Focul Roșu al Dimensiunii - [Vol. 2]

Capitolul 3: Lumea Umbrelor

Alina păși prin poarta închisă, lăsând în urmă lumea cunoscută, pătrunzând în întunericul străin al noii dimensiuni. Lumea aceasta era diferită de tot ce cunoscuse până atunci. Nu era doar un loc plin de creaturi malefice sau de pericole ascunse în fiecare colț, ci și o dimensiune a amintirilor și a viselor neîmplinite.

Pe măsură ce înainta, pământul sub picioarele ei părea să pulseze, ca și cum însăși lumea ar fi respirat, simțind fiecare pas pe care îl făcea. Însă, cu fiecare clipă, Alina simțea o presiune din ce în ce mai mare. Ceva o trăgea în adâncurile acelei lumi, ca un magnet ce o îndemna să se scufunde.

În fața ei, umbrele păreau să prindă formă, conturându-se în ființe bizar de familiare, dar complet deformate de prezența întunericului. Acestea o urmăreau, făcându-i pielea să o doară de la frigul intens ce le înconjura. Totuși, Alina știa că nu putea ceda. Trebuia să-și înfrunte fricile, pentru că, dacă se lăsa doborâtă acum, întunericul ar fi fost liber să consume întreaga lume.

„Aici totul este posibil,” murmură o voce în vânt. „Totul, chiar și ceea ce ai lăsat în urmă. Fricile tale vor deveni realitate.”

În mijlocul unei câmpii întunecate, o siluetă familiară se ivi. Era imaginea lui Zethar, bărbatul pe care îl iubise în trecut, dar care fusese pierdut în timpul bătăliilor din lumea roșie. Alina înghiți în sec. „Nu este posibil…” șopti ea, simțind cum inima îi bătea frenetic.

„Vei renunța la el pentru totdeauna?” întrebă Zethar cu o voce plină de melancolie și tristețe. „Sau te vei lupta pentru mine?”

Alina își strânse pumnii, învățând lecția dură pe care o primise. În fața ei stăteau fantomele trecutului, dar trebuia să meargă mai departe. Trebuia să aleagă între ceea ce era real și ceea ce era doar o iluzie a acestei dimensiuni. Fiecare decizie, fiecare pas, o adâncea în misterul acestei lumi întunecate.