Part XXV
- Eu... am incercat sa ingan.
- Tu, tu nu trebuie sa spui nimic.
Voiam mai mult. Da, dar nu in sensul acesta si nu cu el. Mai
presus de toate, nu acum.
- Ce tocmai ai zis ?
- Era adevarat.
- Dar?
- Lasa-ma sa continui. Pur si simplu mi-am tot repetat ca « nu e bine sa te indragostesti de ea », insa a fost practic imposibil. La inceput am crezut ca am gasit o fata de gasca, fara prea multe pretentii, si cu care nu o sa cheltui multi bani. Am ajuns sa stiu multe despre tine, din surse oficiale si neoficiale, insa asta e altceva. Apoi, cand am deschis ochii mai bine, am realizat ca nu faceam decat sa ma mint pe mine insumi. Mi-am dat seama de chestia asta aproximativ
hm... chiar dupa ce m-a pocnit Raul. Pot spune ca pumnul lui m-a adus la realitate.
Ce mai puteam sa spun dupa o asemena declaratie. Pur si simplu am inchis gura si ma uitam in gol. Poate asta era din partea mea pura nesimtire, pana la urma nu ar fi fost primul care mi-ar fi spus ca as fi o ipocrita si ca am inima de piatra; cuvintele astea deja nu ma mai atingeu nici macar putin.
De data asta am avut grija sa coboram la fix. Nu ne-am mai dus sa vedem nimic ci ne-am indreptat direct spre autocar. Cand am ajuns acolo am observat ca si dragutii nostri colegi de abia ajunsesera. Am observat cum Alexandra ne cauta disperata cu privirea. Odata ce ma vazuse a alergat spre mine si m-a luat in brate, aproape ma lasase fara aer
- Fata, credeam ca te-au rapit extraterestrii, ce naiba, pe unde ai umblat?
- Prin vecini. Nu-I asa, George? il intreb in timp ce i-am facut
cu ochiul.
- Da, cam asa ceva spuse el in timp ce radea.
L-am vazut pe Raul cum se apropia de noi. Nu parea sa fie atent pe unde merge, era mai concentrat sa se uite dupa cineva. Nu am inteles ce a patit, insa sincera sa fiu, aceea era ultima mea problema in momentul de fata. Am oftat si m-am intors catre cei doi. Ne-am urcat imediat in autocar si am pornit catre hotelul unde aveam sa stam. Mai aveam de mers aproximativ 3 ore si afara deja se inoptase. In acest timp
am stat si am ascultat muzica, jucat carti, spus bancuri seci si alte cacaturi plictisitoare ca astea. Eram atat de obosita, incat atunci cand m-am vazut in fata hotelului, nu mai stiam ce sa fac ca sa ajung in camera. Pana ne-am inregistrat la receptie si ne-am dus in camere au trecut inca 30 de minute, timp in care am cascat in continuu. Camerele erau simple, formate din doua paturi, un hol micut in care se afla un
sifonier si o baie care era echipata doar cu strictul necesar. Mi-am lasat bagajul in hol si m-am aruncat pe patul tare. Am adormit imbracata cu hainele pe care le-am avut pe drum.
La cateva pareri pun continuarea♥
— with Mëîss Sïlvêr.
