Part XXIII
Nu stiu exact cand trecuse mai mult de jumatate din acest
semestru, insa pentru prima data in viata mea ma bucuram ca venea vacanta. Pentru ca de Sarbatori nu era tocmai placut sa stai acasa cu familia si cu mai stiu eu ce rude batrane si plictisitoare ne-am hotarat, cateva clase, sa facem o excursie. Destinatia: Brasov. Obiectivele: sa ne facem de cap. Normal ca dirigintilor nu le-am comunicat aceste lucruri, partea cu « obiectivele » era ceva mult mai diferita decat ceea ce ne propusesem noi. Ideea a ajuns mai repede decat
ne asteptam la urechile directoarei, iar aprobarea de la Inspectoratul Judetean a venit doua zile dupa aceea. Toate acestea s-au petrect in decursul unei saptamani, chiar inainte de vacanta.
Pe 20 Decembrie la ora 6:00 urma sa ne intalnim in fata liceului si de acolo sa plecam cu doua autocare. Se hotarase ca in excursie sa mearga: clasa noastra (a X-a C), clasa lui Razvan (a XI B) si nu in ultimul rand clasa a IX-a A si a XII-a B
M-am chinuit doua zile dupa ce am aflat marea veste sa ma adun si sa imi fac bagajul. Am alergat-o pe mama prin toate magazinele posibile si imposibile pentru a-mi gasi ceva de incaltat si pana la urma am facut ca mine si mi-am luat bocanci. Cand am ajuns acasa se inserase deja si incepuse sa ninga. Ma gandeam ca daca ar ninge prea mult am ramane blocati prin munte. Mi-am sters imaginea imediat din minte si
mi-am indesat in geamantan si ultimile lucruri care mai erau de pus. M-am schimbat in pijamale si m-am trantit in par. Am adormit imediat.
La ora cinci eram deja in picioare si nici macar nu imi sunase ceasul. M-am imbracat repejor, m-am dus si am pupat-o pe mama care se trezise sa imi ureze drum bun si apoi am plecat pentru a nu intarzia. Cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca nu stiam in ce autocar trebuie sa ma urc si majoritatea erau deja pline. Am zarit-o imediat pe Alexandra
care a venit si m-a ajutat sa imi pun bagajele si apoi sa ma urc in primul autocar. Clasa noastra avea sa mearga impreuna cu clasa lui Razvan. Perfect, acum aveam sa ii vad moaca tot drumul.
Inauntru era cald si bine semn ca aerul conditionat isi facea
treaba bine. Ne-am dus tocmai in spate unde se parea ca era doua locuri libere, pe bancheta din spate un loc si pe cea din fata ei inca unul.
- Buna Raul, George.
- Neata, spuse Raul in timp ce casca.
- Neata si tie, adauga George.
- Stati, stop, putin. George? Tu ce cauti aici?
Toti trei au inceput sa rada. Probabil facusem o fata de toata frumusetea si culmea fara sa imi dau seama pe cine salutasem, pana cand nu imi raspunsese.
- M-a invitat Raul.
- Ce a facut?
- Da, m-a invitat. Si i-a bagat dirigintei lui o minciuna repede.
Oricum mai erau locuri libere si nu a avut nimic impotriva.
- Asa deci s-a intamplat toata asta.
- Da, cam asta e povestea, nimic nou oricum.
Dupa ce m-au lamurit si pe mine am decis sa ma asez.
- Eu stau langa Raul si tu langa George, a spus repede Alex.
- Bine, daca asa zici tu.
Intr-un fel incercam sa ma prefac ca nu imi pasa, insa chiar
eram fericita ca nu trebuia sa stau langa Raul. Dupa ultima chestie care se intamplase intre noi, nu aveam chef sa stau o zi intreaga langa el fara sa scot un sunet. M-am plictisit repede sa ma uit pe geam asa ca l-am cautat cu privirea pe Razvan. Era undeva in fata si parea foarte prins intr-o discutie cu o tipa. Dupa aproximativ jumatate de ora am
adormit cu capul pe umarul sau. Singurul lucru de care imi era frica era acela ca am vorbit prin somn, mai aveam si obiceiul asta din cand in cand si nu aveam chef sa mi se intample asta chiar acum.
Cand m-am trezit am observat ca autocarul era gol si singura persoana in afara de mine care mai dormea era chiar George; credeam ca eu sunt singura persoana care reuseste sa doarma oriunde. M-am ridicat incet pentru a nu face zgomot, nu vroiam sa il trezesc, cel putin momentan. Am mers pana in fata autocarului si apoi m-am intors la locul
meu pentru a fi sigura ca nu mai era nimeni acolo. Ma gandeam sa il trezesc ,insa fata pe care o avea atunci cand dormea era mult prea draguta. Era ca un copilas micut si neajutorat, mai trebuia sa isi puna degetul mare in gura si tabloul ar fi fost perfect. L-am apucat usor de umeri si am inceput sa il zgaltai. Am vazut ca asa nu ajungeam la nici
un rezultat si m-am decis sa il apuc de nas, pana la urma, cand avea sa isi dea seama ca se sufoca trebuia sa se trezeasca. Zis si facut. Insa nu s-a trezit. Si-a desfacut usor buzele pentru a putea respira pe gura, ignorand faptul ca il strigam. L-am ciupit tare de mana, pana cand am observat ca locul se invineteste. Nu a facut decat sa ma plesneasca
peste mana si, apoi, a gangurat ceva.
La cateva pareri pun continuarea♥
— with Mëîss Sïlvêr.
