Part IX
- Ia loc, te rog.
M-am asezat in timp ce ma uitam curioasa in jur. Deasupra
noastra nu mai era un acopers iar razele soarelui intrau dupa bunul lor plac.
- Si, ce este mai exact locul asta?
- E o poveste destul de lunga...
- Am destul timp.
- Am gasit locul asta in timp ce ma jucam cu niste amici, acum
cativa ani buni. Nu era asa darapanat si ni s-a parut interesant asa ca am hotarat sa ne facem "baza de lupte" aici. Asta se intampla aproximativ acum 6-7 ani. Catva timp aceasta a fost baza noastra secreta, insa multi dintre noi au plecat si nu prea a mai venit nimeni pe aici. Mi-am adus aminte de el intamplator si am zis ca ar fi frumos sa vad daca mai este in picioare. Intre timp, dupa cum observi, locul a
suferit cateva schimbari.
- Da, destul de multe.
- Nu am avut banii necesari sa il refac asa ca am hotarat sa am grija de el si a devenit ceea ce este azi: o gradina in interiorul unei case.
- Si numai tu vii pe aici?
- Nu! Mai vin din cand in cand si cativa prieteni, atunci cand au timp.
- Aha... Inteleg.
Si apoi nu a mai zis nimeni nimic. Sorbeam amandoi, incet,
cafeau din cescute cand usa a inceput sa scartaie. Mi-am intors privirea din instinct si am observat ca tocmai venise 4 persoane, cea de a cincea pregatindu-se sa intre. Din cate puteam observa erau trei baieti si doua fete. Au inaintat pe rand, iar de indata ce au ajuns la lumina m-am ridicat in picioare. Doi dintre baieti au dat noroc cu George, iar
fetele l-au salutat de la distanta. L-am vazut cum se indeparteaza incet si se apropie de pesoana care inca mai statea in umbra. Mi-am mutat putin privirea dupa el si apoi i-am analizat pe fiecare: baietii erau inalti, unul avand parul blond asemenea florii soarelui si unul roscat, probabil vopsit, amandoi aveau parul drept si putin lung, ochi mari si caprui, iar fetele pareau destul de normale: inalte si slabe, una avand parul scurt iar una lung pana aproape de fund. Dupa ce i-am analizat putin mi-am intors atentia spre George care parea ca se apropia impreuna cu persoana din umbra.
- Tu! tipa el. Ce naiba faci aici? Ma urmaresti?
Nu imi venea sa cred peste ce dadusem.
- Eu te urmaresc? Esti fraier, ce ai? Nu m-as uita la tine nici
moarta.
- Voi doi, ne intrerupse George, va cunoasteti?
- Din pacate, da!
- Din pacate, da!
- Ce dragut, exact amandoi deodata, remarca roscatul.
- Fac un cuplu dragut, adauga blondul.
- Ba nu!
- Ba nu!
In timp ce noi ne uitam urat unul la celalat restul au inceput
sa rada.
- Gata, gata... Diana, hai sa iti fac cunostiinta. Ei sunt
prietenii mei: Marian, Mariu, Angela, Cristina, iar el este varul meu, Raul.
- Pe el, spun aratand cu degetul spre Raul, il stiu de ceva timp, din pacate. In schimb, pe restul, ma bucur sa va cunosc. Eu sunt Diana.
Câteva păreri?:)
