Capitol fără titlu 26

1.8K 90 2
                                    

Part XXVI

- Eu... am incercat sa ingan.

- Tu, tu nu trebuie sa spui nimic.

Voiam mai mult. Da, dar nu in sensul acesta si nu cu el. Mai
presus de toate, nu acum.

- Ce tocmai ai zis ?

- Era adevarat.

- Dar?

- Lasa-ma sa continui. Pur si simplu mi-am tot repetat ca « nu e bine sa te indragostesti de ea », insa a fost practic imposibil. La inceput am crezut ca am gasit o fata de gasca, fara prea multe pretentii, si cu care nu o sa cheltui multi bani. Am ajuns sa stiu multe despre tine, din surse oficiale si neoficiale, insa asta e altceva. Apoi, cand am deschis ochii mai bine, am realizat ca nu faceam decat sa ma mint pe mine insumi. Mi-am dat seama de chestia asta aproximativ hm... chiar dupa ce m-a pocnit Raul. Pot spune ca pumnul lui m-a adus la realitate.

Ce mai puteam sa spun dupa o asemena declaratie. Pur si simplu am inchis gura si ma uitam in gol. Poate asta era din partea mea pura nesimtire, pana la urma nu ar fi fost primul care mi-ar fi spus ca as fi o ipocrita si ca am inima de piatra; cuvintele astea deja nu ma mai atingeu nici macar putin.

De data asta am avut grija sa coboram la fix. Nu ne-am mai dus sa vedem nimic ci ne-am indreptat direct spre autocar. Cand am ajuns acolo am observat ca si dragutii nostri colegi de abia ajunsesera. Am observat cum Alexandra ne cauta disperata cu privirea. Odata ce ma vazuse a alergat spre mine si m-a luat in brate, aproape ma lasase fara aer

- Fata, credeam ca te-au rapit extraterestrii, ce naiba, pe unde ai umblat?

- Prin vecini. Nu-I asa, George? il intreb in timp ce i-am facut
cu ochiul.

- Da, cam asa ceva spuse el in timp ce radea.

L-am vazut pe Raul cum se apropia de noi. Nu parea sa fie atent pe unde merge, era mai concentrat sa se uite dupa cineva. Nu am inteles ce a patit, insa sincera sa fiu, aceea era ultima mea problema in momentul de fata. Am oftat si m-am intors catre cei doi. Ne-am urcat imediat in autocar si am pornit catre hotelul unde aveam sa stam. Mai aveam de mers aproximativ 3 ore si afara deja se inoptase. In acest timp
am stat si am ascultat muzica, jucat carti, spus bancuri seci si alte cacaturi plictisitoare ca astea. Eram atat de obosita, incat atunci cand m-am vazut in fata hotelului, nu mai stiam ce sa fac ca sa ajung in camera. Pana ne-am inregistrat la receptie si ne-am dus in camere au trecut inca 30 de minute, timp in care am cascat in continuu. Camerele erau simple, formate din doua paturi, un hol micut in care se afla un
sifonier si o baie care era echipata doar cu strictul necesar. Mi-am lasat bagajul in hol si m-am aruncat pe patul tare. Am adormit imbracata cu hainele pe care le-am avut pe drum.

Ceasul a sunat de dimineata, prea dimineata as putea spune. Stiam ca trebuie sa ma trezesc insa nu vroiam sa o fac. Am deschis cu greu ochii. M-am uitat in jur si am vazut-o pe Alex inca dormind. Nu am trezit-o. Am profitat de ocazie si m-am dus sa fac un dus scurt.

In camera era cam frig asa ca apa fierbinte ce curgea era ca o minune pentru mine. Am iesit dupa 10 minute, timp in care nu facusem decat sa las apa sa curga si sa ma incalzeasca.

Ma trezisem si aveam multa energie. M-am imbracat, am luat una din cheile de la usa si m-am dus la bufet sa vad ce au de mancare. Pana la urma am renuntat la ideea de a manca ceva si mi-am luat doar o cafea. M-am intors in camera si mi-am scos puisorul din geanta. Azi puteam face ce vroiam, iar eu vroiam sa stau in pat, la caldura si sa ma joc pe internet.

Pe la ora zece s-a trezit si Alex. Cand si-a dat seama cat este ceasul a inceput sa tipe la mine. Eram obisnuita sa faca faze de astea, pana la urma asa facea de fiecare data cand nu se trezea la timp. Nu conta daca e vina ei, pentru ca nu s-a trezit mai devreme, isi arunca nervii pe unde apuca si mai ales, pe cine apuca. Restul zile am stat in pat si nu am facut decat sa ma joc. Pranzul l-am luat in camera, pentru ca imi era mult prea sila sa ma mai imbrac iar si sa cobor.

Vorbisem cu Raul la telefon, mai pe seara si, ma anuntase ca toata lumea avea sa ia cina impreuna si ca nu ar fi frumos sa lipsesc tocmai eu. Mai adaugase si « Sa te imbraci frumos ». Pana la urma nu am avut ce sa fac. Trebuia sa ma duc chit ca vroiam, chit ca nu.

Domnisoara Cea Mai Buna Prietena A Mea incepuse deja sa ma ameninte ca va spune la toata lumea secretele mele daca nu aveam sa ma misc la asa spusa noastra petrece de Craciun cu cateva seri inainte.

Am luat pe mine singura rochie pe care o aveam in tot sifonierul acasa. Era o rochie care imi placea foarte mult doar prin simplitatea ei. Avea un material placut la atingere si nu se imbotea. Era lunga, pana deasupra genunchiului incheindu-se cu putina dantela neagra. Bretele subtiri imi accentuau decolteu destul de generos. Parul il lasasem liber, doar suvitele din fata fiind prinse la spate pentru a nu-mi intra in ochi. Purtam un colier cu un rubin ruperb, verde, care
era asortat cu cerceii. Mi-am luat sandalutele, plicul si eram gata. Alex parea foarte multumita de tocmai ce facuse. Adevarul era ca in fata colegilor mei nu mai purtasem niciodata o rochie si nici nu ma mai aranjasem asa de tare. Nu imi placea sa fac lucrul asta; consideram ca e stupid sa te trezesti la 6 in loc de 6.30 doar pentru a te machia.

Am coborat imediat dupa ce s-a schimbat si ea. Alesese o rochie mai indrazneata : rosie, transparenta, atat de transparenta incat i se puteau vedea bikinii prin ea, niste sandale negre, cu toc subtire, o bratara simpla si un colier cu un model la fel de simplu ca bratara.

Am coborat impreuna.

Sala era aranjata foarte dragut : peretii albi se potriveau de
minune cu mesele imbracate in fete de masa rosii, pe mijloc, fiecare, avand cate o vaza plina cu flori. Era destul de intuneric acolo, singurele lumini aprinse fiind niste neoane slabe si multe beculete de jur imprejurul salii, care dadeau o atmosfera destul de intima, romantica si mai ales foarte relaxata. Cand am pasit mai bine am observat ca era acolo toata lumea. Raul si George erau si eu imbracati la costum. Era prima data cand ii vedea pe baieti asa aranjati. S-au
apropiat usor de noi. Trebuie sa recunosc ca am ramas uimita si inima a inceput sa imi bata mai tare atunci cand i-am vazut, asa, pe amandoi.

- Aratati superb in seara aceasta, soptira amandoi.

Raul ii intinse bratul lui Alex, iar eu am plecat impreuna cu
George. Eram fericita si nu vroiam sa imi stric sera, asa ca am hotarat sa nu il bag in seama prea tare pe Raul. Ne-am asezat toti patru la o masa, iar langa noi a aparut imediat Razvan insotit de un coleg de al lui si cu inca doua fete imbracate cu foarte mult prost gust, ziceai ca le-au pescuit de pe centura. Mancarea ne-a fost adusa imediat dupa aceea. Nu stiu daca diriga alesese meniul insa totul era foarte
delicios. Dupa ce ni s-a servit aperitivul a inceput si muzica sa cante. George s-a ridicat usor si m-a intrebat galant :

La cateva pareri pun continuarea

— with Mëîss Sïlvêr and .

Viaţa de liceu.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum