The Sexton House - horror *romanian*

31.

Harry's POV

Ma uitam cum Anna a disparut usor. Mi-am intins mana spre ea, ca si cum as fi vrut sa o prind si sa o fac sa stea, dar mana mea a prins aerul. Am ramas asezat timp de cateva minute, inainte ca sa ma ridic si sa ma duc spre casa. Din moment ce noi am alergat pana aici, asta va dura ceva timp.

Gandurile mele pareau sa isi gaseasca drumul inapoi spre Anna, asa cum se intampla de obicei. Ea era un astfel de suflet, unul ciudat. Exista, atata mister legat de acasta fata, incat nu puteam sa nu ma abtin sa ma gandesc la ea. Stiam ca, cu cat voi continua sa ma gandesc mai mult la ea, cu atat vor aparea mai multe intrebari.

Era ciudat cum am reusit sa ma atasez atat de repede de ea, dar ea este acea fata care ma face sa vreau sa stiu mai multe despre ea. Simteam ca si cum ar trebui sa o protejez de aceasta lume cruda. Ea a trecut prin atatea lucruri incat nu suportam gandul ca ea sa fie ranita. Vreau sa spun ca este doar un suflet pierdut care dorea sa mearga acasa, dar asta e, ea nu are o casa sau un loc unde sa se linisteasca in pace, ea e prinsa aici si fortata sa se descurce singura. Cineva trebuia sa aiba grija de ea, iar eu stiu ca ea a avut grija de ea singura, toti acesti ani, dar nu e niciodata prea tarziu sa-i arati cuiva cum e dragostea. Dragostea nu trebuie intotdeauna sa fie demonstrata prin acte sexuale sau cumparatul unor cadouri. Dragostea poate fi cu atat mai simpla cu cat ai grija de cineva pentru a fi iubit inapoi, este legata de sentimentul de a apartine si a fi dorit intr-un loc chiar daca tu esti ranit si distrus intr-o mie de parti, iar toate aceste piese o persoana le poate intregi din nou.

Cred ca ai putea spune, ca incet, incet, ma indragostesc de Anna Sexton, fantoma de la fereastra din turn. In cazul in care ea ar fi fost in viata, asta ar putea merge. tiu ca Jane s-ar putea sa simta ceva pentru mine si eu, la un moment dat am simtit ceva si pentru ea, dar e diferit acum. Nu stiu despre ce a fost vorba in seara asta, era ceva ce ma facea sa ma simt bine. Era greu, sa am sentimente pentru o fata moarta, pentru ca, ei bine, e moarta si nu pot face nimic in legatura cu asta. 

Am ajuns in sfarsit pe strada mea, alergand putin pana in fata casei. Am deschis usa, deoarece nu era blocata, din cauza uitarii de mai devreme, cand am iesit alergand cu Anna de mana. Am lovit cu picioarele covorul de la intrare, scuturandu-ma pe pantofi. Am intrat in casa, indreptandu-ma spre bucatarie si luand un pahar cu apa si o punga de chips-uri. Mi-am luat mancarea in camera si m-am asezat confortabil. Am pornit televizorul si am dat schimbat canalele pana pe History Channel. La scurt timp am adormit cu sunetul televizorului. 

M-am trezit dimineta urmatoare cu sunetul ploii lovind acoperisul cu picaturi mici.M-am rostogolit in pat, incercand sa gasesc o pozitie mai confortabila, dar am fost surprins sa o gasesc pe Anna in picioare in fata patului meu. Am tresarit.

"Oh, imi pare rau n-am vrut sa te sperii."Anna s-a scuzat acoperindu-si gura.

"E in regula, pur si simplu, m-ai socat."Am ras la micul atac de cord pe care l-am avut si am iesit din pat. M-am dus in bucatarie cu Anna urmandu-ma de parca era un catelus pierdut.

"Ti-am facut micul dejun." M-am intors si m-am uitat la Anna, ea avea mainile la spate si capul in jos, inclinat intr-o parte, uitandu-se fix in jos, la podea.

"Nu trebuia, dar iti multumesc."Am spus,uitandu-ma pe masa la o farfurie cu sunca si oua, biscuiti si sos. Arata delicios.

"E in regula, voiam sa fac ceva pentru tine. Noaptea trecuta a fost... uimitor si eu sincer nu stiu cum sa-ti multumesc indeajuns de mult pentru ca m-ai ajutat sa parasesc camera aia." Anna a spus in timp ce s-a asezat la masa. Am luat o muscatura mare din produse, inainte de a spune.

"Pentru nimic, dar chiar ma bucur ca ti-a placut. Eu chiar m-am simtit bine."Am continuat sa mananc mancarea, cand Anna, imi multumea in mod repetat pentru ca am ajutat-o sa paraseasca fereastra din turn.

"Deci, spune-mi, unde lucrezi?" Eram destul de sigur ca i-am mai spus, dar am continuat sa ii repet, oricum. 

"Lucrez in timitirul din spatele casei." Ceea ce am spus, parea sa aprinda o scanteie in ochii ei. 

"Lucrezi astazi?"Am dat din cap, amintindu-mi ca ar fi trebuit sa fiu afara in aproape treizeci de minute. 

"Da." M-am ridicat sa imi spal farfuria, inainte de a o pune la uscat, impreuna cu celelalte. Am pus unele resturi in frigider pentru mai tarziu. 

"Oh, poate candva as putea sa merg cu tine. Nu am mai fost pe acolo de ani de zile."

"Stii pe cineva ingropat acolo?"Am intrebat, in speranta de a nu declansa nimic.

"Da, cineva foarte special..."A inspirat. "Ei bine, daca vrei ai putea veni mai tarziu, in seara asta, cand e intuneric."A dat din cap, inainte sa se ridice de pe scaun si sa spuna: 

"Ar fi minunat."Dupa aceea Anna a mers inapoi la etaj inchizand usa. Am ramas in bucatarie, in picioare, sprijinindu-ma de tejghea, continuand sa ma gandesc la ea.

_

A/N: Trebuia sa te gandesti ca s-ar putea sa te indragostesti de fantoma aia, Styles.

Aia mai trebuia o fantoma care sa si gateasca. Ar fi tare sa iasa parintii ei din groapa, ei tot fantome fiind si sa se ia de Harry. BAI HULIGANULE, TU SA NU-TI BATI JOC DE FATA MEA. 

Da Anna aia ce tot face vere toata ziua la etaj? Isi face laba la poze cu Harry? Ce tot face...

Casa asta Sexton, a venit cu fomeia la pachet. Muhaha :))

Intrebare: Cine credeti ca este cel/ cea pe care il/o cunoaste Anna, din cimitir?