The Sexton House - horror *romanian*

47.

" Harry, te rog, inceteaza, inainte sa ne omori."A spus Anna, apucand manerul de deasupra ferestrei. Am ras la reactia ei. Mi-a spus ca au trecut ani de cand a calatorit ultima oara cu masina si s-a asigurat ca eram cel mai rau sofer pe care l-a vazut vreodata.  Desigur, eu doar am ras si i-am spus ca e nebuna. Sunt un sofer perfect... Bine, poate nu perfect, dar macar decent.

"Oh, deci ti-e frica de moarte acum?"Am  tachinat-o, stiind ca are un motiv sa se teama pentru viata ei.Dar de fapt, si eu daca as fi fost mort atatia ani si mi s-ar da o a doua sansa, m-as proteja de orice lucru care mi-ar ameninta viata. Anna m-a batut usor pe umar si s-a intors spre mine, apoi a privit inapoi spre fereastra. Nu am decis inca unde vom merge. Trebuia sa fie ceva special, ceva la care nu s-ar astepta.

"Imi spui odata unde mergem? Sau o sa trebuiasca sa ghicesc?"S-a uitat la mine, ridicandu-si sprancenele. Mi-am ridicat mana si i-am pus-o peste gura, soptind 'shh'. Inainte de a-mi retrage mana, ea m-a muscat incet. Mi-am tras mana si m-am comportat ca si cum m-ar fi ranit grav. A ras, acoperindu-si obrajii, ca sa nu vad faptul ca s-a inrosit. 

"Ai inviat de o zi si deja ma ataci?" M-am prefacut ca ma durea rau, desi nu era asa. Mi se pareau dragute actiunile Annei, dar intr-un fel ciudat. Cred ca era o schimbare in bine pentru ea sa fie iar vie, parea cu adevarat fericita. Nu pot sa astept sa petrec mai mult timp cu femeia asta minunata. 

Au trecut aproximativ treizeci de minute de mers de-a lungul strazilor. Anna si-a ridicat sprancenele si parea foarte suspicioasa si precauta. Mi-am asezat mana pe coapsa ei, sperand ca va intelege ca nu vreau sa o pun in pericol.

"Te rog, spune-mi unde mergem." A strigat, intorcandu-ma spre mine cu o privire ciudata. 

"E o surpriza. Iti promit ca o sa-ti placa."Incercam sa-i linistesc gandurile ratacite. Speram ca Annei ii va placea locul, Doamne, sper ca nu era alergica sau altceva. Poate nu a fost cea mai buna idee. Cu cat ma gandeam mai mult la alegerea pe care am facut-o azi, cu atat mai mult imi parea rau si apareau regretele.

"O ferma de cai?"A intrebat Anna citind un semn si observand animalele cum coborau pe un camp. M-am uitat la reactia ei si doar speram ca ii placea ceea ce am ales. Am vrut cu adevarat sa-i arat placerea calariei, era ceva ce am vrut sa fac de mai multi ani, dar nu am gasit niciodata un loc sau nu am avut timp sa fac asta. 

"Au trecut atatia ani de cand n-am mai fost pe un cap. Am visat sa calaresc din nou." M-am uitat cum fata ei s-a luminat si zambetul i s-a intins parca de la o ureche la alta. Se pare ca am ales locul potrivit. Am parcat camionul si amandoi am iesit afara, indreptandu-ne spre zona in care erau oamenii. Dupa ce am platit si ne-a explicat regulile, am pornit spre tarcul cu cai.

"Bine, daca ma ascultati, vom face treaba buna!"Instructorul a vorbit, iar apoi ne-a ajutat sa ne urcam pe cai. Am ras si m-am chinuit sa indrum calul pe drum. Anna parea sa se descurce perfect, spre deosebire de mine, calul meu, Samson, parea sa aiba minte proprie si nu voia sa imi urmeze indemnurile. Am continuat sa ma lupt cu el ceva vreme si dupa un timp nu a mai fost atat de incapatanat.

"A fost o idee minunata, Harry."Anna si-a condus calul mergand pe langa mine. Am zambit spre ea,

"Ma bucur ca iti place."Ma bucur ca se simtea bine. Inca nu pot sa cred ca traieste. E atat de ciudat si greu de crezut, adica nu ma plangeam, dar eram doar curios.

"Tu te bucuri, amice?"Rick a zambit,  pe masura ce am inceput sa ma lupt din nou cu Samson. Am inceput sa rad.

"Acum, la mai putin de un sfert de kilometru, aici, in partea dreapta, va fi un mic camping unde intotdeauna putem sa facem pauza. Exista o piscina, mese de picnic, gropi de nisip si multe altele."Instructorul ne-a anuntat, uitandu-se peste umar ca sa ne priveasca. Amandoi am dat din cap si am continuat sa mergem in aceasta directie. Dupa cateva minute de lupta cu Samson, am ajuns in final la locul respectiv. Am coborat, luptandu-ma si aproape pierzandu-mi echilibrul, dar, din fericire, am reusit sa imi revin.