Capitol fără titlu 17

1.9K 107 1
                                    

Part XVII

- Atunci: o sa o imprumut un minut. Si ia-o ca pe un ordin!

Am mai auzit inca o bataie, de data aceasta mai puternica ca
cea dinainte in masa. Am inceput sa tremur si mai tare si m-am dat un pas inapoi. In urmatorul minut nu observat decat ca Raul se apropiase mult de Razvan si il tinea strans de camasa.

- Mucea sa i-o zici lu' ma-ta, ba! Si ii trase un pumn incat il
facu sa se dezechilibreze. Razvan isi dadu hanarocul jos, se apropie de el, il prinse de par si ii dadu o palma peste fata. Raul riposta si ii tranti un genunchi in burta atat de tare inca un firicel de sange a inceput sa se scurga din gura lui. Au urmat o serie de lovituri dupa care amandoi pareau ca se mai calmase. Lumea se uita la ei si nu stia ce sa faca. Am observat cum o gasca de trei baieti se indreapta spre ei si
ii despart. Era George si ceilalati prieteni ai lui. Cand l-am vazut primul impuls a fost sa ma duc sa il iau in brate; am alergat repede spre el insa m-am oprit inainte sa il ating. L-am rugat din priviri si a dat din cap cum ca e in regula. L-am luat in brate si am inceput sa plang. Cei doi fusese despartiti si lasati cu prietenii lui George, in timp ce noi ne-am indepartat.

- Ce s-a intamplat?

- E numai vina mea, atat reusisem sa spun printre lacrimi, nu
trebuia sa il bag in seama.

Nu a mai cerut si alte informatii. Am iesit afara din mall si
ne-am dus intr-o parte mai retrasa unde puteam sa plang in liniste. L-am strans din nou in brate si am inceput sa plang si mai tare in timp ce el imi soptea ca totul o sa fie bine si ma mangaia incet. Am auzit cativa pasi apropiindu-se de noi, am simtit cum am fost impinsa si am auzit un "pooc" mare. Am deschis ochii si am realizat ca ma aflam pe jos. In fata
mea statea Raul, iar George se afla undeva in fata mea, intins pe asfalt, stand cu mana la gura incercand sa acopere rana pe care i-o provocase lovitura.

- De ce ti-ai intins labele scarboase pe ea? tipa acesta.

I-am aruncat o privire plina de ura si m-am apropiat de George. L-am ajutat sa se ridice dupa suprafata rece si am plecat. Am mai intors inca o data capul ca sa fiu sigura ca nu avea sa vina dupa noi. Imediat am regretat gestul: il vazusem intins, rezemat de un perete, plangand si blestemand.

Am regretat faptul ca ma intorsesem pentru a putea savura
victoria mai bine. I-am strans bratul lui George mai tare si am
continuat drumul.

Ne-am dus in acelasi loc in care fusesem prima data cand ne
intalnisem. Acum nu mi se mai parea nimic extraordinar, din contra, aveam impresia ca era ceva care cu greu reusea sa depaseasca limita banalului. Am oftat si m-am asezat pe iarba. Observasem ca in ultimul timp oftam cam des, era ciudat. Am spus ca o sa incerc sa scap de chestia asta cat mai curand. Am stat intinsa pe iarba pana am simtit ca
imi ingheata fundul datorita platformei reci ce se afla sub mine. I-a facut semn lui George si a venit imediat langa mine pentru a ma putea ajuta sa ma ridic.

I-am spus cu jumatate de gura ca as vrea sa ma duc acasa si el a dat intelegator din cap. M-a condus pana in fata blocului dupa ce insistase mai mult de 10 minute ca nu se cuvine ca o fata sa se duca singura acasa. Nu am mai incercat sa ma opun si l-am lasat sa mearga cu mine, nu aveam chef sa fac o scena in fata lui, imi construisem o imagine destul de buna si nu vroiam sa o stric tocmai acum din cauza unui prost.

Ajunsi in fata blocului l-am invitat la o cafea, pana la urma
era destul de frig afara, el statea in parte celalalta a orasului si datorita mie avea si buza umflata. M-a refuzat scuzandu-se ca are niste treburi de rezolvat. Normal, nu l-am crezut, insa i-am zis ca nu-I nimic, inteleg si poate pleca. L-am pupat scurt pe obraz si am plecat lasandu-l in urma mea putin uimit de ceea ce facusem.

La cateva pareri pun continuarea

— with Mëîss Sïlvêr.

Viaţa de liceu.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum