Part XVI
- Taci naibii din gura si vezi-ti de fufele tale.
- Ah, micutul nostru este gelos... ce dragut.
Stateam pe canapea stupefiata si asistam la schimbul de replici dintre cei doi. Alex parea ca se amuza de minune pe seama fratelui sau, dar fata lui Raul nu arata decat cat de iritat era. Am simtit cum o mana mi-o prinde pe a mea si ma trage de pe canapea facandu-ma sa ma impiedic usor de covor, dezechilibrandu-ma.
- Noi am plecat, spuse acesta uitandu-se urat la fratele lui care se tinea de burta de la atata ras.
- Bine, sa fiti cuminte si sa nu faceti prosti...
Am iesit prima, dupa care Raul tranti usa cu putere in urma lui.
- Poti sa o darami daca mai faci asa.
- Nu cade ea atat de usor.
Nu vroiam sa il mai enervez asa ca am mers cu cativa pasi in
urma lui fara a scoate un cuvant. Din cand in cand mai grabeam pasul deoarece ramaneam in urma, iar el mergea mult prea repede. Intelegeam ca era nervos insa putea macar sa mai incetineasca pasul ca sa il pot ajunge din urma, nu sa ma sa alerge jumatate de oras. La un moment dat
s-a oprit si s-a intors brusc. M-a luat de mana si a inceput sa mearga iar. A soptit un: "Doar ca sa fiu sigur ca nu te pierd", mai mult pentru el si am continuat sa mergem.
Afara era destul de frumos, senin si cald, pe ici colo cate un
norisor aparand ce cer, insa nimic care sa indice ca vremea s-ar putea strica. Imi placea sa stau sa ma uit la cer si sa imi imaginez ce forme ciudate pot lua norisorii. Mergeam si visam cu ochii deschisi cand, dintr-o data am realizat ca cerul care se afla deasupra mea disparuse: abia atunci realizasem ca ne aflam in mall. M-am uitat la el insa nu parea sa stie unde merge, iar mana mi-o tinea mai strans ca pana acum.
Am trecut pe langa o multime de oameni, pe majoritatea facandu-i sa se dea la o parte din cauza vitezei cu care mergea Raul.
Am intrat in MC tinandu-ne de mana. S-a dus sa cumpere sucuri, revenind repede. Imi luasem sucul rece si mi-l asezasem in fata uitandu-ma la felul in care se scurgeam picaturile de apa pe pahar cand am auzit pe cineva tusind langa urecehea mea. Mi-am ridicat privirea instinctiv incercand sa descopar cine era persoana care facea glume de genul acesta. Cand am deschis mai bine ochii nu imi venea sa cred cine era in fata mea.
- Ce faci iubire, nu ma mai recunosti? intreba acesta incercand sa ma sarute. M-am ridicat imediat dupa scaun avand inca bautura in mana. Ce-i papusa de fugi asa de mine? Sa stii ca nu musc.
- Nu e asta... doar... ca... eu... stii...
- Stiu, ti-a fost dor de mine, ce dragut, continua in timp ce
incerca sa se lipeasca de mine.
Nu mai stiam ce sa fac, nu stiam cum puteam scapa de el, cand am auzit o bufnitura puternica venind din partea stanga. Am intors imediat capul si am observat ca Raul batuse cu pumnul in masa se plastic, indoind putin plasticul intr-o parte si reusind sa se zgarie la mana care inca nu era vindecata complet.
- Raul...
- Bai, nu vezi ca nu vrea sa iti pui mainile cleioase pe ea? Esti
prost sau nu observi ce se intampla in jurul tau.
- Raul, taci, te rog.
Am simtit cum Razvan ma elibereaza din stransoare si isi
indreapta toata atentia catre Raul. Incepusem sa tremur. Imi era frica ca s-ar putea intampla ceva, amandoi erau foarte nervosi, mai ales Raul.
- Si ma rog, spuse acesta in timp se se uita cu greata catre el, tu cine esti?
- Cineva. Nu conteaza
- Esti prietenul ei cumva de incerci sa imi spui mi ce sa fac, mucea?
- Mucea pe ma-ta, ba
- Ah, piticul are ceva tupeu. Cred ca ar trebui sa iti mai lasi
din aere acasa, mucea. Si...Ea, spuse aratand cu degetul spre mine, nu este numai a ta.
- Dar eu vreau sa imi apartina numai mie, ii raspunse dupa care zambi rautacios. Si, nu imi trebuie un motiv mai bun ca acesta pentru a nu lasa pustanii ca tine sa o atinga.
La cateva pareri pun continuarea♥
