Partea I.
- Pleaca! Pleaca si nu te uita in spate.
Asa s-a terminat relatia noastra. Pe atunci eram doar un copil prost, proaspat intrat la liceu care credea ca odata ajunsa in clasa a IX-a o sa isi descoperea iubirea vietii ei si va trai fericita pana la adanci batraneti alaturi de printul ei, blond, inalt, cu ochii adanci si albastri. Insa nu a fost sa fie. Realitatea era cu totul si cu totul
alta: a fost doar un pariu. Batuse pariu cu prietenii lui ca poate agata orice boboaca si sa o faca sa fie cu el, iar ca totul sa fie si mai interesant a ales-o pe cea care nu lasa pe nimeni sa se apropie de ea si sa o cunoasca mai mult decat este nevoie. Am fost una din proastele care
a cazut in plasa lui.
Daca stau sa ma gandesc nu avea nimic special, nici macar numele: Razvan, insa nimeni nu ii zicea niciodata asa pentru ca lui nu ii placea. Avea o porecla hazlie: Jocker. Sub numele asta il cunostea toata scoala si nu multa lume mai stia care este adevaratul sau nume.
Era cu o clasa mai mare ca mine, inalt, bine facut pentru un baiat de varsta lui, cu ochii mari si negri, parul usor ondulat, lungut pana la baza umerilor si blond. Invata bine pentru ca il obligau parintii lui si il amenintau mereu ca daca notele lui vor scadea sub 8 il vor trimite la
o scoala militara. In clasa a IX-a catigase concursul de Miss si Mister impreuna cu prietena lui de atunci, insa la scurt timp s-au despartit. In afara de aceste lucruri, nu era mai nimic de el.
Imi place sa imi aduc aminte chiar si la varsta aceasta de
acele vremuri, chiar daca au fost intradevar dureroase.
Tot anul in care eu fusesem boboaca am fost impreuna, nu ne-am despartit decat de abia la inceputul clasei a X-a, in prima zi de scoala. Oricum, totul pornise de la o prostie, ne certasem si totul a degenerat. Am aflat mai tarziu, de la prietena mea cea mai buna, ca oricum nimic nu fusese real si ca era doar o joaca pentru el si ca va
castiga o suma frumusica de bani pentru ca a reusit sa stea cu mine atata timp. Atunci am simtit cum tot cerul cade pe mine si incetul cu incetul eu nu mai reusesc sa il tin. A doua zi stiu ca am gasit pe banca o scrisoare, langa care era un ursulet alb, de plus, cu un trandafir rosu intr-o gheruta si unul albastru in celalalta. Era de la el. Am
citit scrisoare in cele din urma. Nu mai vazusem o scrisoare atat de trista si lunga: 7 pagini. 7 pagini in care isi cerea scuze pentru ceea ce a facut, unde marturiseaza ca intre timp se indragostise de mine si ca nu vrea ca totul sa se termine asa. Am rupt-o imediat dupa ce am termiat de citit si am aruncat-o la gunoi.
Dupa acest incident nu am mai stiut nimic altceva decat
invatat. M-am concentrat foarte mult pe scoala si mi-am umplut timpul cu tot felul de prostii pentru a nu ma mai gandi la ceea ce s-a intamplat.
Singurul eveniment major: prietena mea mi-a dat id-ul unui baiat care vroiam sa ma cunoasca. Oricum, era deja Vineri si ma gandeam ca putina distractie in wekeend nu strica. Am acceptat, pana la urma de ce nu? Si asa tot anul, pana in acel moment, nu facusem mai nimic in afara de stat cu nasul in carti, pe internet si certat cu un coleg.
La inceput trebuie sa recunosc ca ideea mi s-a parut stupida. Adica, cine ar fi vrut sa ma cunoasca pe mine? Daca as fi fost in locul lui m-as fi gandit ceva mai bine inainte sa fac acest lucru. Oricum cu cineva in plus, cu cineva in minus, era acelasi lucru. Am luat foita cu
id-ul si cum am ajuns acasa, am deschis laptopul, l-am adaugat in lista apoi eu am iesit. M-am schimbat de hainele cu care fusesem la scoala in ziua aceea si le-am pus direct in cosul cu rufe murdare. De ce? Pentru
ca la noi la scoala, dupa ce termini orele mirosi ca si cum ai iesi de la afumatoare. Toata lumea se aduna in baia baietilor de la etajul nostru si fumeaza, unul sta de paza si restul pipaie. Destul de simplu insa foarte eficient.
- Diana, la masa. Lasa laptopul ala si coboara repede. Am auzit vocea mamei imediat. Evita sa intre la mine in camera pentru ca stia ca se va enerva. Sunt o persoana destul de dezordonata, lucurile stau aruncate fiecare pe unde apuca, insa in toata dezordinea mea eu gasesc
fiecare lucrusor care imi trebuie. Mi-am facut o singura data curat in camera anul acela; imi luase doua zile sa le pun pe toate la locul lor, insa in jumatate de ora, din cauza ca nu gaseam un caiet si blocul de desent toata camera arata la fel ca inante. Asa ca in urma acelui
eveniment mama e renuntat sa mai certe de fiecare data pentru ca nu este ordine, a ajuns la concluzia ca: "Atunci cand se va marita va trebui sa ajunga mai ordonata."
— with Elena Muntianu.
