Focul Roșu al Dimensiunii - [Vol. 2]

Capitolul 10: Întoarcerea Căpcăunului

Alina și Kael stăteau în mijlocul câmpului distrus, iar ecoul ultimei bătălii încă răsuna în aer. Pădurile din jur păreau să suspine, iar pământul, deși răvășit de flăcări, începea să se refacă lent. Alina își ținea mâinile tremurând pe flacăra roșie, care acum părea mai palidă, mai firavă, ca o amintire a unei lupte deja câștigate.

„Nu e sigur,” spuse Kael, ochii lui fiind plini de neliniște. „Căpcăunul a căzut, dar întunericul din această lume este viu, iar răul pe care l-am înfruntat este doar o părere a unei entități mult mai mari.”

Alina se ridică încet, privind în jur. „Ce vrei să spui? Că bătălia nu s-a terminat?”

„Acesta era doar un pion.” Kael aruncă o privire îngrijorată spre cerul roșu, care părea că se adâncește. „Căpcăunul era doar o manifestare a unui rău mult mai adânc. Ceva sau cineva controlează acest loc. Și, din păcate, o mare parte din acest control provine de la cele mai adânci colțuri ale întunericului din interiorul nostru.”

Alina simțea un fior rece, dar nu lăsa niciodată teama să o domine. „Dacă acest rău se află în noi, atunci vom înfrunta ceea ce urmează împreună.”

„Poate fi periculos,” continuă Kael, „dar mai periculos decât să te lași stăpânit de frică nu este nimic.”

Alina ridică privirea către liniștea pădurii care părea să respire și să-și revină, dar nu putea să-și lase gândurile deoparte. Ceva nu era în regulă. Lumea în care pătrunsese nu era doar periculoasă, ci și străină. Întunericul era viu, iar monștrii nu erau doar ființe din afacerea exterioară, ci și entități care trăiau în sufletele lor.

„Unde mergem acum?” întrebă Alina, ochii ei scannând peisajul din jur.

„Vei înțelege curând,” spuse Kael. „Dar până atunci, trebuie să te pregătești pentru ce va veni.”