Capitol fără titlu 15

1.9K 118 3
                                    


Part XV

- Diana, de asemenea.

M-a condus pana in sufragerie si m-a servit cu o ceasca de cafea dupa care s-a scuzat si s-a dus sa se imbrace. Inainte sa plece l-am vazut mai bine: inalt, bine facut, se vedea ca trasese putin de fiare pe la sala. Avea parul blond, ciufulit, lung pana la baza gatului si putin ondulat. Nu ii observasem culoarea ochilor insa cand am realizat cu ce era imbracat m-am inrosit: purta o pereche de boxeri negri si un tricou
alb, putin largut, care ii acoperea jumatate din fund. A revenit in urmatoarele cinci minute cu o pereche de blugi pe el.

- Imi pare sincer rau pentru felul in care m-ai gasit, nu asteptam oaspeti.

- Nu-i nimic. Raul este acasa?

- Da, te poti duce la el; si imi indica camera de langa noi.

- Dar daca doarme?
- Nu-i nimic, o sa aiba o surpriza, nu e mare lucru... Nu se supara
el numai din atat.
- Sper...

M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat catre usa care mi-a fost indicata. Am ciocanit usor insa nu mi-a raspuns nimeni. Am apasat pe clanta si am intrat inchizand usa in urma mea. Cand m-am vazut inauntru nu stiam pe unde sa calc, nu vedeam nimic din cauza draperiilor care erau inca trase si la ora asta. Am incercat sa inaintez in speranta ca o sa dau de Raul pe unde prin camera, de fereastra sau de pat ca sa ma asez, insa am calcat pe un pix.

- Porcaria masii, am injurat printre dinti.

- Alex, ce naiba, din nou ma trezesti la ora asta?

- Dar...

- Nici un dar. Iesit naibii afara din camera mea, spuse acesta
ridicandu-se din pat.

Am auzit in scartait usor, semn ca s-a ridicat din pat si
observam cum o umbra se indreapta catre partea opusa a camerei. O lumina puternica m-a invaluit dintr-o data facandu-ma sa inchid ochii.

- Tu! l-am auzit tipand. Ce cauti in casa mea? In camera mea?

- Buna si tie, i-am soptit cu jumatate de gura si incercand sa ma uit in alta parte in afara de el. Alex m-a lasat sa intru si mi-a zis ca nu are nimic daca dormi si o sa ai o "surpriza placuta" daca te trezesc eu.

- Surpriza placuta pe naiba, spuse furios. Si de ce naiba nu te uiti la mine? Am ceva pe fata sau ce?

- Pai stii... tu...

- Eu ce? tipa din toti plamanii. Insa dupa ce se uita in jos nu mai scoase un cuvant. L-am auzit cum a inghitit in sec, si-a apucat repede patura dupa pat acoperindu-si trupul. Ah, la naiba... scuze. A oftat si cu o voce mai calma imi spuse: Acum iesi, vreau sa ma schimb... asta daca nu cumva vrei sa ma ajuti, adauga cu o voce perversa.

Nu am asteptat o a doua invitatie si am iesit repede din camera rosie la fata.

- Se pare ca dormea, spuse Alex care se afla langa usa, razand de felul in care aratam.

Banuiesc ca totusi erau frati chiar daca nu semanau la felul in care aratau, insa la caracter: parca as fi avut in fata o varianta mai matura a lui Raul care stia sa faca glume mai "picante". M-am intors inapoi in sufragerie si am inceput sa beau incet din cafeaua care inca mai era in ceasca de pe masa. In scurt timp a venit si Raul. Chiar daca se imbracase parul ii era tot ciufulit si avea o fata putin bosumflata,
sigur nu i-a convenit faptul ca l-am trezit. Mi-am aruncat o privire la telefon si am vazut ca ceasul indica ora 15.

"Credeam ca numai eu dorm pana la ore din astea, imposibile."

Bine, am ramas putin uimita cand am vazut ca eu si el avem ceva in comun.

- Si, ce cauti aici? Mi-o reteza el scurt inainte de a mai putea
spune eu ceva.

- Pai...

- Nu asa se vorbesti cu prietena ta, spuse Alex zambind
smechereste. Ar trebui sa te porti mai frumos cu fetele Raul, mai ales cu o bombonica, spuse in timp ce se uita cu subinteles la mine. Sa stii ca daca nu o vrei tu, o sa o iau eu, si imi saruta usor mana, pare chiar draguta. Putin micuta insa merge.

La cateva pareri pun continuarea


Viaţa de liceu.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum