Ultimul dans...⚘️🥀

Capitolul 19

Luminile orbitoare ale portalului își intensificau strălucirea pe măsură ce grupul pășea înainte. Era un moment în care timpul părea că se oprea, iar lumea, așa cum o știau, devenea din ce în ce mai îndepărtată. Împreună, se avântau într-o nouă realitate, o realitate care depășea orice înțelegere, în care fiecare alegere, fiecare pas, ar putea schimba totul.

Ana simțea cum corpul ei tremura, dar nu din frică, ci dintr-o tensiune profundă. Adevărul pătrunsese în ființa lor, iar tot ce rămânea acum era să se confrunte cu ceea ce ar putea aduce acel adevăr. Fiecare dintre ei știa că nimic nu va mai fi la fel.

„Este timpul," spuse Ana, vocea ei fermă, dar cu o adâncă neliniște. „Totul va depinde de noi acum."

Gabriel o privi cu ochii plini de înțelegere, dar și de un fel de melancolie. „Dacă vom reuși să controlăm acest adevăr, vom schimba totul. Dacă nu, vom fi pierduți. Pentru totdeauna."

Umbra se materializă din nou, nu în fața lor, ci în adâncul lor, o prezență invizibilă care pătrundea în fiecare colț al minții. Vocea ei răsună, la fel de enigmatică și de puternică, ca un ecou dintr-un loc îndepărtat. „Acesta este ultimul pas. Ați ajuns la marginea lumii voastre. Ce ați ales să fiți va decide nu doar viitorul vostru, ci al întregii lumi."

Fiecare dintre ei simțea greutatea acestor cuvinte ca un jug ce le strângea gâtul. Nu exista cale de întoarcere. Nu mai erau nici un fel de scuze. Întregul lor drum, toate sacrificiile și alegerile făcute, i-au adus în acest moment.

„Cum vom ști dacă alegerea noastră este corectă?" întrebă Isabelle, o neliniște profundă în glas. „Cum știm că adevărul va aduce mai multă lumină decât întuneric?"

„Adevărul este o armă cu două tăișuri," răspunse Victor, privindu-i pe ceilalți. „Poate distruge sau poate salva. Poate ridica sau poate doborî. Depinde de cum alegem să-l folosim."

„Depinde de noi," adăugă Gabriel, cu vocea plină de hotărâre. „Dacă alegem să-l purtăm, trebuie să fim gata să plătim prețul. Nimic nu va mai fi la fel. Dar, poate, tot ce a fost nu mai merita să rămână."

Tăcerea care se lăsă între ei era profundă, ca o respirație suspendată, înainte ca valul adevărului să îi înghită. Fiecare dintre ei se gândea la ce urma. La ce vor deveni. La ceea ce se vor sacrifica.

Ana, cu pași siguri, avansă spre centrul luminii. Își simțea inima bătând puternic în piept, dar, în același timp, o liniște ciudată o cuprindea. „Așa trebuie să fie," își spunea. „Aceasta este singura cale."

Când ajunseră aproape de marginea luminii strălucitoare, un sunet profund, ca un clopot de cupru, răsună în jurul lor. Lumina vibra cu o putere copleșitoare, iar aerul părea să se distorsioneze, înghițind totul. Umbra, care îi însoțise pe parcursul întregii lor călătorii, părea acum să se retragă, dar cuvintele ei rămâneau să le răsune în minte.

„V-ați pregătit. Ați ales. Dar tot ce veți găsi dincolo nu va mai fi nimic din ceea ce ați cunoscut. Ați deschis porțile adevărului. Ce va urma va schimba totul."

Grupul pătrunse în lumină, iar la fiecare pas, totul părea să se dilueze, să se transforme, să capete forme noi. Realitatea pe care o știau dispărea, iar o nouă lume începea să prindă contur. Lumea lor de dinainte era doar o umbră în comparație cu ceea ce se deschidea acum în fața lor.

Fiecare dintre ei simțea că erau schimbați. Și totuși, în adâncul lor, o neliniște rămânea. Cei care fuseseră înainte nu mai erau acolo, iar cei care existau acum erau o reflexie a unei alegeri curajoase, dar și a unei frici neînțelese.

„Ce se va întâmpla acum?" întrebă Isabelle, simțind cum realitatea se reconstruia în jurul lor. „Suntem pregătiți pentru ce urmează?"

„Nu vom ști niciodată dacă suntem pregătiți," răspunse Victor, cu un zâmbet amar. „Dar aceasta este singura cale. Și nu putem da înapoi."

În mijlocul acelei lumi noi, unde totul părea să fie atât de fragil și de efemer, un singur lucru devenea clar: adevărul nu avea doar o formă, el se transforma în fiecare clipă, iar cei care aveau curajul să-l înfrunte nu aveau decât să se avânte mai departe, fără a privi înapoi.

„Va urma..."