The Sexton House - horror *romanian*

3.

M-am uitat la tanara fata al carei nume era inscriptionat pe insigna "Britney".

"Ce vrei sa spui prin' Annei nu-i plac furtunile?"

Britney a chicotit spunand,

"Vei afla in curand."

"Dar... Anna nu e moarta?" I-am spus uitandu-ma atent la fata ei.

A clatinat din cap, razand usor.

"Stii cum a murit?" M-a intrebat si si-a ridicat sprancenele cunoscand bine raspunsul.

"A fost lovita de un fulger..." Si apoi mi-am dat seama ce voia sa zica, Annei nu-i plac furtunile deoarece, ea a murit din cauza uneia.

Am adunat cutiile si pungile si am plecat spre camionul meu, inainte de a incepe sa ploua si mai tare. Vantul sufla, facand copacii sa se indoaie si sa scarbaie, norii venind impreuna, devenind ca niste pete intunecate peste cer. M-am grabit si am accelerat cat am putut de repede, trecand peste orice limita de viteza.

Am intrat in Maple Grove, si am tras camionul pe aleea mea; m-am temut sa merg acolo, dar stiam ca nu puteam sa stau aici, in furtuna. Am adunat pungile si cutiile si am intrat pe usa.

Am deblocat-o, intrand si pornind luminile, apoi ducandu-ma in bucatarie. Am pus deoparte tot ce trebuia sa pun in frigider, si celelalte alimente le-am lasat pe masa. Odata ce am terminat, am apucat o punga de chips-uri si o apa, si mi-am indreptat capul spre camera mea, care era, chiar sala de vizavi de camera de zi.

Am sarit din pat, pentru a-mi putea scoate telefonul din buzunarul de la spate, si pentru a vedea un apel ratat de la mama mea. Am decis ca ar fi mai bine s-o suna inapoi. A sunat de doua ori si apoi a raspuns.

"Harry! Ce face baiatul meu mare?" Wow, pe bune mama?

"Sunt bine." I-am raspuns cu indiferenta.

"Mi-a fost dor de micul meu copil, atat de mult!"

Mi-am dat ochii peste cap.

"Pun pariu."

"Nu ti-a fost dor de mine?"

"Sigur ca da, mama." I-am spus hapsan, luand un alt chip.

"Cum as putea sa nu." Am luat paharul de apa, pentru a-mi spala gura uscada, din cauza chips-urilor.

"Ei bine, nu pot sa astept pana sa te vad din nou! Mi-am facut deja planuri pentru a zbura la tine si ajung vineri."

Am stat in pat si doar am spus,

"Dar e duminica, vineri inseamna in cateva zile." I-am raspuns, necrezand ca mama putea sa vina atat de curand.

"Da, Harole. Este." Minunat. Foarte minunat.

Mama o sa zboare pana aici si o sa ma bata la cap ca aceasta casa e prea veche si prea prafuita pentru mine si apoi o sa ma intrebe "De ce ai cumparat-o? Arata parc-ar fi bantuita."

Mama a continuat sa vorbeasca despre Dumnezeu stie ce. Fulgerul auzindu-se puternic cand a lovit ceva afara. Tunetul urmand imediat dupa, dar odata ce zgomotul puternic a incetat, cateva tipete si suspine s-au auzit de la etajul superior.

Am inghetat, telefonul cazandu-mi in poala. Stateam inghetat in pat, neindraznind sa misc vreun muschi. Auzind-o inca pe mama vorbind, la distanta, in telefon, neavand nici o idee despre ceea ce tocmai se intamplase. Am tras telefonul pana la ureche, vorbind incet.

"Trebuie sa plec... Pa." Am inchis asteptand cu rabdare, ca zgomotul sa se auda din nou, dar nu s-a intamplat.

Casa era tacuta, doar sunetul ploii lovind acoperisul, putea fi auzit. Am dat incet, plapuma calda cu care eram acoperit in patul meu matrimonial regesc. Mi-am apucat telefonul inainte de a parasi sala.

Am mers in camera de zi. M-am uitat spre usa, si mi-am vazut vechile manusi si o bata. Am decis ca ar fi intelept sa-mi iau o protectie la mine, am apucat manerul de lemn si am tras usa spre mine. M-am uitat la scara de carifea rosie si m-am intrebat daca lucrula sta era o idee buna. Era, probabil, sau nu era, dar oricum, trebuia sa aflu ce-a fost tipatul ala.

Mi-am facut drum in sus pe scari, si la fiecare pas, scara, scartaia sub picioarele mele. Mainile-mi tremurau si aveam pielea de gaina, mintea mea se putea gandi numai la tipatul ala, si cea mai buna solutie, ar fi fost, sa cobor naiba scarile si sa sun la politie, dar ceva imi spunea ca ar fi bine sa continui.

Asa ca am mai urcat cateva trepte ca sa vad o usa de lemn, de culoare inchisa, stand in fata mea. Fulgerele de afara si tunetele, inteteau fundalul oribil. Ajung aproape de ea pentru a-i prinde manerul, inima mea bate in piept si mainile imi tremurau atat de rau, incat de abia am putut prinde metalul. Nu aveam nici o idee ce se ascunde in spatele acestei usi.

Cand voiam sa apas manerul, s-a auzit o bataie in usa din fata. Am tresarit, ducandu-ma inapoi in jos pe scari, tractand bata dupa mine, si proptind-o in usa de la intrare. Am deschis, intalnindu-l pe Charlie umbland prin ploaie, intr-o haina neagra cu gluga pe cap. Parea mai inspaimantator decat fulgerele si tunetele din fundal.

"Harry, multi copaci au cazut, au daramat liniile electrice. Am venisa vad daca mai ai lumina." A vorbit cu o voce soptita, dar inca destul de tare pentru a se auzi prin furtuna.

"Inca functioneaza, dar tu nu trebuia sa vi prin furtuna." Am spus uitandu-ma la cer.

"Oh, nu-ti face griji. Am fost deja afara." Mi-a spus.

Am fost socat la actiunile lui necugetate.

"Deja? Omule, afara fulgera, pentru numele lui Dumnezeu."

A ras si mi-a spus,

"Nu-ti face griji pentru mine, doar verificam unele lucruri prin cimitir." Singurul lucru la care ma gandeam era, cum voia cineva sa fie intr-un cimitir, intr-o noapte cu o furtuna ca asta?!

"Ei bine, din moment ce totul pare sa fie in regula aici, cred ca voi pleca."

"Bine, bine... Fii atent!" Am strigat prin furtuna in timp ce cobora treptele.

"Oh, si Harry, as tine acea fereastra din turn, blocata, daca as fi in locul tau." A spus uitandu-se la partea de sus a casei.

Am iesit in furtuna, pe veranda, pentru a vedea ca batranul si-a pastrat atentia asupra ferestrei din turn. Respiratia mi s-a oprit in gat cand am vazut ce se afla acolo. In fereastra de sticla, de lungimi destul de mare, se afla, conturul corpului unei fete tinere...

Anna Sexton.

A.N: Nu stiu daca pe voi va sperie cartea asta, dar eu ma p;s pe mine, nu pot sa cred ca e 3-4 dimineata, si traduc cartea asta, deci nu pot. Ma sperie ingrozitor. Am citit-o decat jumate, si nu, n-am de gand s-o mai citesc fara voi. Am nevoie ca voi sa stati aici cu mine, si s-o citim impreuna. Macar daca ne kkm pe noi de frica, sa ne kkm impreuna, nu separat. Sa facem un mare cerc al kkciosilor.

Deci n-am de gand sa mai traduc nici macar o propozitie in noaptea asta, e groaznic. Nu vreau sa ma gandesc, aud dracu si zgomote din pod acum si mai si ploua. Perfect nu?

Deci imi sparg ochii daca mai citesc o propozitie din cartea asta, in noaptea asta, nu mai pot, fac pe mine, ba, ma intelegeti? Eu chiar ma crispez aici. Aud naiba fulgere si tunete, si-mi rup ochii din cap, jur. Imi rup ochii si mi bag in urechi, imi vine sa plang... Nu suport cartile horror, atat imi trebuia sa traduc cartea asta. Huuaaa... Dar tot traduc pentru voi, asa ca sa va bucurati de traducerile mele, ca daca mai aud vreun zgomot sau vreun tunet, fac infarct si mor aici, dau cu capu-n taste. Mor. Pa. Noapte buna.

Comentarii daca vreti sa radeti de mine si de reactiile mele, foarte mature, la aceasta carte, va invit. Si sa-mi raspundeti si la o intrebare: Daca ati fi in locul lui Harry si ati trai toata experienta cu Anna Sexton, cum v-ati simti?

---

Deci in momentul asta, daca mai iese si o mana de sub pat si ma apuca de picior, eu ma c;c pe mine cu spasme, jur. Sa vina cineva sa-mi faca un; buu la ureche, ca sunt deja in lumea celor care nu se mai intorc... Noapte buna.