...reuseste Atum sa pronunțe,iar pentru cateva secunde nu pricep la ce se refera,dupa imi aduc aminte nebunia prin care am trecut aseara si întâlnirea mea in toiul nopții cu zeul desertului ce semana unu la unul cu soțul meu.
-Ahhhh...scrasnesc printre dinti cand chipul lui imi apare perfect în minte,iar asemănarea izbitoare dintre frumusetea lui cruda si a bărbatului cu care sunt casatorita in prezentul meu se potrivesc ca doua picături de apa. Zeul...continui sa marai si intorc dintr-o miscare capul spre capitala. Unde o fi?
-Nu stim,dar unde e arma Raziya?ma ia de data asta la întrebări Adom care mai ca nu se rasteste la mine.
-E la el!rabufnesc,desi nervii mei n-au nici o legătură cu brunetul,ci cu bărbatul care a dispărut fără nici o explicație dupa ce eu am lesinat. Cum de am ajuns înapoi în partea asta de oaza?vreau sa stiu,iar cand revin cu privirea pe prietenii mei fiindca drumul spre capitala inca e liber,îi văd cum se uita la mine ca trasniti.
-Inapoi? Dar ai fost plecata?vrea Zahra sa stie.
-Mda...plescai din buze. In miezul nopții Set m-a trezit,iar întâlnirea noastră a avut loc pe celalalt mal si dupa ce i-am dat arma am lesinat,deci...cum de am ajuns aici?intreb dupa ce le povestesc pe repede inainte cele întâmplate.
Ochii lor se măresc de surprindere,dupa incep sa-si arunce priviri,iar eu pufnesc enervata.
„Daca m-a abandonat dupa ce am lesinat nu stiu ce sa zic,pentru ca Seteh din timpul meu n-ar fi facut asa ceva nici in ruptul capului,asadar...ce imi scapa?”
-Bine...hai sa ne calmam,ne cere Adom,desi doar eu sunt nervoasa si-mi focusez privirea înapoi pe ei.
-Trebuie sa dau de Set,ii informez si incep sa ma plimb de colo colo prin oaza pentru ca nimic in capul meu nu se mai leagă.
-Si cum sa găsim un zeu Raziya?ma intreaba Zahra nedumerita,iar eu ridic din umeri.
-Habar nu am,dar trebuie sa-l întâlnesc.
-De ce?ma iscodeste Atum.
„Hmmm...pai cum sa va spun...vedeți voi...zeul in cauza pe care il caut și bărbatul din prezentul meu cu care sunt casatorita dar a dispărut intre timp,sunt unul si același,insa nu înțeleg de ce se comporta diferit.”
-Mda...vezi sa nu înțeleagă...replic cu voce tare in urma gandului.
-Ce?intreaba de data asta Adom.
Gem frustrata fiindca o asemenea nebunie nici macar de mine nu poate fi crezuta in totalitate,de asta am nevoie de o întâlnire cu Set ca sa ma conving ca n-am luat-o decu mintea pe coclauri.
-Nu am cum sa va explic acum,dar va rog sa ma ajutați sa dau de el!le cer cu disperare și ma opresc în loc,apoi ii implor cu ochii sa nu ma lase balta.
Din nou isi arunca priviri,dupa ridica din umeri semn ca se baga in nebunia mea.
-Si asa nu avem altceva mai bun de făcut având în vedere ca ne aflam atat de departe de casa,incepe Atum sa vorbească. Asadar o ajutam pe enervanta?
Chicotesc cand il aud cum imi spune.
-Sa știi ca la fel te numesc si eu in capul meu,il informez,iar el îmi arunca un ranjet.
-Prea bine,isi da acceptul prima data Adom,iar Zahra imi face cu ochiul.
-Eu ma bagam si daca ei nu voiau,dar i-am lăsat prima data sa răspundă sa vad dacă într-adevăr le-ai intrat pe sub piele sau doar mi s-a părut,imi zice,iar la final chicoteste cu o incantare vicleana in glas.
Surad.
-Bine...replica roscatul intr-o doara. Acum ca te-ai convins de acest lucru,eu propun ca prima data sa revenim în capitala doar ca sa mancam ceva. Imi plange stomacul de foame. Dupa vedem cum o sa dam de urma zeului.
-Eu propun ca prima data sa facem o baie,apoi in capitala sa furam niște haine,dupa sa mancam,apoi sa întrebam localnicii daca au o idee încotro s-a îndreptat zeul malefic,vine Zahra cu o alta ordine a ideilor.
-Nu cred ca a plecat foarte departe,raspunde Adom pe un ton meditativ.
-De ce ai impresia asta?vreau sa stiu,iar el ridica din umeri.
-Set nu e un rege ingaduitor,iar pentru ca poporul l-a tradat cu siguranta furia lui o sa fie aruncata asupra celor care si-au plecat capetele inaintea lui Osiris.
-Aaaa...raspund imediat ce vorbele brunetului chiar au o logica solida la baza. Atunci hai sa ne spălăm,apoi sa vedem ce se intampla pe timp de zi in capitala,propun,iar Zahra e prima care se repede spre apa.
O urmez,iar cei doi barbati merg pe partea cealalta a malului. Noi ne băgăm pe dupa un rand de stuf ca sa ne putem spala cum trebuie,iar dupa ce suntem gata și ieșim pe mal,incep sa-mi trec usor degetele prin suvitele ude.
-Abia aștept sa scap de hainele astea saracacioase...mormaie Zahra in timp ce privește zdrentele ude de pe ea.
-Crezi ca o sa găsim altele mai bune?
-Normal!exclama imediat. Suntem la capitala! Aici mai bine de jumătate dintre cei care locuiesc sunt cu bani,deci...lasa cuvintele in aer si imi zambeste viclean.
Chicotesc pentru ca știu ce-i trece prin cap,iar de data asta ea o sa fie cea care o sa fure și n-o sa-l mai lase pe Atum sa aleagă pentru noi.
„Daca pentru ea e important cu ce urmeaza sa se îmbrace,pe mine mai puțin ma interesează. Ceea ce vreau este sa o iau cat mai repede pe urma zeului,fiindca are niște explicații serioase de dat.”
 
*****
 
In capitala de cum intram ne intampina aceeași pustietate care a facut-o si in urma cu o noapte,dar dacă aseara simțeam ca sufletele se ascund prin toate casele,acum nici o energie nu mai vibreaza prin jurul nostru.
-Unde au dispărut?intreb in vreme ce inaintam pe strada principala și ma uit când stanga,cand dreapta pe la casele pe langa care trecem.
-Nu stiu,dar e momentul potrivit ca sa dau iama in cuferele lor cu haine!exclama Zahra incantata si incepe sa pășească inaintea noastra,apoi intra prin fiecare locuinta goala și o asteptam pana cand găsește tot ce își dorește. Am dat peste o familie de bogați!striga extaziata cand iese dintr-o casa foarte sofisticata ce lasa clar de inteles dupa aspectul ei ca aparține unor persoane din inalta societate.
-Hai sa ne schimbam și sa găsim ceva de mâncare,ne cere Atum pufnind la final,iar dupa ce fiecare primim cate o tinuta de la Zahra,eu ma dau mai dupa un colt cu ea si incepem sa ne imbracam cu hainele ce le-a ales pentru amândouă.
In vreme ce ea trage o rochie eleganta pe trupul ei intr-o nuanta de verde pal,care are mânecile tăiate pe din doua si fasiile despicate se leagă intre ele pe incheieturile mâinilor cu un snur din aur,eu ma îmbrac tot cu o rochie,dar spre deosebire de a ei este roșie si imi lasa picioarele la vedere,iar la gat mi se încheie cu un colier masiv din aur bătut într-o sumedenie de pietre.
-Sandale n-am mai stat sa caut pe mărimea noastra,dar sunt bune si astea de le avem în picioare,replica imediat ce amandoua suntem gata.
-Normal,doar tu le-ai făcut,o laud pentru ca papucii ii avem de cand am plecat de la templul lui Adom si sunt confectionati in totalitate de ea.
Chicoteste fericita pentru ca tocmai i-am spus ca-mi plac lucrurile ce ies din mainile ei,iar imediat ce iesim de dupa colt dupa ce aruncam zdrentele ce le-am avut pe noi printr-o gaura de la baza unei case,ii vedem pe băieți cum ne așteaptă în mijlocul străzii.
Atum e imbracat cu o pereche de pantaloni din in intr-o culoare de albastru perlat,iar pe umeri poarta o pelerina ușoară ce i se încheie la gat cu un ditamai lanțul,iar Adom poarta o pereche asemănătoare de pantaloni,doar ca ai lui spre deosebire de a roscatului,au un brau in talie si-o centura pe deasupra incrustata in diamante. In schimb pe umeri nu ii atarna o pelerina,ci are pe el o cămașă care se leagă într-o parte la baza soldului stang si ii lasa la vedere putin din pieptul bine lucrat.
-Hai sa mancam,ne cere roscatul,iar stomacul meu incepe imediat sa scoata niște sunete de foame.
Ne punem toti patru in miscare,iar in căutarea noastra a unui loc în care sa putem lua masa,apare un om ce rătăcește precum un nebun scăpat prin capitala.
-O sa ne îngroape sub nisip!rostește intr-una panicat si nici macar nu observa ca ne apropiem de el.
-Cine o s-o faca?intreaba Adom cu glasul lui baritonul.
Bărbatul la vreo 25 de ani se opreste si tresare speriat când aude vocea goasa ce il aduce în simturi,apoi se arunca în genunchi în fata noastră si incepe sa faca plecăciuni.
-Iertare si indurare!ne cere aproape plangand.
Ma uit cu o spranceana întrebătoare spre prietenii mei,iar ei clatina a lehamite din cap.
-Iti e frica de furia lui Set?il intreaba Atum de data asta,iar bărbatul icneste,dupa se apuca de bocit.
-O sa ne îngroape de vii!!!tipa si isi ridica ochii cu durere spre inaltul cerului.
-Nu asta meritați?intreaba Zahra fara urma de caldura in glas. L-ati aruncat imediat ce domnia i-a încetat,iar acum va e frica de ce e capabil sa va facă?
-Dar n-am avut încotro!se apara bărbatul pe un ton smiorcait.
Toti trei pufnesc cand il aud,apoi incep sa pășească nepăsători pe langa bărbatul ce mai ca nu se perpeleste singur prin propriul lui Iad.
-Unde găsim ceva de mâncare?il intreaba Adom in vreme ce ma urnesc la randul meu din loc ca sa tin pasul cu ei.
-In colt este o carciuma,dar nu e nimeni în ea. Toata lumea a facut coada in fata templului ca sa ceara iertare de la zeul nostru!
„Da? Pai exact acolo urmeaza sa ne indreptam si noi dupa ce o sa mancam,dar nu ca sa cerem iertare,ci explicații. Mai ales eu fiindca trebuie sa am o discuție foarte serioasa cu maleficul in fata căruia nu de mult am lesinat,iar el in loc sa aibă grija de mine m-a lăsat balta.”