Part XXIX
Daca ar fi stiut el cat am ciocanit eu la usa nu ar mai fi zis
nimic. S-a asezat pe patul din fata mea. Nu stiu de ce, insa privirea pe care o avea atunci mi se parea intradevar trista.
- Deci, ce cauti aici, ai venit sa-l vezi pe Raul?
- Nici sa nu mai aud de el. E un nesimtit si jumatate.
- Ce a mai facut idiotul? intreba razand.
- Ce nu a facut!
- Pai...
- Ei bine, dupa ce aseara a provocat acea incurcatura cu acea «ea e prietena mea»...
- Adica...
- Exact! « Ea e prietena mea» este defapt o mare incurcatura. Nu e nimic de genul acesta intre noi. Mi-a facut o criza de nervi aseara pentru ca nu il bagasem in seama toata ziua si de asta m-a tras asa, brusc, dupa el.
I-am vazut fata. Era uimit. Am inceput sa rad usor. L-am auzit cum rasufla usurat. Isi ridica privirea si se uita fix in ochii mei incercand sa ma intimideze.
- E bine de stiut.
*Povestea din punctul de vedere a lui George.*
- "Ea e prietena mea" e de fapt o mare incurcatura.
Nu imi venea sa cred ce imi fusese dat sa aud. Eram atat de
fericit incat imi venea sa o iau in brate, sa ii spun cat o iubesc si sa o sarut. Raul, era oficial un idiot. Nu imi placea cand imi ascundea lucruri de genul acesta; pana la urma se autonumea « cel mai bun prieten » al meu. Naiba sa-l ia. O vroiam si o vroiam acum. Era una din primele persoane care nu ma criticase niciodata, care ma ajutase de multe ori fara sa intrebe ceva si mai presus de toate o iubeam. Da,
acesta era adevarul. O iubeam ca un nebun si nu aveam ce face in privinta aceasta. Stiam ca va fi destul de greu sa o fac sa ma accepte. Chiar daca Raul era un prost il cunosteam destul de bine incat sa realizez ca se afla cu ceva puncte inaintea mea in ochii ei. Trebuia sa pun mana pe ea cat mai repede, altfel aveam sa vad cum imi este furata de sub nas.
- Si, tu si Raul chiar nu sunteti impreuna?
Stiu ca am intrebat-o cu o voce care o implora sa spuna "
Da!". Am observat cum imi zambeste discret.
- Nu, nu iesim impreuna si nici nu am de gand sa fac acest lucru. Nu sunt atat de proasta incat sa imi sap de tanara propriul mormant.
Ce mod de a-mi ridica moralul... Radiam de fericire dupa acest raspuns. Avusesem un impuls si ii luasem mana in a mea. Chiar daca in fata ei nu am aratat-o, eram o persoana posesiva, care nu ii place sa imparta nimic cu nimeni, mai ales cand venea vorba de o fata. Eram gelos peste masura si arogant. Insa ea nu trebuia sa afle despre celalalta partea mea. Totul era perfect asa cum era atunci.
-Nu ai vrea sa incercam ceva?
- Ce? se vedea din privirea ei cat de curioasa o facu acea intrebare.
- Asta: si am tras-o de mana. Am sarutat-o si mi-a raspuns la
sarut. Cuvantul «uimit» nu este tocmai potrivit pentru a descrie ce reactie am avut cand am observat acel lucru.
I-am pus mana pe talie si am tras-o peste mine, in pat. Ne-am sarutat pana am ramas fara aer. A ramas peste mine si ne-am uitat unul la celalalt. Se inrosise, lucru care mi se parea extrem de dragut. Am dat-o jos dupa mine si am asezat-o in partea mea dreapta.
Nu a mai zis nimic. Uram cand fetele faceau faze de genul
asteia. Chiar nu se gandeau cat de greu ne era noua, baietilor, sa spunem ceva? Mereu baietii trebuie sa faca primul pas... In ciuda tupeului nostru, care uneori depasia limitele normale eram oameni normali.
- Nu ai vrea sa incercam sa iesim impreuna?
Stiu ca mi-am pus toata speranta in intrebarea aia. Daca avea sa refuze nu mai aveam sa incerc. Niciodata!
- Incercam.
Eram fericit. Chiar eram. Si speram ca o voi face si pe ea la fel de fericita ca si mine, poate si mai fericita. Dupa ce mi-a raspuns la intrebare si-a lasat privirea in jos. Nu am mai insistat, pur si simplu nu avea rost. A plecat dupa cateva minute.
Am auzit cum usa se inchide si apoi se deschide brusc.
- Dian...
Dar nu, nu era ea. Totul mergea perfect.
- Raul.
- In carne si oase
- Ce cauti aici?
- Aici e si camera mea asta in caz ca ai uitat. Am venit sa ma
odihnesc.
I-am aratat patul de langa sifonier si i-am facut semn ca poate sa se intinda acolo. L-am vazut cum de abia isi misca posteriorul spre pat. Uram cand facea asta si stia acest lucru: isi tara picioarele scotand un sunet enervant care ma zgaria pe creier.
- Al cui e asta? intreba luand in mana, un cercel, mic, din aur.
La naiba! Nu stiam daca e al Dianei sau nu.
- Al Dianei, banuiesc. E singura fata care a intrat in camera asta.
- Diana? Ce cauta ea aici?
- A venit la mine. Vreo problema?
- Ce se intampla intre voi doi?
- Nu mare lucru. Iesim impreuna.
Puteam observa cat de nervos devenise cand auzise acest lucru. Incepu sa stranga din pumni, venele de la tample si de pe gat devenise evidente iar muschii fetei se miscau nervos.
- Ce tupeu jegos ai in tine, urla catre mine
- Pardon, nu cred ca am auzit bine. « Tupeu jegos »? Papuselul e gelos? Frate, daca tu ai fost molusca emolusca e problema ta si numai a ta. Aminteste-ti ca ti-am lasat-o pe Maria chiar daca stiai foarte bine ca mie imi placea de ea dinainte sa o cunosti tu. Acum fii baiat bun, plateste-ti datoria, fa un pas in spate si lasa-mi cale libera.
- Dar eu am cunoscut-o primul. E a mea.
- Si asta unde scrie? Nu ma face sa rad si nu mai fi ipocrit. Stim foarte bine amandoi in ce hal vorbeai despre ea si cat te-ai laudat. Ar fi bine sa nu iti bagi curu in chestia asta pentru ca de data sunt in stare sa te omor si, vorbesc serios. Ah, eram sa si uit: daca tu o ai vazut-o primul, nu era logic sa fi facut acelasi lucru cu Maria pe care mi-l ceri si tu acum?
- Asta nu o sa ramana asa... Si a plecat.
Chiar daca eram verisori adevarul era ca nu ma suporta si, sincer sa fiu nici eu nu il inghiteam pe el. De mic fusese asa, incet. Mereu ii placea sa se laude cu ceva ce nu era a lui; nu, nu era nici pe departe a lui insa el declara la toata lumea ca reusise sa faca sau sa puna mana pe ceva ce nimeni nu mai reusise. Am crezut ca toata treaba cu Diana o sa ne faca sa nu mai fim asa copii, insa se pare ca m-am inselat.
Trebuie sa recunosc ca inteleg de ce o placea pe Diana. Probabil totul a pornit de la faptul ca semana prea mult cu fosta lui prietena. Au acelasi mod de a gesticula, aproape acelasi mod de a vorbi, singura diferenta fiind ca Diana chiar era o persoana in care poti avea incredere, o persoana modesta care e gata sa te ajute oricand. Adica, exact opusul Mariei. Oricum, cea mai mare prostie a lui Raul a fost ca
nu si-a lasat masca aia de clovn la o parte nici macar cand era numai el cu Diana, cred ca nu a incercat destul. Insa, dupa cum se spune: « Cum iti asterni, asa dormi. »
La cateva pareri pun continuarea♥
— with Mëîss Sïlvêr.
