Intre doua lumi 🔞

Capitolul 25

Raziya:
Egiptul Antic...

O data ce aflu următorul pas pe care trebuie sa-l fac,Set ne teleporteaza pe amandoi in orasul lui Anubis,iar cand imaginea din fata ochilor imi devine clara,ma incrunt pentru ca nu pricep de ce toată lumea e foarte agitata in jurul meu si mulți dintre oameni ma cauta strigandu-mi incontinuu numele.
-Aici erai!spune o femeie imediat ce privește in directia mea.
Ma uit la ea intrebator,dupa intorc capul,crezand ca vorbește cu Set,doar ca nu-l vad pe zeu pe nicăieri.
-Cu mine ai treaba?vreau sa stiu,iar ea isi ridica puțin fusta lunga și grabeste pasul spre mine.
-Prietenii tai au ceva timp de când te cauta,iar cand ne-au spus sa facem acelasi lucru pentru ca ești cea predestinata lui Set,lumea a luat-o razna.
-Offff...rostesc printre buze,apoi inspir adanc si ma uit spre templul lui Anubis.
-Ai idee unde ii găsesc pe prietenii mei?intreb cu voce aproape goala,pentru ca doar gândul ca habar n-am ce ma așteaptă inauntru ma seaca de puteri.
-Sunt prin oraș,imi da femeia un răspuns ce nu ma ajuta la nimic.
Clatin din cap sa-mi aling gandurile pe alocuri încărcate cu teama,iar in timpul asta ma pun in miscare si incep sa urc spre a doua colina de nisip.
Cum trec printre oamenii aflați în oras,vad cum fiecare se opreste in loc si se uita la mine cu ochii cat cepele.
-Super!exclam sarcastica in barba,pentru ca numai asta nu-mi lipsea.
Sa fiu o vedeta printre ei chiar nu-mi face placere. Ma sâcâie oamenii care imi calca toate limitele,iar in clipa asta aceasta multime imi invadează fara sa vrea tot spațiul personal prin prisma privirilor curioase ce mi le aruncă. Ii vad cum ar vrea sa vina spre mine,sa ma atinga,sa ma ia la întrebări,iar dorintele lor ma calca rau de tot pe bătătură.
-Nu puteau sa-si tina gura?ma întreb singura in vreme ce ma gandesc ca de nu vorbeau prietenii mei in stanga si-n dreapta despre mine,nimeni n-ar fi știut cine sunt și nu s-ar mai fi uita acum la mine de parca as fi un fel de zeitate.
-Nu-i baga in seama,susura vocea lui Set in stanga mea si intorc imediat capul.
Nu-l vad,dar știu sigur ca e langa mine.
-Usor de zis,bomban suparata,dupa revin cu ochii pe drum și continui sa urc dealul.
Pe parcursul deplasării mele ma întâlnesc cu Atum,apoi cu Zahra si intr-un final cu Adom care incep la randul lor sa ma ia la întrebări.
-Am fost cu Set,le spun când încetează sa isi toarne grijile cu privire la fiinta mea pentru ca am plecat de langa ei fără sa le dau o explicație.
-Mi-am făcut atat de multe griji!exclama Zahra in vreme ce ma strange tare de mana. Am crezut ca Osiris si-a făcut apariția pe aici fara sa știm și te-a luat!
-Hmmm...mormai printre buze. Nu înțeleg de ce te-ai gândit la asa ceva cand v-am spus ca trebuie sa ma întâlnesc cu Set intr-un fel sau altul doar ca sa aflu detaliile cu privire la ce trebuie sa fac in orasul lui Anubis.
Pufneste.
-Cand am intrat în panica pentru ca nu te-ai mai întors de la baie,n-am mai gândit limpede și la tot ce-mi statea capul era sa nu te fi rapit celalalt zeu!raspunde suparata.
Oftez.
-Bine...linistiti-va,ne cere Adom pe un ton menit sa calmeze spiritele. Acum ca ești aici și te-ai întâlnit între timp cu Set,ce ai de făcut pana la urma?vrea sa stie si-mi ridic ochii mai mult spre templu de care ne apropiem.
-Trebuie sa intru in casa lui Anubis,raspund cu jumătate de gura.
Atitudinea lor imediat se schimba,iar privirea fiecăruia imi da de inteles ca e groasa rau treaba.
„Ma asteptam si eu la asa ceva...Pana la urma trebuie sa intru in culcușul unui zeu suprem. Cel care face parte din soarta de cand a luat naștere întregul univers."
-Poftim?intreaba Atum vexat.
-Acolo am de dus la capat misiunea,raspund si arat cu un degete spre intrarea in templu.
-E o nebunie!exclama Zahra. Nimeni n-a mai ieșit de acolo,Raziya!continua cu spaima în glas. De ce te-ar trimite Set inauntru?
-Vrea sa iau ceva,raspund pe un ton jos,iar bruneta se crispeaza din cap pana în picioare si ajunge sa paseasca mecanic pe langa mine.
Merge ca un robot teligjidat in vreme ce respiratia ii devine tot mai șuierătoare.
-Nu vreau sa te pierd!rosteste deodata cu frica in glas.
O prind de data asta eu mai tare de mana și incep sa o scutur usor.
-N-am sa patesc nimic,încerc sa o asigur,dar vad pe ochii ei ca nu ma crede.
-Nu înțelegi ca nimeni n-a mai ieșit vreodata de acolo?aproape ca se rasteste la mine din cauza disperării ce o cuprinde.
Inspir adanc,dupa ma opresc în loc si o îmbrățișez.
-Inteleg ca-ti faci griji pentru mine si apreciez lucrul asta,dar face parte din profetie ceea ce urmează sa fac,asadar ai încredere ca am sa ma descurc,ii cer in vreme ce incerc sa ma conving si pe mine ca tot ce spun chiar e adevărat.
Inghite in sec,dupa ma priveste temătoare in ochi și vocea ii tremura cand vorbește.
-Am...insa te rog sa nu te rătăcești pe acolo și nici sa faci ceva care sa-ti aduca moartea in dar,bine?intreaba si incuviintez din cap.
Ne punem din nou in miscare,iar pana cand ajungem in fata templului grandios nici unul dintre noi nu mai scoate un cuvânt printre buze. Fiecare ne adâncim in propriile gânduri și ieșim din ele doar cand dam de poarta imensa ce duce spre interiorul intunecat al lăcașului.
-Ai grija ce faci,imi cere Adom pe un ton serios.
-Si încearcă sa nu-l superi prea tare pe zeu,continua Atum.
-Nu asta imi e intenția,ii asigur pe amandoi,dupa incep sa-i îmbrățișez pe fiecare in parte.
-Sa te întorci cat poți de repede,imi cere Zhara si zambesc in coltul gurii cand vad cât de mult s-a atașat de mine.
-Am sa o fac,o asigur pe un ton ferm,apoi o pup pe obraji si le fac cu mana inainte sa patrund in templu.
De cum pasesc in interiorul lui,aerul incepe considerabil sa se schimbe. Devine tot mai rece,iar eu ajung sa ma îmbrățișez singura pentru ca începe sa-mi fie tot mai frig.
Vad flăcările de la felinarele prinse în peretii inalti din piatra cum pâlpâie tot mai încet,de parca mi-ar da de inteles ca aici inauntru viata e pe cale sa se stingă cu cat ma adâncesc mai mult in interiorul templului,iar lumina la un moment dat abia mai este vizibila.
Porțiuni destul de mari ajung sa pasesc aproape orbecaind prin intuneric,iar mintea mea incepe ușor ușor sa intre in panica.
„Daca am sa ajung sa nu mai vad nimic ce am sa fac? Daca am sa cad? Daca am sa-mi rup ceva? Cum am sa mai înaintez? Si cine o sa ma scoată de aici daca sfârșesc cu vreo rana?"
-Nu-ti fie frica Raziya...susura o voce in aerul rece ce ma înconjoară și ma scoate din toate întrebările fara răspuns ce-au ajuns sa-mi roiasca prin cap.
-Set...?spun cu dintii ușor clantanindu-mi in gura.
-Calea ta e libera și pasii stiu sa te poarte spre locul in care trebuie sa ajungi. Nu îți fa griji...ai încredere în tine.
-Esti aici cu mine?raspund in schimb si incep sa-mi plimb capul cand in stanga cand in dreapta in încercarea de a observa ceva prin intunericul ce ma înconjoară.
In afara de pereții din piatra și cateva coloane groase care sustin tavanul nu vad nimic,dar cu toate astea vocea lui continua sa susure.
-Nu...nu pot intra în templul...dar te simt de la intrarea în el.
-Nu îți este permisa trecerea?vreau sa stiu si continui sa pasesc prin bezna ce devine tot mai densa.
-Deocamdata da. Dar striga-ma atunci cand ai sa iesi din altar. Bine?
-Am înțeles,raspund in soapta,apoi incep sa ma mobilizez cand intunericul devine tot mai pregnant si imi adun tot curajul de care dispun in momentul de fata,dupa incerc cu puterea mintii sa mi-l cresc ca sa nu dau birt cu fugiții.
Ma încurajez singura in minte ca am sa pot face fata aceste provocări,iar cand imi dau voie sa respir cum trebuie atunci cand imi insuflu o doza mare de adrenalina prin vene,pasesc sigura pe mine fiindca pana la urma din câte am înțeles nimic nu mi se poate întâmpla.
Zeul permite intrarea mea in casa lui,iar ceea ce am de făcut este sa nu devin hapsana cand am sa gasesc altarul sau. Trebuie sa raman concentrata pe alegerea un singur obiect din câte am sa vad și sa ies din nou afara.
-Bine Raziya! Hai ca poți! Atata timp cât nu exista obstacole in drumul tău,n-ai de ce sa-ti faci griji! Singura problema a ta e sa nu te apuci sa iei mai mult decât trebuie!
Incuviintez ca pentru mine din cap dupa ce imi vorbesc singura,iar cu cat grăbesc pasul,vad cum in fata mea incep sa palpaie cateva flacari albastre. Drumul spre ele duce printr-un tunel si trebuie sa ma catar pe pietre ca sa patrund inauntru,pentru ca gura sa se afla pe la jumatatea zidului.
-Hai ca doar nu ești atat de proasta sa iti rupi gatul!exclam cand imi dau seama ca totuși am un obstacol pus în cale.
Incep sa-mi infing degetele prin spațiul dintre pietrele mari ale ppereteluicu pricina cand drumul meu se infunda din cauza lui si imi incordez muschii ca sa ma urc pe zid.
-Ah!tip scurt cand un picior imi aluneca atunci cand nu-mi bag cum trebuie vârful printre pietre și mai ca nu ajung sa cad precum o testoasa pe spate.
-ruuHii...?
-Sunt bine!urla cand vocea lui Set strapunge imediat aerul care ma înconjoară.
Il aud cum rasufla usurat,iar eu inspir o gura mare de aer și ma fortez sa ajung o data spre gaura aflata in mijlocul zidului.
-Am reușit!strig de fericire cateva minute mai tarziu,cand reusesc sa patrund in tunelul cu pricina.
Chicotul lui Set ma face sa zâmbesc și imi pun câte o palma pe fiecare perete ca sa ma ajut in felul asta sa tin directia precisa de mers înainte.
Flacarile albastre ce stralucesc slab prin interiorul tunelului nu-mi prea sunt de folos pentru ca nu ma prea ajuta extrem de tare sa vad cum trebuie drumul,iar dupa câteva zeci de minute in care urmez calea dupa care ma ghidez prin intermediul palmelor ce mi le plimb intr-una pe pereți,ajung la un moment intr-un punct in care trebuie sa cobor in subteran.
Pasesc cu grija și atenție pe scarile din piatra,fiindca umezeala devine tot mai mare și imi e frica sa nu alunec,iar pe la jumatatea lor ma opresc doar ca sa-mi dezmortesc putin oasele încordate.
-Mai e mult pana jos?ma întreb singura si pun o mana din nou pe perete,dupa imi continui drumul si calc apasat cu fiecare picior doar ca sa nu risc sa alunec si sa ajung sa ma rostogolesc pe ele.
Muschii incep sa-mi arda pentru ca sunt extrem de încordată,iar cand intr-un final treptele se termina,ma trantesc in cur pe ultima ca sa imi trag sufletul.
Adrenalina imi pompează vijelios prin vene,iar carnea ma doare pe mine fiindca mi-am ținut muschii incontinuu tensionați.
Imi intind picioarele și le masez cat pot de bine ca sa detensionez presiunea din muschi,dupa imi scutur de cateva ori bratele si imi inclin la final capul intr-o parte si-n alta ca sa-mi trosnesc oasele de la gat.
Ma ridic de jos doar cand ma simt puțin mai bine și-mi găsesc forta necesara ca sa-mi continui drumul mai departe.
Tunelul incepe sa fie tot mai luminat cu cat înaintez in fata si casc ochii atunci cand stralucirea de la capătul lui devine tot mai mare.
-Wow!exclam cand ajung sa vad care era motivul acelei straluciri.
In locul in care ajung sa ma aflu,este o camera imensa plina cu bogatii,iar aurul strălucește peste tot,de parca am dat peste o comoara a piraților.
In toata încăperea sunt numai lucruri de valoare. Artefacte,pietre,bani,arme și asa mai departe. Toate bogatiile lumii am impresia ca se afla aici și pasesc incet in interiorul camerei,apoi ma uit cu încetinitorul prin fiecare colt al ei pentru ca nu stiu ce mai exact trebuie sa caut.
-In regula...mormai in barba și imi trec o mana printr-o gramada cu aur aflata în centru încăperii,iar sub ea dau peste tot felul de cutiuțe strălucitoare și incrustate cu diferite pietre pe capacele lor. Oare trebuie sa caut în ele?ma întreb singura.
Cum nu primesc nici un răspuns,ma apuc sa le deschid si incep sa le pun deoparte ca sa nu le mai iau încă o data din greșeală la rand atunci cand ceea ce găsesc inauntrul lor nu imi stârnește nici un interes.
-Daca asta trebuie sa fac,pai o sa treacă ceva pana cand o sa-mi dau seama ce caut!exclam in vreme ce continui sa deschid cutiile din aur ce sunt in diferite mărimi.
La un moment dat dau și peste niște cufere pe care abia reusesc sa le urnesc din loc si oftez de fiecare data cand sunt in stare sa le mut.
-Ce e asta?intreb fascinata cand intr-unul,printre obiectele ce le găsesc inauntru,dau peste un simbol ce aduce foarte mult cu ochiul lui Ra,iar piatra din mijlocul sau strălucește intr-o culoare aurie. Asta chiar e pe bune ochiul lui?ma întreb si incep sa invart pe toate părțile simbolul greu din aur. Mda...cred ca da...imi raspund singura cateva clipe mai târziu când realizez ca ar putea exista sansa ca nestemata sa fie autentica.
Il pun intr-o alta parte a camerei ca sa nu îl pierd printre comorile ce deja le-am desfacut si sortat,dupa ma apuc sa caut mai departe.
-Inseamna ca ceea ce trebuie sa găsesc chiar se afla pe sub monedele astea din aur,concluzionez pentru ca pana acum doar ochiul lui Ra a reusit sa-mi stârnească putin interesul de a lua simbolul acasă,doar ca nici o asemenea comoara nu ma face sa ma opresc din căutarea mea.
Minutele se scurg si cred ca se tranforma in ore,iar eu continui sa caut fara oprire printre bogatii.
La un moment dat ma prind de solduri si ma indrept cu greu de spate pentru ca intepenesc de la cat am stat aplecata si gem cand toate oasele imi pocnesc de sus pana jos.
-Au! Zici ca-s o baba!mormai printre buze cat timp astept ca durerea sa-mi treacă,dupa imi misc mijlocul in stanga si-n dreapta ca sa detensionez mai mult muschii,apoi ma aplec si continui sa scormonesc prin aurul ce ma înconjoară.
Ajung sa dau prin unele cutii de coliere ce sunt inscripționate pe spate cui au aparținut,iar printre bijuteriile ce le găsesc,o bratara ii aparține și lui Nephthys.
-Mda...plescai din buze cand o vad si-o arunc peste umar dezinteresata.
Nici macar nu-mi pasa pe unde aterizează si imi continui mai departe căutările mele spre habar n-am ce mai exact,dar când dau peste o cutie roșie ca focul,incrustata pe margini in pietre rubinii si in culoarea ambrei,ceva inauntrul meu se cutremura.
De parca la nivel energetic,spiritul imi spune ca am dat peste ceea ce voiam.
-Ia sa vedem ce e aici,spun in timp ce deschid cutia cu pricina,iar inima imi urca în gat de curiozitate sa vad peste ce urmeaza sa dau și pentru ce mai exact a trebuit sa intorc toata camera asta cu susul in jos,iar cand ridic capacul gasesc in interiorul captusit cu o catifea de culoarea nisipului cum pulsează o inima neagra,mai ca nu scap din cauza socului cutia din maini.
-Aolo!icnesc si privesc cu ochii cat cepele cum organul pulsează parca cu furie. Vai!exclam cand imi pica fisa. Asta e inima lui Set nu-i asa?pun întrebarea ca trasnita,doar ca nu primesc de la nimeni nici un răspuns. Hmmm...sigur e a lui...altfel ce ar cauta printre aceste lucruri care aparțin zeilor,nu?
Ridic din umeri pentru ca nu stiu sigur dacă ii aparține sigur lui Set,dar pana la urma ce alt zeu mai este fara inima in piept? Iar cand ma hotarasc sa risc crezând din tot sufletul ca ii aparține maleficului,inchid capacul și imi pun cutia sub un brat,apoi cobor cu grija muntele de bogatii pe care am stat pana acuma aplecata.
-Bine...doar asta vreau sa iau!!!strig in speranta ca Anubis ma aude si ma vede totodată.
Ridic cutia deasupra capului și cu bratele in aer ies din camera comorilor.
-Ai văzut? Doar asta am luat! Sa știi ca n-am sterpelit nimic pe langa,bine?continui,iar un ras ajunge la urechile mele cu cat înaintez pe holul tunelului pe care am venit mai mult orbecaind. Set?strig in gura mare. Poți sa vii? Eu am ieșit din altar!!!!
Nu primesc nici un răspuns,dar nu durează mult pana cand zeul apare langa mine.
-Vai!icnesc si inima imi scapa o bătaie cand din senin răsare langa mine.
-De ce te-ai speriat?
-Anunta si tu cand ai de gând sa te faci vizibil deodata pe langa mine,raspund in schimb si ii bag in următoarea clipa cutia sub nas. Asta am luat din camera,care apropo,nu e un altar ci o încăpere plina cu comori.
-Stiu,raspunde rânjind. De asta e cam greu sa te hotărăști pe ce sa pui mana dacă ai o inima hapsana si reușești printr-o minune sa ajungi aici,nu-i asa?
-Pai...raspund intr-o doara. Cred ca da,doar ca mie nu mi-a fost de loc greu sa rezist acelei tentatii stralucitoare. Mai greu mi-a fost sa caut printre bogatii,fiindca nimic nu imi facea cu ochiul.
Chicoteste.
-Si? Ce ai luat mai exact?intreaba,iar eu deschid incet capacul de la cutie in fata lui in vreme ce ii urmăresc cu interes fiecare trasatura a chipului.
Cand dau la iveala inima din interior,ochii lui se măresc putin,apoi sclipesc și stiu,in clipa asta imi dau seama ca am făcut alegerea care trebuia,iar un zambet larg imi apare pe buze.
-Iti aparține,asa-i?intreb,desi interiorul deja mi-a dat răspunsul prin intermediul feței sale.
-Da,raspunde pe un ton jos.
-Deci...ce trebuie sa faci cu ea?intreb,iar el inspira adanc.
-Eu nimic,tu ești aia care trebuie sa mi-o bagi în piept,raspunde imediat ce-si tinteste ochii in ai mei.
Mi se taie respirația.
-Poftim?intreb ca trasnita. Cum sa bag asta in pieptul tău?
Nu raspunde prin vorbe,ci isi deschide mantia in zona pieptului si isi infinge degetele in carne,iar eu tip ca din gura de șarpe cand isi rupe oasele ca sa isi dea la iveala interiorul arzător.
-Vai de mineeeee!!!urlu din cauza nivelului ridicat de nebunie pe care am ajuns sa-l vad și sa-l trăiesc. Oare cate mai poate indura mintea mea saraca? Fiindca am sa ajung sa o iau complet razna din cauza tuturor evenimentelor ce mi se intampla in fiecare zi pe care o trăiesc in lumea asta dementa!!!
Surade,dar eu nu înțeleg ce i se pare lui atat de amuzant.
-Ti-ai îndeplinit profetia Raziya,vorbește cu o voce ce i se traforma tot mai mult si parca incepe sa vibreze de undeva de foarte departe. Ai demonstrat ca nici macar in toate bogatiile de pe lume,tu nu te-ai gândit nici macar o clipa la tine,pentru ca într-adevăr ma iubești pe mine. Cu toate ca la început nebunia peste care ai dat asa cum o numești tu,a început sa prindă sens cand m-ai întâlnit pe mine,nu?
Incuviintez din cap pentru ca are dreptate.
-Langa tine existenta depășește orice poate fi explicat,iar lucrul asta e valabil pentru mine în ambele mele lumi din care tu faci la randul tău parte. Te iubesc Set...sunt sigura ca as face-o in orice dimensiune fără ca măcar sa știu cine ești cu adevărat. In lumea mea habar n-am avut ca ești un zeu. Te-am cunoscut fiind sărac și tot am simțit chemarea spre tine. Nu m-a interesat de nimic. Nu mi-a pasat ca n-ai de nici unele. Ceea ce știam si voiam era ca trebuie sa-mi petrec viata langa tine.
Zambeste,dar cu toate astea tot pare inspaimantator din cauza pieptului deschis din care ii ies flacari. Dar nici macar aceasta situație nu ma face sa simt frica fata de el.
Este al meu,iar eu am sa-l aleg indiferent de circumstante.
-Atunci baga-mi inima in piept ruuHii ca sa bata doar pentru tine.
Imi cobor ochii la indemnul lui pe gaura neagra care arde printre flacarile ce ies din el si simt o chemare profunda spre sufletul lui ce il oglindește la perfecție pe al meu.
Ceea ce stârnește in mine chemarea lui e dincolo de cuvinte. E mai mult decât mintea ar putea vreodata sa priceapă si inima sa înțeleagă,iar cand pun pana pe organul ce pulsează cu putere in cutie si il bag in interiorul lui facand abstracție de moliciunea membranei in care ii e invelita inima neagra doar ca sa nu risc sa lesin ca ii tin la propriu muschiul plin cu vitalitate in palma,ma pun sa i-o fixez in golul dinauntru si simt cum un alt nou univers ajunge sa se creeze intre noi.
Încă o lume ni se deschide în fata,iar in ea iubirea noastră se întregește pana la un nivel pe care nu-mi puteam imaginam pana acum ca poate sa existe.
-Multumesc,sopteste pe un ton încărcat cand imi retrag palma dintre flacari si isi inchide pieptul in fata mea. Te iubește Raziya,continua,iar bratele lui se strang cu tandrete in jurul taliei mele.
Ii inlantui gatul si zambesc fericita cand culoarea din ambii lui ochi devine albastra.
-Deci asa ai ajuns sa ai acesti ochi in prezentul meu!surad cu bucurie in glas si ma intind ca sa-l sărut pe buze.
Priveste adanc in ochii mei in vreme ce limbile ni se ating cu pofta intre ele,apoi zambeste incantat cand isi vede culoarea prin intermediul privirii mele.
-Mi s-a modificat culoarea in celalalt,constata,iar eu incuviintez din cap.
-Oare de ce?intreb si il vad cum imediat se concentrează pe tot ce inseamna fiinta mea,iar din ochii mei iese o strălucire in acelasi timp cu o scânteie din ai lui.
-Pentru ca acum sunt capabil sa vad lumea si prin ochii tai,ruuHii...
-Si ce inseamna asta?intreb cand nu-i înțeleg cuvintele.
Zambeste.
-Reusesc sa ma vad pe mine intr-un alt timp.
-Aaaaa...scot un sunet șocat si incantat in acelasi timp.
-De asta am putut sa preiau controlul asupra mea cand eram cu tine in templu din Teba.
Ii pun vorbele cap la cap in vreme ce continua cu explicația si ma prind intr-un final ceea ce vrea sa spună.
-Cand eu am simțit ca ma fac una cu ambele lumi,tu ai văzut din prezentul meu unde mai exact ma aflu...
-Mda...si am luat legătura cu sufletul din trecut prin intermediul tău.
-Oh!exclam in soapta. Asta e tare nu-i asa?
Chicoteste si ma strange cu mai multa putere in bratele sale.
-E mai ceva decat altarul plin cu bogatii a lui Anubis,raspunde cu gura la o suflare de a mea. E totul ruuHii,mai spune inainte sa ma sarute,iar eu simt cum ma topesc in bratele lui.
-Te iubesc,soptesc printre săruturi cu o incarcatura aparte in voce fiindca sunt singurele cuvinte ce pot exprima iubirea pe care i-o port,dar care n-are cum vreodata sa fie cuprinsa in totalitate prin intermediul lor.
-Doar tu contezi pentru mine Raziya,raspunde in acelasi mod profund care reușește sa-mi dea foc inimii. Atata timp cât îmi apartii,eu am totul pe aceasta lume.
-Am sa-ti apartin mereu,ii jur in timp ce ii ciugulesc usor buzele.
-Iar eu îți promit ca in fiecare bataie a inimii mele ai sa trăiești doar tu. Pentru ca tu te potrivești la perfecție la mine in suflet.
-De asta sunt ruuHii,replic zambind.
-Exact,raspunde cu glas incarcat. Fiindca doar tu ești aleasa sufletului din mine.
„Din atâtea miliarde de suflete,doar eu am fost creata special pentru a lui. De asta am fost capabili sa ne întâlnim la granita cu haosul. De asta trăim intre trecut și viitor. Si tot de asta ne aflam la inceputul unei iubiri stravechi ce-o sa continuie in următoarea mea viata. Pentru ca iubirea noastră a luat naștere print-un vis ca sa devina mai apoi o realitate. Si totul a fost atat de lipsit de sens la inceput ca mai apoi sa prindă contur cand toate piesele au fost asezate,iar in momentul asta privind spre întreaga imagine pot sa spun ca într-adevăr iubirea noastră chiar sta la baza aflata intre doua lumi."