Focul Roșu al Dimensiunii - [Vol. 2]

Capitolul 19: Revelația Finală

Lupta cu entitatea întunecată părea că nu va avea sfârșit. Fiecare lovitură de foc, fiecare barieră de întuneric părea să fie doar un schimb continuu de putere, fără o victorie clară. Alina și Kael simțeau oboseala acumulându-se în fiecare fibră a corpului lor, dar nu cedeau. Flăcările Alinei continuau să ardă cu intensitate, iar energia lui Kael creștea din ce în ce mai mult, hrănindu-se din puterea templișorului și a lumii înconjurătoare.

„Nu renunța, Alina!” strigă Kael, fiind tot mai aproape de limita puterilor sale. „Răul acesta nu poate câștiga!”

Alina închise ochii pentru o fracțiune de secundă, încercând să se concentreze. Ceea ce părea imposibil, acum devenea clar: entitatea nu era doar o ființă malefică. Era manifestarea tuturor fricilor, urii și suferințelor umane. O ființă care se hrănea cu cele mai adânci coșmaruri ale lor. Dar dacă voiau să o distrugă, trebuiau să o înfrunte cu ceea ce aveau mai pur în ei.

„Trebuie să ne unim puterile, Kael,” spuse Alina cu o voce hotărâtă. „Dacă nu lăsăm întunericul să ne cuprindă, nu vom reuși să îl înfruntăm.”

Kael o privi un moment, citindu-i privirea. „Ai dreptate. Acesta este momentul. Hai să-l înfruntăm împreună!”

Împreună, și-au concentrat toată energia într-un singur punct. Flăcările Alinei și puterea străveche a lui Kael s-au combinat, formând o explozie de lumină pură. Întunericul a început să se retragă, iar ființa uriașă și înfricoșătoare care stătea în fața lor tremura de furie și frică.

„Nu… este imposibil…” murmura entitatea, pe măsură ce lumina devenea mai puternică. „Eu sunt… eu sunt totul…”

Dar Alina și Kael știau acum: răul nu era totul. Răul nu putea înfrunta lumina adevărată, iubirea și curajul care se nășteau din unitatea lor.

Cu un strigăt final, cei doi trimiseră o ultimă undă de energie pură către entitatea întunecată, iar aceasta se destrămă în fața lor. În locul monstrului, rămase doar un vid, un loc de liniște totală. Întunericul dispăru, iar Templul Umbrelor începu să se prăbușească sub puterea luminii lor. Dar, spre surprinderea lor, nu simțiră teama sau durerea prăbușirii. În acel moment, simțeau doar o liniște interioară.