Intre doua lumi 🔞

Capitolul 19

Raziya:
Egiptul Antic...
 
-Acum ca ai aflat ca stiu faptul ca existenta ta nu aparține acestui timp,am și eu o întrebare pentru tine,vorbește in vreme ce fara sa vreau ajung sa-mi plimb ochii pe trupul lui sculptat fiindca nu catadicseste sa traga niște haine pe el.
Încă are talia infasurata intr-un prosop și încă se afla la o suflare distanta de mine,iar mintea cu toate ca imi cere sa pun putina distanta între noi doar ca sa nu fac un gest nesabuit,inima ma îndeamnă sa-l ating,iar degetele incep sa ma furnice pentru ca dorinta imi devine atat de mare,incat depășește frica ce-a reusit s-o dezlănțuie zeul cu mișcarea lui rapida și amenințătoare spre mine.
Imi strang pumnii doar ca sa nu ma las ispitita de trupul sau ce ma tentează cu fiecare muschi sa-l mangai.
Si-as face-o,n-as zice nu,pentru ca chemarea sufletului sau o simt cum arde spre mine,doar ca la nivel mental stiu ca bărbatul din fata mea nu este cel cu care eu sunt casatorita,ci seamănă doar izbitor de bine cu el,asa ca ma abțin extrem de tare sa nu-mi pun toate dorințele ce ma incearca in practica.
-Ce te framanta?intreb cand imi aduc aminte prin tumutul de emotii ce imi iau cu asalt atat corpul cat si capul faptul ca avea o curiozitate legata de fiinta mea.
-Chipul meu ti-a adus aseara răspunsul la dilema de care imi spuneai?vrea sa stie,iar eu mijesc ochii in directia lui cand imi amintesc ca m-a lăsat lesinata in oaza.
-Nu chiar,raspund pe un ton rar. Dar de ce m-ai lăsat inconstienta in oaza?mai ca nu-l iau la rost,iar tonul meu putin arțăgos face imediat ca trasaturile lui sa se înăsprească.
„Oh! Zeul chiar are probleme cu furia si orice gest sau vorba ostentativa la adresa lui il scoate imediat din sărite.”
-E a doua oara când faci asta...incepe sa vorbească cu același calm ce mie îmi baga in alerta toti porii. A treia oara am sa te trimit in lumea lui Anubis daca mai ai de gând sa o faci.
-Parca nu aveai voie sa omori pe nimeni,spun de cum vorbele lui Adom rasar in capul meu si ma folosesc de cunoștințele pe care mi le-a spus ca o portiță de scapare.
Ranjeste.
-Pot sa fac orice imi doresc atata timp cât consider ca meriți.
-Ah!exclam cand ii aud explicația.
„L-as intreba de Osiris si cum de nu i-a pus capăt zilele,dar am impresia ca de o fac am sa ma avant mult mai tare pe nisipurile deja mișcătoare din jurul meu si a lui.”
-Hmm...in regula,încerc sa o dau la pace cu el si schimb imediat tactica.
Imi îndulcesc putin tonul și il privesc cu o oare care evlavie.
Chicoteste.
-Esti atat de ciudata ruuHii...replica de o potriva amuzat,dar in continuare parca dorindu-si sa calc stramb ca sa ma nimicească.
„Pai sunt o ciudata. Iar tot ce se petrece în jurul meu de cand ma știu eu pe fata pământului a luat-o mai tare razna o data ce am ajuns în lumea asta antica si-am dat peste tine.”
Bine-nteles ca nu-i pot spune toate lucrurile astea si ma mulțumesc cu faptul ca mi-a mărturisit ca nu patrunde in mintea nimanui ca sa nu descopere in clipa asta ce-mi trece prin minte,apoi incep inca o data sa-mi plimb ochii pe trupul lui,iar muschii de pe abdomen incep sa-i joace cand ridica o mana si cu un degetul aratator incepe sa traseze o linie de la urechea mea pana in coltul buzelor.
-Ma vrei...mormaie cu o incantare sinistra in glas. Asta iti e următoarea dorinta ruuHii? Sau de ce te uiți la mine ca la soare? Pentru ca de vrei sa dai de strălucirea lui,nu eu sunt zeul pe care il cauti. Mingea de foc nu ma servește pe mine.
Pufnesc,iar sunetul il face imediat sa maraie.
Imi dau seama ca am greșit pentru a treia oara la rand și casc ochii,dupa ma uit speriata in ai lui si cand ii vad cât de tare se înflăcăreaza,ma întorc pe calcaie si o rup la fuga încercând sa scap de furia sa.
-Imi pare rauuuu!!!urlu in timp ce trec dincolo de perdelele ce flutura usor in adierea vântului cald,iar in urma mea se aude un ras infricosator,apoi zeul apare la un pas in fata mea si nu apuc sa franez la timp ca sa nu ma lovesc de corpul sau.
-Hm!gem scurt și totodată dureros cand impactul ma trosneste prin fiecare os de zici ca tocmai am făcut contact cu o bucata de piatra.
-Unde fugi?intreaba cu o placere sinistra in glas,de parca l-ar incanta fuga asta a mea de el pentru ca stie oricum ca n-am unde sa ma ascund de ochii lui.
Si eu știu lucrul asta,dar irational mi-a venit sa fug din calea lui in încercarea absurda de a scăpa cu toate ca eram constienta intr-un colt al mintii ca n-aveam cum sa scap de el.
-Imi pare rău!spun repede,iar mainile lui ma apuca de umeri,apoi ma strange usor de ei,insa presiunea sa oricat de mica și nedureroasa ar vrea sa fie,tot reuseste sa ma faca sa gem.
Puterea lui fara margini habar n-are cum sa ma atinga ca sa nu ma doara nimic,iar felul aproape brutal in care degetele lui apasa pe pielea mea,ma fac sa-i simt presiunea pana in maduva spinarii.
-Vrei sa nu ma omori?il intreb si imi misc muschii spatelui ca sa detensionez putin tensiunea ce mi s-a adunat deja in oase.
Fara sa răspundă,isi lasa palmele sa alunece pe umerii mei pana in dreptul coatelor,iar atingerea fierbinte stârnește deodata dorințele pătimașe din mine,inlocuind imediat durerea ce-o resimteam mai devreme din cauza presiunii ce mi-a pus-o pe umeri.
Ochii mi se tulbura de excitare cand in mintea mea apar secvente cu mine si Seteh in care ne pierdeam in culmea pasiunii,iar un geamat obscen imi iese de data asta printre buze.
Sunetul vad prin ceata ce mi s-a pus pe ochii ca-l face pe zeu sa se uite la mine intr-un mod cercetator,iar eu nu stiu cum sa-mi revin mai repede in fire ca sa nu își facă o impresie complet greșită cu privire la persoana mea.
„Daca isi imagineaza ca sunt fiarta pe el pentru ca este un zeu,atunci o sa înțeleagă complet eronat situatia. Într-adevăr il vreau,dar dorințele mele se datorează iubirii ce-mi curge prin vene pentru Seteh al meu.”
-Eu...soptesc cu glas răgușit cand dau sa-i explic cum sta de fapt și de drept situatia,dar excitatia încă nu ma lasa sa gandesc limpede.
Sangele imi pulsează fierbinte prin vene,inima imi bubuie ca nebuna de nerăbdare,excitatia ajunge la propriu sa mi se prelinga printre labii si sa mi se intinda pe coapse fiindca n-am chiloți pe mine,iar sufletul urla inauntrul meu ca sa ma fac o data una cu trupul zeului.
„Ei bine...eu m-as face,dar nu pot sari pe el fiindca habar nu are de ce as reactiona ca o apucata. Amintirile pe care le am cu Seteh din timpul meu imi apartin doar mine. El nu știe despre existenta lor. Nu le cunoaște și n-are habar de ceea ce ma leagă cu o alta versiune a lui. Sau cel puțin asta cred ca este Seteh pentru ca alta explicație logica nu găsesc la tot misterul ce a ajuns sa se invarta si-n jurul soțului meu.”
-Cum de ai momente în care mori de frica in preajma mea si altele cum e asta de fata și cel de aseara de la oaza in care te topeai sub ochii mei?intreaba si vorbește pe un ton atat de jos,de rar si cu o raguseala atat de sexy in glas ca mai ca nu lesin din nou in fata lui.
Inghit de cateva ori cu dificultate și imi fortez mintea praf sa găsească o explicație pentru dilema lui.
-Pentru ca ma sperii si ma atragi în egala masura,prefer sa-i raspund ca sa nu ne pierdem în niște amănunte carora deocamdată nici eu nu le-am dat întrutotul de cap.
-Foarte ciudata mai ești ruuHii...mormaie ca pentru el,apoi isi ia mainile de pe mine si o raceala artica ma cuprinde imediat.
Incep sa tremur cu toate ca afara e cald,dar in comparatie cu fierbinteala ce ii curge lui prin vene si-am simtit-o prin atingerea sa,acum ca m-a eliberat,am impresia ca ma aflu inca o data la polul nord ca aseara in oaza.
Fiorii reci ma cutremura in repetate rânduri pe picioare pana cand temperatura dinăuntrul meu isi reglează gradele ca sa ajunga la cea normala,iar in timpul asta zeul se intoarce cu spatele la mine si paseste spre canapeaua din salon.
Face in timpul asta sa apara pe el o pereche de pantaloni din in închiși la culoare,iar in jurul ambelor brate niște bratari groase de dimensiunea a patru degete de ale mele.
Aceleași cercuri din aur rasar si la incheieturile mâinilor lui,iar degetele i se umplu rand pe rand cu inele.
Ma fortez sa pasesc in urma sa acum ca i-a trecut furia si nu vrea sa ma mai omoare,iar cand ma invita sa ma asez langa el pe canapea,pe masuta micuta din fata noastră mai apare o cupa din aur pe langa cea ce a fost lasata aici si-am vazut-o cand am urcat singura la etaj.
Ambele se umplu ca prin farmec cu vin,iar cand zeul le prinde intre degete,mie ochii imi cad pe inelele lui.
Fiecare imi e cunoscut si in ordinea pe care Seteh al meu le purta la randul lui pe degete. Singura diferența si cea care lipsește ca sa încunune toata artesticaraia de pe degetele lui,e verigheta ce-mi sta mie pe lanțul de la gat. Cea care ii lasă inelarul in momentul asta sa-i fie liber.
„Atat de multe coincidente si totuși in acelasi timp extrem de multe deosebiri.”
-Deci...esti gata sa afli încotro te poarta soara pe mai departe?intreaba in vreme ce-mi intinde una dintre cupele cu vin.
-Ma sperie sincer gândul ca am sa ajung sa lucrez iar pentru tine,raspund in timp ce i-au pocalul din aur și cu miscari lente il duc la buze.
Ranjeste cat timp eu beau din lichidul dulce și extrem de rece,apoi ma priveste usor amuzat.
-Indiferent de ce simți,ce altceva mai bun ai de făcut pe lumea asta?
-In afara de sa te slujesc pe tine?i-o arunc sarcastica si imediat inghit zgomotos pentru ca încă o data n-am fost in stare sa îmi țin gura.
„Asta nu este Seteh pe care il cunosc eu! Iar dacă nu vreau sa sfârșesc in mainile lui ar fi bine sa învăț cum sa-mi dresez limbajul in prezenta sa! Altfel răbdarea lui sigur o sa ajunga la final si-o sa-mi zboare capul de pe umeri!”
-ruuHii...mormaie iritat.
-Scuze...soptesc,iar el clatina parca dezamăgit din cap.
-Incerc sa te inteleg,dar oricât de rabdator as fi cu tine dacă n-ai observat iti spun acum ca ma deranjează cand oamenii nu-mi vorbesc cu respect.
-Am observat...replic printre buze si mai beau o gura din vin,doar ca sa ma asigur ca nu mai scot vreo prostie printre buze.
„Dar daca o sa ma amețesc de la alcool cu siguranta am sa dau in alte belele,asa ca nu stiu cum e mai bine sa fac.”
-Deci,încerc sa schimb subiectul ca sa depășim tupeul de care am dat dovada. Ce am de făcut mai exact pe mai departe?
Pune cupa de aur pe masa,apoi se intinde pe o parte pe canapea și se sprijină intr-un cot.
Ma abțin sa nu inghit in sec cand ii vad inca o data muschii cum ii joaca ispititor pe sub piele și alung imaginile in care ii simțeam cum presează peste curburile mele in timpurile in care exista cu adevărat realitatea mea.
-O sa fii nevoita sa mergi în partea de Vest a Egiptului.
-In tinutul lui Anubis?intreb si orice gând cu privire la trupul lui peste al meu dispare imediat.
-Da,raspunde scurt.
-Aaaaa...pot sa știu de ce mai exact vrei sa ajung acolo?
-Nu. Deocamdată este tot ce trebuie sa știi. Detaliile ai sa le primești pe parcurs.
Ma abțin sa nu pufnesc inca o data si imi cobor ochii pe cupa de vin ce o tin in poala.
„Si daca as vrea sa renunt,a punctat foarte bine faptul ca n-am ce sa fac altceva in aceasta lume decât sa-l slujesc pe el. Ca imi convine sau nu,sunt aici din cauza lui,iar pana nu reusesc sa pun capat profeției cu siguranta nici n-am sa dispar.”