Capitol fără titlu 10

2.2K 114 1
                                    


Part X

Fetele au fost foarte dragute, au venit, m-au imbratisat, apoi m-au pupat si mi-au spus ca spera sa ne intelegm bine. In schimb baietii m-au analizat din cap pana in picioare, mai adaugam unele comentarii despre mine.

- Si voi de unde va cunoasteti, intreba Marius.

- Internet, am raspuns simplu.

- De fapt, eu am vrut sa o cunosc si am facut rost de id-ul ei.

- Ai ochi buni, ce pot spune, adauga Marian. Dupa aceasta
remarca am inceput toti sa radem.

Noi, fetele, ne-am retras in timp ce baietii au inceput sa
discute diverse chestii, mai mult plictisitoare. Am stata aproximativ doua ore si am discutat despre muzica, filme si baieti. Dupa un timp ne-am adunat iar toti pentru a ne putea lua la revedere, nu inainte de a face schim de id-uri.

Am ajuns acasa destul de repede, insa de aceasta data,
singura. L-am lasat pe George sa plece cu prietenii lui si cu Raul. Stiam drumul spre casa asa ca nu avea de ce sa isi faca prea multe griji. Dupa ce am ajuns primul lucru a fost sa fac un dus si apoi m-am trantit in pat si am adormit gandindu-ma la George.

Cand a inceput sa sune ceasul de dimineata imi venea sa il
arunc. Visam frumos si el tocmai acum si-a gasit... M-am ridicat alene
din pat si m-am indreptat direct la dus. Dupa ce am scapat de hainele care erau pe mine am intrat sub apa calda trezindu-ma de tot. Am terminat mult mai repede ca de obicei, am fugit repede sa ma imbrac, iar inainte sa ies pe usa am luat o felie de paine cu dulceata dupa masa. Drumul spre scoala a fost scurt, mul mai scurt ca de obicei, sau asa mi s-a parut mie.

Aveam prostul obicei ca sa intarzii la prima ora datorita
faptului ca plecam destul de tarziu de acasa, insa de aceasta data eram prima in clasa. M-am asezat la locul meu si am asteptat sa apara colegii. Dupa cinci minute in care am numarat fiecare particula de praf din clasa din cauza plictiselii, am auzit usa cum se deschide. Mi-am aruncat repede privirea ca sa vad cine este: Raul. Cand l-am vazut am scapat un oftat, m-am ridicat din banca si m-am indreptat spre usa
pentru ca vroiam sa ies. Era inca 7:20 si nu aveam de gand sa stau cu el 20 de minute in clasa, mi-as fi facut greata de dimineata. Observasem ca inca nu avea de gand sa plece din fata usii. M-am indreptat incet, putin nesigura, pentru ca nu aveam chef sa ma cert cu el de dimineata. Am intins mana spre usa ca sa o pot deschide insa o alta mana o prinsese pe
a mea.

- Neata papusa. Unde ai de gand sa pleci? Vrei sa ma lasi sa stau aici, singur?

- Neata si tie. Si da, vreau sa te las aici singur.

- Si tu crezi in Mos Craciun?

- Da!

- Normal, spuse aceasta razand cu gura pana la urechi. Si, chiar crezi ca o sa te las sa pleci, intreba dupa ce se potolise din ras.

- Probabil nu, insa o sa plec oricum.

Mi-am tras mana din stransoarea lui si am dat sa apuc clanta usii, cand am simtit ca cineva ma ia pe sus.

- Tu! Da-mi drumul! Acum!

- Am un nume si nu este "Tu!". Si ca sa iti dau drumul trebuie sa ma rogi frumos.

- Bine, atunci o sa reformulez: Raul, te rog sa imi dai drumul.

In urmatorul minut eram deja cu picioarele pe pamant incercand sa imi aranjez hainele.

- Unde crezi ca pleci? Ti-am dat drumul pentru ca m-ai rugat,
insa nu imi amintesc sa fi zis ceva si de plecat.

- Daca nu ma lasi sa plec sa stii ca o sa tip.

- Esti invitata mea.

- Suntem langa cancelarie si la ora asta, aproape toti profesorii sunt veniti.

- Nu imi pasa.

- Sa stii ca tip!

- Tipa o data, deja m-am plictisit de amenintari.

Deci vroia sa joace dur? Foarte bine! Vroiam sa ii arat ca eu
nu sunt una din aia cu care face el tot ce vrea. Am tras aer puternic in plamani si am inceput sa tip. Dupa ce am ramas fara aer am deschis ochii sa vad daca mai este acolo. Nu plecase. Se afla tot in fara mea si radea atat de tare incat trebuia sa se tina cu mana de burta.

La cateva pareri pun continuarea

— with Mëîss Sïlvêr.

Viaţa de liceu.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum