The Sexton House - horror *romanian*

29.

"Cine?" A intrebat Anna, asa ca i-am prins mana. Am ras cand i-am prins mana intr-a mea. Pana cand ne-am apropiat de usa nu mi-am dat seama ca tineam mana unei fete moarte. M-am zdruncinat, oprindu-ma si m-am intors spre ea.

"Am o intrebare inainte de a pleca."Am spus, dandu-i drumul.

"Care-i asta?"A raspuns.

"Daca esti o fantoma, atunci cum dracu' pot sa te ating?"Sprancenele i s-au ridicat, in mod evident, intrebandu-se cum naiba e posibil.

"Oh, Harry esti asa naiv."Anna a ras, aplecandu-si capul."Fantomele nu sunt ca in povesti, chiar deloc. Nu suntem transparente si nu suntem fiinte sub forma de cearsafuri."Sprancenele ei s-au ridicat.

"Fiinte sub forma de cearsafuri?"Am intrebat cu un aspect confuz.

A vorbit inainte de a putea termina: "Nu alergam acoperiti cu cearsafuri, incercand sa-i speriem pe saracii oameni nevinovati ca tine."Ei bine a explicat cam multe.

"Atunci ce ne face diferiti?"

"Sunt moarta. Nu imi bate inima. Sunt amortita, nu pot sa simt nimic."A admis, privind inapoi pe fereastra. Stiam ca Anna era moarta, dar nu mi-am dat seama cat de asemanatori inca suntem, dar in acelasi timp, eram total opusi.

"Deci, nu poti sa simti asta?" I-am prins mana si am strans-o intr-a mea, frecand incet, cu degetul mare, spatele mainii ei.

"Deloc."M-am intristat afland ca Anna este, literalmente stana de piatra si va fi pentru totdeauna. Este o tragedie sincer, ca o femeie tanara ca ea sa nu poata sa simta nimic.

"Ei bine, asta e de rahat."Am recunoscut tragandu-mi mana. Sprancenele Annei ridicandu-i-se.

"Rahat. Ce cuvant ciudat."A ras si a continuat sa repete din nou si din nou. Am inceput sa rad, pentru ca ma amuza cum ea repeta un cuvant ce putea fi considerat injuratura.

"N-ai mai auzit de cuvantul 'rahat' inainte?" Am intrebat, uitandu-ma la ea, stand cativa pasi mai departe.

"Nu. Cred ca e un fel de injuratura?"

"Este."

"Ei bine, asta se explica. Mama si tatal tau au fost foarte atenti ce cuvinte foloseau in preajma mea."Anna mi-a spus privindu-ma in ochi.

"Ei bine, acum stii unul."Am ras, prinzandu-i mana intr-a mea. Am mers si am trecut prin tocul usii, lasand-o in picioare de cealalta parte.

"Au trecut multi ani."A vorbit incet, uitandu-se la usa. "Nu stiu daca pot sa o fac.Nu am mai parasit camera asta de ceva timp, Harry."

"Stiu ca poti, Anna."

"Schimbarea este buna, corect?" Ea a intrebat. Puteam sa spun ca e speriata, si eu cred ca mi-ar fi fost daca nu as mai fi iesit dintr-o camera de ani de zile, dar ea trebuia sa se confrunte cu aceasta frica, daca avea de gand sa treaca peste.

"Iti amintesti ce ti-am promis?" Am zis, intrand din nou in camera.

"Da, imi amintesc. Ai spus ca ma vei proteja, chiar daca asta va insemna sa fiu ranita ina cest proces."Am dat din cap, respectandu-mi cuvantul.

Anna a respirat adanc, inainte de a merge incet spre usa. Am facut pasi mici, ea luandu-se dupa pasii mei. Atunci cand ea a iesit prin cadru, si-a ridicat barbia si a pasit inainte, fiind gata sa faca fata lumii.

"Ai facut-o."Am felicitat-o. A zambit si a spus: "Ma simt atat de bine! Nu am fost in spate sa parasesc camera asta ani de zile. Eram speriata ca nu as putea fi in masura sa o fac." Am tras-o de mana, conducand-o spre scari. Ochii ei mari albastri scanau fiecare centimetru din incapere. Pot sa spun ca incerca sa isi aminteasca locul.

"Wow. Imi place ce ai facut cu locul asta."Mi-am agitat capul. "Eu chiar n-am facut nimic." Si-a intors capul spre mine. "Intr-adevar? Pare diferit. Apoi, din nou, ar putea fi pentru ca nu am mai coborat aici de multi ani."Am dat din cap, fiind de acord ca e, probabil, din cauza faptului ca a stat inchisa acolo. Am mers prin casa si am iesit afara pe veranda din fata.

"Asta-i prima ta gura de aer proaspat dupa o lunga perioada."Am ras.

"Da, stiu." Ea s-a uitat pe cerul noptii. Chiar daca ploua cu galeata afara, ea inca arata uimitor.

"Wow..."Ochii ei albastrii ca oceanul, zburau in toate directiile incercand sa absoarba toata maretia creatiei lui Dumnezeu. Este cu adevarat frumoasa, dar daca o pot vedea oricand, dar stiu ca va veni o zi cand asta nu va mai fi posibil. Intr-o zi voi pleca. Voi muri, adica. Nu voi fi in stare sa mai ies afara si sa ma bucur de o zi frumoasa, si cred ca este cel mai de rahat lucru legat de viata, ca nu stii niciodata cand va fi ultima ta zi. Deci ar trebui sa ma bucur de timpul asta, pentru ca intr-o zi nu vom mai fi capabili sa ne bucuram.

"Asta nu-i nimic in comparatie cu ceea ce vreau sa iti arat."I-am soptit lu Anna, care parea adancita in ganduri.

"Intr-adevar? Hai sa mergem."  I-am luat mana si am inceput sa fugim pe drum. Am fi putut lua camionul meu vechi, dar cred ca sa sari pe strazile umede, in mijlocul noptii, este mult mai distractiv. Amandoi alergam ca si cum de asta ar depinde viata noastra. Si cred ca intr-un fel chiar asa eram. Nu suntem urmariti de oameni care vor sa ne faca rau, dar fugeam de probleme si realitate, si viata, si moarte. Anna poate era moarta, dar asta nu insemna ca nu putea sa se distreze si sa se bucure de viata ei pe pamant. Stiu ca eram nebun pentru ca fugeam cu o fantoma de mana, dar de cate ori mai ai ocazia sa faci asta in viata? Asta-i o data in viata. 

"Niciodata nu m-am simtit atat de vie!"Anna a tipat in puterea noptii. Bucurie, bucurie pura se putea citi in cuvintele ei. Eram de acord cu ea, se simtea bine mica noastra eliberare, car daca pentru putin timp.

Dupa ce am alergat pe strazi, in cele din urma am ajuns la parcul in care m-a dus Jane. Am condus-o pe Anna spre locul de la iaz unde erau ratele. Se auzeau tunete moi in fundal, impreuna cu lovituri de trasnet.

"Wow, asta-i asa de frumos." Chiar daca furtuna ma cam sperie, stiam ca Anna se bucura de ea si numai eu eram cel care era speriat de moarte. 

"Am crezut ca ti-ar putea placea."Am zis, uitandu-ma spre ea, pentru a o vedea zambind larg. Stiam multe momente cand luna stralucea in apa care ii reflecta pielea palida, incepeam sa ma indragostesc de o fata moarta, si nu exista nici o modalitate de a imi opri sentimentele pe care le simteam pentru ea.

__

A/N: Scoate-o la cafea, amice. Auziti, nu am citit mai departe, dar banuiesc ca o sa plang o groaza la cartea asta. Pentru ca nu cred ca exista vreo modalitate ca un om sa fie cu o fantoma. 

Intrebare: Credeti ca Anna o sa fie capabila sa simta ceva pentru Harry? 

Am facut un grup pe Whatsapp si daca doriti sa intrati in el, dati-mi mesaj in privat si va voi baga.