The Sexton House - horror *romanian*

46.

M-am trezit cand soarele orbitor mi-a luminat fata. M-am ridicat sprand sa scap de lumina si sa mai dorm cateva ore. Dupa ce nu am reusit sa mai adorm, m-am ridicat si m-am intins. M-am dus in bucatarie doar in pantalonii mei scurti. Cand am pasit in locul in care imi place cel mai mult, am gasit-o pe Anna la masa. Cand m-a observat, ea s-a ridicat repede si a inceput sa se indeparteze de mine, cu o privire speriata pe fata.

"Anna ce s-a intamplat? Sunt eu, Harry."Am spus apropiindu-ma de ea, numai ca ea sa se desparta. Gandurile de noaptea trecuta au inceput sa-mi innebuneasca creierul, iar ideea e ca poate ea regreta ceea ce am facut. M-am gandit ca si ea vrea, poate am gresit.

"Te rog, nu te apropia de mine."In acest moment eram si mai speriat. De ce se comporta asa cu mine? E ca si cum ar fi fost o cu totul alta persoana.

" Nu inteleg, este vorba de noaptea trecuta, regreti?"Si dintr-o data a inceput sa planga. Lacrimile i-au curs pe fata, facandu-i obrajii sa se inunde si nasul ei incepea sa se inroseasca. 

"Uita-te afara."S-a balbait indreptandu-se spre fereastra mare. Mi-am inclinat capul si incercam sa imi dau seama la ce se referea Anna. M-am indreptat in fata si m-am uitat afara. Cerul era senin si soarele stralumea; Totul parea superb, dar, pe masura ce admiram scena, imi dadeam seama de faptul ca Anna nu ar fi trebuit sa fie aici. Ea putea fi vazuta numai cand era furtuna afara. M-am intors spre ea.

"Cum?"Se pare ca asta era singurul cuvant pe care il puteam spune. Cum era posibil? Cu doar un minut in urma Anna plangea, ceea ce nu era posibil. Nu are emotii, dar acum ce face? Nimic nu are sens. Si-a scuturat capul, evident ca nici ea nu stia.

"Harry, ma simt diferita."A soptit, aproape fiindu-i frica M-am dus la ea si din fericire nu s-a indepartat. Am luat-o in brate. Eram confuz ca si ea. Cu cat o tineam mai mult cu atat imi dadeam seama ca era calda, nu rece cum obisnuia sa fie. Anna a prins viata. M-am retras si m-am uitat in ochii ei inspaimantati. Incet, mi-am ridicat mana pana in zona gatului ei si i-am verificat pulsul. Eram surprins ca are unul. Cum era posibil? 

"Nu stiu cum sa spun asta, dar esti intr-un fel vie..."Abia imi gaseam cuvintele sa-i explic. Ele, in niciun caz nu pareau posibile sau realiste. Cum putea cineva sa moara intr-o zi si ziua urmatoare sa invie? Nu are sens. Daca Anna a inviat de mai mult timp, dar niciunul dintre noi nu ne-am dat seama?

"Sunt moarta de peste o suta de ani si deodata ma trezesc vie? Nu inteleg."Anna parea sa fie la fel de confuza ca mine, nu exista nici o modalitate logica ca acest lucru sa fie real. Chiar daca eram ingrijorat pentru ea, exista o parte din mine care era destul de fericita ca acest lucru s-a intamplat si ca acum nu mai era o fantoma care trebuia sa apara numai cand afara era furtuna. Avem o baza comuna acum.

"Poate ca asta nu e asa de rau."Am spus in cele din urma, uitandu-ma la fata Annei. 

"Cum poate fi un lucru bun? Oamenii nu se intorc din morti, Harry."A inceput sa ridice vocea si, sincer, inca era draguta. N-am mai vazut-o pana acum cu atata emotie si nu ma puteam abtine decat sa chicotesc pe masura ce ea se inrosea, iar picioarele ei s-au inaltat, ea privindu-ma de mai aproape, in ochi.

"Nu fi negativa, fi pozitiva, gandeste-te la toate lucrurile pe care putem sa le facem acum, la toate locurile in care putem sa ne ducem si nu trebuie sa asteptam o furtuna." Incercam sa o conving ca este un lucru bun, ceea ce pentru mine era ceva bun. Poate ca era ciudat pentru ea sa devina din nou muritoare, dar pentru mine asta era un dar pentru care eram recunoscator.

Dupa cateva ore de discutii cu Anna in camera de zi, am decis sa o scot afara dn casa si sa exploram din nou lumea. M-am ridicat din pozitia mea comoda de pe canapea si am luat-o de mana, tragand-o in picioare. A protestat, dar nu a luptat si nu m-a obligat sa o iau taras pana in camera mea. I-am facut semn sa stea pe patul meu, in timp ce eu cautam in dulap pentru ceva de purtat, nu putea sa mearga prin oras asa. Dupa cateva minute de cautare, am gasit in cele din urma un tricou care arata destul de mic. 

"Aici, cred ca asta iti va veni tie mai bine decat mie."Am spus, dandu-i tricoul cu "Rolling Stones". Avea cateva gauri la spate, dar inca era unul dintre tricourile mele preferate. In timp ce ma schimbat, am hotarat sa ii caut niste pantaloni. Dupa ce am cautat o vreme, am gasit o pereche veche de blugi negri, care sunt mult prea mici pentru mine.

"Sunt putini cam mari,d ar imi place."A zambit, plecand din baie. Arata chiar uluitor, chiar mai radianta. Mi-am intors privirea incercand sa nu ma mai uit la corpul ei. I-am dat blugii si s-a indreptat inapoi in celalalta camera. In timp ce ea se schimba, eu imi cautam ceva sa ma imbrac. Dupa ce am ales un simplu tricou si o preche de blugi, am fost gata sa ma plimb cu aceasta fata minunata.

"Cred ca sunt gata."M-a anuntat, plecand din baie.  Am tras-o spre usa din fata. Dupa ce am iesit din casa si am blocat-o, amandoi am urcat in camionul meu. Abia asteptam sa-i arat  Annei lucrurile minunate pe care aceasta lumea i le poate oferi, cand soarele straluceste.

__

A/N: Ba, deci daca tu imi spui mie, ca daca te f**i cu un om, tu fiind fantoma, invii asa din morti, pai asta inseamna ca toate fantomele de pe pamant o sa sare pe noi la viol. 

Ba deci sfideaza toate cartile de anatomie si tratatele de cardiologie. Bai, aia chiar daca sa zicem ar fi fost moarta, nu era fantoma, era un zombie daca puteai sa o atingi, nu? Si acum dupa ce de zeci de ani ea nu a mai avut sange in corp, incepe sa-i bata inima sa aiba puls? Ba ce putere are dragostea asta. Si noi ne duceam ca prostii la spital :)). Ai pneumonie, fa s*x cu Harry, ai cardiopatie ischemica, lasa-l pe Harold sa-ti dea un kil' de m..e si te faci bine garantat. 

Dedicatii mai jos, si va notez. <3