The Sexton House - horror *romanian*

20.

Anna's POV

Un baiat e jos. Unul care nu a fost invitat in casa mea, si nici nu e bine venit. Nu stiu ce l-a posedat sa se mute intr-un loc plin de amintiri din copilarie, amintri pe care le am cu familia mea, cu atat de mult timp in urma. Poate ca este pierdut; incercand sa isi gaseasca drumul in lumea asta corupta si plina de haos si rani. Orice ar fi, sper sa gaseasca ceea ce cauta.

M-am uitat pe fereastra care detinea atat de multe amintiri, precum si restul casei, aceasta detinea cele mai dureroase amintiri cu care nu puteam sa ma confrunt.

Furtura  s-a lasat de cateva ore, ceea ce nu m-a deranjat. Am crescut fiindu-mi frica de fulgere si tunete. Intr-o zi speram sa fiu in masura sa ma bucur din nou de soarele vibrant, dar mi-e teama ca de acum nu se mai poate. Am petrecut prea multi ani in aceasta camera pentru ca nimic sa se schimbe acum. 

Am auzit sunetul de sticla sparta, urmat de un sir de blesteme fiind scuipat dintr-o singura respiratie.

Este omul, cel care si-a gasit sa spuna ca, casa mea este a lui. Am mers pana la usa, nu intentionam sa merg afara, doar in speranta de a vedea o bucatica din el din nou.

Postura lui inalta, era mandra, avea peste 1,80. Parul sau ciocolatiu, cadea in valuri aproape perfecte, incadrandu-se pe fata lui. Totul despre acest om era frapant; absolut iti taia respiratia in orice mod posibil. Poate am luat-o razna, dar era ceva in modul in care se purta, atat de neingrijit. E ca si cum nu ar avea nici o grija pe lume.

Am pasit inapoi de la usa cand l-am privit, uitandu-se in directia mea.  Fata mea s-a schimbat inapoi la expresia de piatra, care imi era caracteristica. El nu trebuia sa stie... ca ma uitam la el.

Ma uitam in jur la camera mare- aproape trista? Nu eram singura ce sentiment e asta, stiam ca l-am simtit de multe ori cand eram in viata, dar acum se simtea atat de straniu.

Am vazut oglinda sparta din coltul camerei, senzatia asta ma: sfasia, ma simteam pierduta, lipsita de valoare. Aproape am ucis-o pentru o scuza puerila pe femeia de mai devreme. Ea si-a meritat-o totusi, nu l-a ascultat pe barbatul inalt, sa stea jos. Am auzit ca ii spunea sa nu vina aici, dar ea a facut-o oricum.

In plus, dupa ce am auzit acum cateva nopti... cum se spune in zilele noastre? I-a supt-o? Nu e asta. Poate doar si-a blocat buzele pe el? Oricum a sunat dezgustator. Ca si vechea mea pisica care scotea un sunet similar atunci cand manca. Femeia aia suna de parca era fomista, la fel ca Muffin.

Am mers pana la sticla sparta, ridicand cioburile care s-au imprastiat cu cateva nopti inainte. Am inceput sa le adun intr-o gramada, plasandu-le pe cele mai mari intr-o singura directia, iar cele mai mici in alta. Am scanat camera inainte de a merge la dulap si sa sap prin mizerie incercand sa gasesc ceea ce aveam nevoie.

Dupa minute bune de cautari, am gasit niste lipici. L-am scos si am mers inapoi spre oglinda. Aplecandu-ma si incepand sa aplic lipiti pe partea din spate a unui ciob de sticla, inainte de-al potrivi intr-un loc.

Dupa aproximativ doua ore de la repetarea acestui pas, oglinda era din nou dintr-o bucata; distorsionata, dar o singura bucata.  Acum imi dadeam seama, ca dupa ce spargi ceva si incerci sa il repari, nu va mai fi niciodata la fel, intotdeauna vor exista defecte. 

Nu pot sa-mi retrag lucrurile pe care i le-am facut si i le-am spus omului de la parter, dar puteam sa-mi cer iertare. Doar trebuie sa stiu cand e momentul potrivit. Parea destul de suparat pe mine dupa ce a vazut ce i-am facut acelei femei. Iertarea nu va veni atat de usor.

Am auzit o bataie lina la usa din fata, ceea ce mi-a alertat mintea. Am pasit spre usa, observand o noua femeie tanara intrand in casa mea. Parul ei blond si ochii albastrii i-au captivat atentia omului de jos.

A/N: Si aici cred ca avem o Anna geloasa.  M-a facut sa plang faza cu oglinda. Off, o fantoma trista. Harry asta e dubios rau, ia una acasa la el, si-o trag, dupa o goneste, dupa aduce alta, deci omul asta e dubios rau :))) 

Intrebare: Credeti ca Anna este geloasa?